Cam despre asta este vorba în Moldova

Începutul de an nu pare a sugera că am fi la început de an Centenar. Cel puţin asta este impresia mea după evenimentele de la 24 ianuarie, dedicate unirii de la 1859. Târgul Iaşilor, oraşul simbol al unirii din timpul lui Cuza, nu a mai atras în vreun fel interesul Bucureştilor.

Evident, mă refer la interesul instituţiilor centrale ale statului, ai căror reprezentanţi au lipsit de la evenimentele publice de la Iaşi. Nu a fost prezentă vreo oficialitate de primă mână pentru a arăta recunoştinţa cuvenită regiunii, oraşului şi locuitorilor lui. Cu toate acestea, fără patriotismul şi abnegaţia elitelor moldoveneşti, România nu s-ar fi făcut la 1859. Nu cred că în acel an, vreun politician de vază de la Bucureşti ar fi îndrăznit să nu vină la Iaşi pentru a face o reverenţă în faţa regiunii şi oraşului care au sacrificat atât de mult pentru a putea avea loc unirea lui Cuza. Atitudinea aceasta pare a sugera că trecutul nu prea mai are importanţă pentru instituţiile centrale ale statului, de aceea Iaşul nu mai atrage interesul Bucureştiului. Bineînţeles, trecutul va fi reînviat la următoarele alegeri parlamentare, prezidenţiale sau europarlamentare, după care, va fi din nou obliterat până la următorul scrutin, şi tot aşa, de la începutul perioadei postdecembriste.

Tabloul nu ar fi sumbru dacă situaţia economică dezastruoasă a regiunii ar reprezenta o preocupare constantă pentru instituţiile centrale de la Bucureşti. Or, aceasta nu se întâmplă, după cum o demonstrează alocarea inechitabilă a resurselor şi investiţiilor statului, Moldovei revenindu-i, mai de fiecare dată, ultimul loc. Să mai adăugăm că Moldova este singura regiune istorică fără vreun kilometru de autostradă? Să mai adăugăm că CNAIR (Compania Nationala de Administrare a Infrastructurii Rutiere) a reziliat, în data de 19 ianuarie 2018, contractul privind actualizarea studiului de fezabilitate pentru tronsonul Târgu Mureş-Ditrău din autostrada A8 (Iaşi-Târgu Mureş).

În ultimii ani, au existat câteva iniţiative menite să tragă un semnal de alarmă. Iniţiativele au venit mai puţin din partea politicienilor moldoveni, prea atenţi la dispoziţiile centrale de partid şi prea frământaţi de chiverniseala propriului buzunar pentru a se preocupa de soarta locuitorilor Moldovei.

Mai degrabă societatea civilă s-a coagulat pentru a fi de folos regiunii. În acest sens, asociaţia „Moldova Vrea Autostradă” s-a remarcat încercând să includă pe agenda publică autostrada Iaşi-Târgu Mureş, cu toate că, trebuie menţionat, fără implicarea politicienilor, eforturile asociaţiei sunt ineficiente. La sfârşitul anului trecut, asociaţia a lansat chiar un manifest, dintre care două puncte merită amintite, mai ales la început de an Centenar: „noi credem că Moldova trebuie să primească acelaşi tratament ca şi celelalte regiuni ale României în politicile publice de dezvoltare a infrastructurii rutiere naţionale” şi „noi contribuim corect cu taxe şi impozite la bugetul României, cu mult peste ce primim înapoi de la bugetul de stat, de aceea avem dreptul la investiţii în infrastructură similare cu ale celorlalte regiuni ale ţării”.

Cam despre asta este vorba în Moldova: inechitate regională livrată de către instituţiile centrale ale statului, minimalizarea trectului de către politicienii şi demnitarii de prim rang şi... niscai început de regionalism.