Când Severin dă lecţii de justiţie Europei

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Dacă tupeul ar purta un nume, i s-ar putea spune, simplu, Adrian Severin. Europarlamentarul fără de partid (chiar şi PSD a trebuit să-l exmatriculeze, la insistenţele socialiştilor europeni) nu se mulţumeşte cu statutul de ciudăţenie lacomă, penală şi mincinoasă a legislativului european, ci trece şi la nivelul următor: agresivitatea.

Săptămâna trecută, Severin a primit două veşti: răspunsul lui Jose Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene, la interpelarea sa, precum şi sentinţa Justiţiei austriece în procesul de corupţie al fostului europarlamentar Ernst Strasser: patru ani de închisoare. Luate împreună, cele două evenimente îl transformă pe Severin într-un personaj mai caraghios chiar şi decât el însuşi.

Anul trecut, pe 10 octombrie, secretarul general al Comisiei Europene, Catherine Day, a făcut “imprudenţa” să-i adreseze o scrisoare ministrului român al Justiţiei, Mona Pivniceru. Prin doamna Day, “guvernul” Europei a solicitat informaţii despre:
- stadiul actual şi viitorii paşi procedurali în mai multe cazuri de corupţie la nivel înalt, printre care şi cele ale unor politicieni: Adrian Năstase, Dan Voiculescu, Cătălin Voicu, George Becali, George Copos, Decebal Traian Remeş, Tudor Chiuariu, Şerban Brădişteanu, Ion Dumitru (fost şef al Romsilva);
- stadiul anchetei privind eventualele fraude de la referendum;
- deciziile Parlamentului în cazul parlamentarilor găsiţi incompatibili de Agenţia Naţională de Integritate (ANI);
- motivul pentru care, în cazurile foştilor miniştri Laszlo Borbely şi Victor Paul Dobre,  Camera Deputaţilor a decis să respingă solicitarea DNA de începere a urmăririi penale.
O solicitare absolut normală, în spiritul Mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV) pe Justiţie. Nu şi pentru Adrian Severin, care a sărit din păpuşoi fără să-l întrebe nimeni.

Pe 26 noiembrie 2012, acesta a adâncit ridicolul în care s-a cufundat la Parlamentul European, aventurându-se să facă o interpelare la adresa Comisiei Europene. Tupeul şi frustrările “bursucului penal” respiră prin fiecare întrebare pusă de acesta: “Care este temeiul legal în baza căruia Comisia a solicitat informaţii despre cazuri în curs de judecare? Care au fost criteriile de selecţie a celor 11 cazuri? Faptul că respectivele cereri nu se referă la persoane aparţinând cercurilor prezidenţiale este un indiciu că justiţia română este selectivă sau că presiunile Comisiei sunt selective? În ce măsură se poate evita ca asemenea cereri sa fie percepute drept presiuni ilegitime asupra justiţiei româneşti şi încălcări ale principiilor statului de drept?”

Pe 17 ianuarie 2013, Jose Manuel Barroso a răspuns personal interpelării lui Severin. În spatele limbajului diplomatic se simte uluirea unui înalt oficial european în faţa unui comportament trivial, primitiv, ciobănesc. “Comisia nu acceptă premisa întrebării distinsului deputat în Parlamentul European, conform căreia încearcă să exercite presiuni asupra procesului juridic din România. (…) Contrar celor sugerate de întrebarea distinsului deputat în Parlamentul European, alegerea cazurilor nu are legătură cu afilierea politică a persoanelor care fac obiectul unei investigaţii, ci cu gravitatea şi natura cazului (de exemplu, deturnare de fonduri ale UE, conflict de interese sau trafic de influenţă)”, a ripostat Barroso, care l-a ridiculizat pe Severin vorbind de funie în casa spânzuratului.

Cât de stupid trebuie să fii ca să faci interpelări pe teme de Justiţie, în timp ce tu eşti cercetat pentru luare de mită şi trafic de influenţă, iar colegii tăi te huiduie în Parlamentul European ca pe o dihanie ciudată? Acest episod ne aduce aminte de alte două mostre de inteligenţă livrate de Adrian Severin: revolta în faţa “dezvăluirii” că apa din Bucureşti conţine 67% hidrogen şi doar 33% oxigen, precum şi anunţarea unei liste cu spioni de care n-a mai auzit nimeni în cei 15 ani trecuţi de atunci.

În privinţa atitudinii sale faţă de propriu-i dosar de corupţie, Severin ar face bine să citească motivarea judecătorului vienez care l-a condamnat la patru ani de închisoare pe fostul europarlamentar Ernst Strasser, ex-ministru de Interne al Austriei, trădat de o lăcomie similară cu cea a PSD-istului sub acoperire. Judecătorul Georg Olschak a declarat că pedeapsa aplicată are ca scop intimidarea potenţialilor imitatori. “În cazul în care corupţia începe de sus, Justiţia trebuie să acţioneze imediat. Strasser a avut un comportament public neobrăzat în raport cu funcţia pe care o ocupa. A adus în apărarea sa ipoteza implicării unor servicii secrete cu menirea de a-l discredita. Este o apărare aventuroasă, ceva ce nu am mai întâlnit în experienţa de 20 de ani. În Austria nu va găsi nicio instanţă care să creadă aşa ceva”, a explicat judecătorul.

Şi asta, atenţie!, în condiţiile în care Strasser şi-a dat demisia din Parlamentul European chiar în ziua dezvăluirilor privind corupţia sa. Severin al nostru nu şi-a dat-o nici până azi… Iar dacă un judecător de la Bucureşti îşi va motiva sentinţa precum omologul său austriac, îl vor linşa haidamacii de la Ministerul Propagandei: cum e posibil să fie condamnat cineva pe baza unor păreri?; ce, judecătorii dau sentinţe sau ne fac morală?; împart dreptatea sau scriu editoriale? Huooooo!

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite