articolul anterior articolul urmator

Cazul Doina Gradea şi cazul Festivalului „Enescu“

3
21 Jun 2019 08:53:05
Mircea Morariu

3 Comentarii

tisaciatritativosemi
21.06.2019, 09:07:59

Comentariu considerat abuziv.

Sorin Ionascu
21.06.2019, 13:27:33

D-le Morariu, Va multumesc ca ati scris acest articol. E bine ca oamenii inca se mai implica si arata nivelul urias de neam-prostie la care s-a ajuns. Din punctul meu de vedere, fenomenul era previzibil. Dupa ce, timp de mai multe editii ale festivalului tvr si-a redus tot mai mult activitatea de difuzare/redifuzare a concertelor nu mai ramanea decat sa dispara cu totul din peisaj. Dar era cumva de asteptat - dupa atatia ani in care s-au chinuit sa fca manelizarea culturii si a poporului, nu aveau cum sa mai accepte prezenta acestui ultim bastion de arta si cultura la cel mai inalt nivel care inca mai exista in Romania. Multi ani am crezut ca lucrurile merg incet incet spre mai bine. Cu toate pacatele lui, nu putine, Festivalul Enescu a crescut semnificativ de la editie la editie, aducand mereu noi repere ale muzicii si artei mondiale in atentia romanilor. Chiar daca a devenit din ce in ce mai greu accesibil, preturile biletelor si abonamentelor atingand cifre greu suportabile, ramane inca intr-o zona rezonabila, comparativ cu alte manifestari echivalente din alte tari. Si chiar daca obtinerea biletelor si abonamentelor se face de multi ani intr-un mod cel putin dubios, iar intrarea la concerte are dimensiuni multiple (sunt convins ca si la aceasta editie voi vedea eternii blatisti intrand fara greturi si ocupand fraudulos cele mai bune locuri, inaccesibile platitorilor onesti de abonamente sau bilete), ramane in continuare un far vizibil de la mari distante in spiritualitatea noastra. Un far pe care, se pare, actualii guvernanti tot incearca sa-l stinga. Spre deosbire de Festival, spre a carui crestere s-au depus constant eforturi, TVR a trecut - dupa o etapa scurta ce promitea deschiderea spre orizonturi culturale tot mai largi - intr-o zona crepusculara, inceputa cu desfiintarea canalului TVR Cultural (nu era mare lucru de capul lui, dar era o speranta, ce a murit in frageda pruncie) cu ceva ani in urma. Sansele de recuperare morala si culturala s-au redus treptat pana la disparitia completa odata cu instaurarea regimului pesedist in 2017. Si daca aproape intotdeauna emisiunile TVR erau majoritar de un diletantism greu de egalat si prea putin interesante, acum a devenit practic de neurmarit in totaliteatea productiilor sale, exceptand cateva filme si reportaje, cele care confirma regula. Ma gandesc uneori ca Romania e un loc paradoxal cel putin in Europa, daca nu in lume. In general, televiziunile publice nu sunt concepute pentru a face scoruri mari de audienta - desi ele se obtin uneori prin calitatea produselor oferite -, ci pentru a crea un cadru mediatic de promovare a educatiei si culturii, oferind productii de inalt nivel in diferite domenii. In toate tarile exista asa ceva, in multe exista chiar canale dedicate anumitor spatii culturale, se cheltuie sume importante pentru promovarea artelor si culturii sau stiintei si educatiei. In Romania, televiziunea publica nu mai face demult asa ceva, nici macar in domeniul facil al divertismentului nu mai activeaza in mod vizibil, a ramas o mlastina de emisiuni fara sare si piper, care nu spun nimic si nu intereseaza pe nimeni, si o colectie fetida de "talk-show-uri" politice la care mai adera doar cativa ultrasi spalati pe creier. Si, desi nu agreez deloc un post tv construit de biserica, sper ca macar trinitas sa mai spele rusinea si sa faca o treaba pe care tvr nu mai e demult capabila sa o faca.

+2 (2 voturi)
Jane Doe
21.06.2019, 19:15:46

Poate că doar un singur lucru e mai grav și mai dureros decât proasta calitate a TVR și a canalelor de televiziune în general (am folosit intenționat sintagma ”canal”) și anume, nepăsarea românilor față de degradarea culturală a țării. Există câteva orașe și asociații, grupuri, care încearcă și reușesc să iasă din încercuirea non-valorilor care ne conduc și par să ne orienteze traseul spiritual. Din păcate, cred că nu exagerez dacă afirm că 80% din concetățenii noștri se complac în situația oferită. Cel mai bun exemplu a fost momentul desființării acelui post de excepție, de neînlocuit, care era TVRCultural, din păcate cvasi-necunoscut marii mase de români chiar și când exista și pentru care, să fim sinceri, nici măcar intelectualii cu panaș nu s-au frânt să-l apere. Mă doare sufletul și-acum, când îmi amintesc ciclurile de documentare de artă (wow!), emisiunile literare, inclusiv de subtilă critică literară, muzica pe genuri, de la preclasici la jazz și nu mai puțin, lecțiile de limbi străine, remarcabil de bine predate (cu excepția Francezei) și retransmise de trei ori pe zi, pentru ca toți copiii doritori să poată profita. Cred că dacă atunci s-ar fi găsit 10,000 de oameni care să iasă în stradă pentru a apăra TVRCultural, dacă națiunea asta ar fi avut 10,000 de oameni gata de sacrificii pentru a-și apăra cultura, România nu ar fi putut ajunge ce e azi, condusă de o Dăncilă et comp... N-a avut. Lucrurile merg din aproape în aproape. Sau nu merg. Încă o dovadă a nepăsării o constituie lipsa de interes a unor trusturi media cu bani, pentru achiziționarea drepturilor pentru festivalul Enescu. Cum oare doar Trinitas a făcut-o? Acest fapt spune mai mult decât orice declarații emfatice, despre calitatea reală a Protv, Digi, Antene, dincolo de parti-pris-urile politice care le despart. În același sens, aș vrea să semnalez și faptul că repetarea, în esență, a acelorași critici nu e productivă, dacă nu se oferă măcar din când în când o alternativă, la care poate că unii ar marșa bucuroși. Întotdeauna există excepții care întăresc regula, cum ar fi în cazul proastei calități a TVR în general, două-trei emisiuni exilate (bineînțeles!) pe TVR 3, printre care menționez Garantat 100%, emisiunea absolut extraordinară a lui Cătălin Ștefănescu, apoi Nocturnele Luminiței Constantinescu (ambele beneficiind și de reluări), precum și o emisiune literară care se străduiește să țină ștacheta, a lui Robert Șerban, Piper pe Limbă, difuzată o singură dată, la o oră imposibilă. Eu nu am văzut niciodată menționate aceste emisiuni, sau unele de pe alte posturi TV accesibile pe cablu (cea a lui Bunel de la Francezi, de exemplu, sau emisiunile literare nocturne de la Italieni), ca o alternativă la criticile, altfel îndreptățite ale domnului Morariu și ale altora. Intelectualii au obligația nu doar de a critica la nesfârșit, ci și de a oferi o invitație concretă, la fel de viguros și autoritar repetată, la alternative pentru prostul gust.

+2 (2 voturi)