Ce faci când te loveşte realitatea. Ofensiva de primăvară a României în Europa

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

În septembrie 2012 a fost MCV. Acum avem o nouă amânare a accesului în spaţiul Schengen. În decembrie 2013 poate fi accesul românilor pe piaţa muncii în toată Uniunea. În 2014 sau 2015, aderarea la Euro.

Toate acestea sunt insuccese actuale sau potenţiale ale României în Europa, pe care le leagă un fir roşu foarte solid  - imaginea externă franjuri a ţării noastre. Aici este „rădăcina” tuturor uşilor pe care, nici măcar foarte diplomatic, ţări europene precum Germania sau Finlanda ni le trântesc deja în nas.

Nu cred că are sens să aşteptăm cuminţi şi episoadele următoare ale punerii la punct a României în Europa. Da, nu putem să nu recunoaştem -  suntem cu spatele la zid. Da, dar avem o opţiune – să spargem zidul percepţiei şi imaginii în continuă degradare a României în Occident.

De putut, se poate. S-a putut când când am intrat în NATO şi UE, când am plecat la drum cu o credibilitate mult sub nivelul mării. S-a putut însă pentru că s-a muncit profesionist şi pentru că s-a muncit în echipă.

Ce cred eu, având în spate experienţa resuscitării relaţiei cu SUA între 1995 şi 2000 şi a aderării la UE şi la NATO între 2001 şi 2004, că se poate face?

Primul pas este să încetăm imediat cu lipsa de unitate la nivel înalt cu privire la obiective fundamentale de politică externă şi europeană. Politicienii care, prin declaraţii belicoase, parcă se bucură de insuccesul ţării lor, crezând că vor lovi astfel în adversarii politici, vulnerabilizează şi mai tare România. De aceea, cu cât se ajunge mai repede la un acord între principalele instituţii asupra direcţiilor majore de acţiune externă, cu atât ne putem apuca mai repede de rezolvarea problemelor care ne ţin la uşa Europei. Trebuie înţeles că frontiere impermeabile la crimă organizată şi trafic ilegal sunt, în primul rând, în interesul României, nu un hatâr pe care îl facem occidentalilor. Nu există risc mai mare pentru ţară decât cel al împerecherii mafiei de la Răsărit cu cea din Apus, pe deasupra şi pe dedesubtul teritoriului naţional, aşa cum se întâmplă deja în multe ţări din Balcani.

Ca să ne dăm cu adevărat seama cât de scăzută este credibilitatea noastră, aş vrea să comparăm atitudinea unor importante ţări europene faţă de România şi faţă de alte state din regiune. În aceste zile, în timp ce ministrul de interne german acuza corupţia din România, cancelarul Merkel şi preşedintele Hollande participau la summitul de la Varşovia, organizat de Grupul de la Vişegrad (format din Polonia, Cehia, Slovacia şi Ungaria), pentru a discuta despre o integrare mai strânsă a UE. Este tot mai clar că, în lipsa unei resetări a modului nostru de a acţiona, riscăm consfinţirea statutului României de membru de rang inferior în Europa. În plus, proasta reputaţie va eroda, încet-încet, şi extrem de solida fundaţie a parteneriatului strategic cu SUA.

Al doilea pas este declanşarea unei serioase ofensive de primăvară pentru recredibilizarea României în Europa. Politicieni, miniştri, instituţii-cheie, oameni de comunicare, oameni de afaceri români sau străini cu interese în România, cu toţii putem acţiona coordonat pentru repararea imaginii noastre în Europa şi cu precădere în ţările în care suferim cel mai tare. Trebuie, o dată pentru totdeauna, să înţelegem că imaginea de ţară a devenit un instrument strategic de competitivitate, o sursă de investiţii şi locuri de muncă. Proasta reputaţie costă bani. Cine vine să investească, cine alege o ţară ca destinaţie de turism sau ca partener de comerţ dacă ţări ca Germania, Finlanda şi Olanda (pe lângă altele care gândesc la fel, dar nu doresc să alieneze relaţiile cu noi) spun că acolo există corupţie la frontiere?

Scrisoarea celor patru miniştri de externe privind crearea unui mecanism pentru protejarea principiilor fundamentale ale UE arată că ţările contributoare s-au săturat să stea cu mâna în sân când văd ce fac copiii-problemă ai Europei (o categorie în care, fie că vrem, fie că nu vrem, fie pe drept, fie pe nedrept, suntem băgaţi şi noi). Astfel de propuneri, care nu trebuie privite în niciun fel drept răzbunări împotriva României, arată totuşi cât de amplu trebuie să fie efortul de reconstrucţie a imaginii şi credibilităţii noastre în UE.

Nu plecăm de nicăieri în acest efort. Institutul Aspen România are experienţa şi privilegiul de a fi adus deja la aceeaşi masă oameni din medii intelectuale şi instituţionale foarte diferite pentru a discuta despre interesul naţional şi despre brandingul nostru ca ţară. Pentru că am sesizat încă de acum câţiva ani problema, anul trecut, în octombrie, Institutul Aspen, alături de Comisiile de politică externă din Camera Deputaţilor şi din Senat, de Ministerul Afacerilor Externe, de specialişti în comunicare şi branding, de comunitatea de entuziaşti Aspen, am stabilit elementele unui program care ne poate transforma avantajele competitive în exporturi, în investiţii externe şi în imagine pozitivă.

Cred că un astfel de efort este nu doar dezirabil, ci obligatoriu. Punând împreună instituţii, politicieni şi influenţa mediului intelectual şi de afaceri putem operaţionaliza un proiect de ofensivă de imagine a României în Europa şi în lume, prin înfiinţarea unui consiliu informal pentru recredibilizarea externă a României. Nu e vorba doar a cartografia prietenii României, de a susţine cauza noastră în faţa marilor cancelarii,  a centrelor de influenţă de afaceri, academice sau de presă internaţională, ci şi de angaja un dialog public (utilizând şi resursele diasporei, inclusiv cea de origine germană şi evreiască) cu naţiuni care astăzi au mari rezerve faţă de români. Personal, pe baza resurselor mele de influenţă, sunt dispus să mă implic într-un astfel de efort de persuadare a partenerilor europeni în legătură cu posibilităţile României de a ţine ritmul într-o Europă care merge înainte. Am ţinti nu doar beneficiile unei imagini îmbunătăţite a României, ci am lansa şi o ofensivă pentru atragerea de investiţii străine directe (astăzi la minimul ultimilor zece ani) şi de promovare a exporturilor româneşti. Pentru că o imagine bună în extern a României înseamnă mai mult decât o viaţă mai uşoară pentru cele trei milioane de români din Europa, ci şi oportunităţi, investiţii şi locuri de muncă pentru românii rămaşi acasă.

Dacă ne punem mintea, dacă muncim profesionist şi împreună, eu cred că putem duce rapid România în Schengen şi putem apoi să ne luăm la trântă şi cu provocări mai mari. Voi ce credeţi?                        

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite