Ce alegem: să murim de foame sau de COVID-19? (Matteo Renzi)

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO Shutterstock
FOTO Shutterstock

Deşi categorică şi în termeni extremi, întrebarea are un sâmbure de adevăr. Cât mai putem rezista cu economia blocată? În România întrebarea este cu atât mai acută. Noi nu avem resursele Germaniei, Americii sau chiar ale Italiei, să plătim bugetarii, pensionarii şi „privaţii” aflaţi în şomaj tehnic. În ciuda optimismului ministrului de Finanţe, care plăteşte salarii,  pensii şi ajutoare sociale din împrumuturi.  Momentul adevărului e aproape.

L-am trăit şi în 2010, ştim cum este. Iar FMI, BM, alte instituţii de creditare pun condiţii drastice pentru acordarea unor împrumuturi gigant. Cu încasările la buget în cădere liberă, cu creşterea abruptă a cheltuielilor, deficitul bugetar poate ajunge la 10% din PIB. 100 de miliarde lei. Cine îţi dă atâţia bani, dacă nu are garanţia că îi va primi înapoi?

Săptămâna alegerii

Cum spunea preşedintele Iohannis şi alţi înalţi oficiali, săptămâna aceasta se decide ce va fi după 15 mai. Inclusiv extinderea Stării de Urgenţă este o ipoteză avută în vedere. Cred că trebuie cântărite foarte bine toate consecinţele, mai ales cele din plan economic. Să ne uităm  ce fac şi alte ţări, care pun în balanţă pierderile aduse de blocarea economiei vs pierderile aduse de COVID-19.

Sunt multe familii care trăiesc de la un salariu la altul. Şomajul tehnic plătit de stat (nu peste tot!) ar putea înceta pe 15 mai. Din ce îşi procură hrana zilnică a familiei aceşti salariaţi, dacă economia rămâne blocată? Aceeaşi problemă se pune în Italia, în alte ţări, iar în Germania s-a ajuns la manifestaţii de stradă pentru ridicarea restricţiilor. În Israel, începând de azi aproape un milion de elevi au revenit la şcoală. Chiar şi la noi, uzinele Dacia-Renault şi Ford şi-au reluat de azi activitatea, cu măsurile sanitare adecvate.

Există riscul ca foamea să-i scoată pe oameni în stradă. Ce facem, ne întoarcem la gazarea populaţiei, similară cu aceea din 10 august? Nici nu vreau să mă gândesc la aşa ceva!

Dacă activitatea şcolară poate fi recuperată în toamnă, îngheţarea economiei poate aduce consecinţe ireversibile. Să ne pierdem pieţe de desfacere tradiţionale, să falimentăm proprii furnizori de servicii şi materiale, un haos total în economie şi în ţară. Plecarea multor cetăţeni la muncă sezonieră în străinătate, înfruntând riscurile aduse de COVID-19, exact această temere ilustrează. Nu se ştie care vor fi consecinţele dramatice asupra României aduse de continuarea îngheţării economiei.

Ce-ar trebui să facem după 15 mai?

În opinia mea, ridicarea majorităţii restricţiilor, astfel încât economia să poate reporni. Specialiştii pot cântări riscurile epidemiei, acum când la noi şi în alte ţări boala adusă de coronavirus dă semne de stagnare sau regres. Se produce imunizarea în masă a populaţiei. Nu este cunoscută rata răspândirii asimptomatice, fără consecinţe grave asupra sănătăţii oamenilor. Prin radarul autorităţilor trec doar cei din spitale, cei care se simt foarte rău. De restul nu ştie nimeni nimic, pentru că nu există o testare în masă.

Aşadar, conducătorii politici să cântărească foarte bine ce alegem. Să blocăm în continuare economia, cu consecinţe  dramatice asupra întregii populaţii, având în vedere că banii se termină. Sau, să ridicăm restricţiile şi să impunem în locul lor măsuri de protecţie care să înlocuiască statul în casă. Specialiştii epidemiologi pot avea păreri, dar consecinţele blocării în continuare a economiei pot fi evaluate doar de specialiştii economici şi de clasa politică. Orice decizie se va lua, ea va avea consecinţe importante, bune sau rele, poate ireversibile,  asupra vieţii social-economice-politice din România.


 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite