Politică

articolul anterior articolul urmator

Ce au fost şi ce-au ajuns miniştrii noştri

100
30 Jan 2017 09:42:33
Andrei Pleşu

N-am trecut ca gîsca prin apă prin cei peste 40 de ani de „democraţie populară”. Una dintre moştenirile durabile ale regimului comunist a fost suspendarea legăturii dintre conceptul de „demnitar” şi acela al „demnităţii” (profesionale, morale, politice, familiale).

Ca să ajungi ministru în România mai veche, de dinaintea „dictaturii proletariatului”, trebuia să ai un anumit tip de prestigiu, cîştigat înainte de obţinerea portofoliului: să ai studii solide într-o meserie sau alta, să fi jucat un rol bine profilat într-o conjunctură istorică sau alta, să nu fii suspect de hoţie („în formă continuată” - cum se spune în limbaj juridic), să fi dovedit onestitate, simţ al onoarei, tărie de caracter. Sau, măcar, să fii de familie bună. Asta nu era, desigur, o garanţie de performanţă politică, dar implica, măcar, o bună educaţie ”de-acasă”, cunoşterea avizată a limbii proprii, a cîtorva limbi străine, a bunelor maniere. Ceva cultură şi ceva bun gust erau, de asemenea, incluse. Nu ţin să idealizez „vremurile de altădată”, nu pretind că n-au existat niciodată pe scena noastră publică, miniştri proşti sau mediocri, malversaţiuni, erori, accidente de parcurs, mai mult sau mai puţin grave. Observ, doar, că portretele elitelor noastre politice erau mai „transparente” şi că traiectoria (pre-condiţiile, etapele, orientarea) unei adevărate cariere politice presupunea un anumit coeficient de previzibilitate. Nu vreau nici să tratez orice figură a noilor guvernări cu o răutăcioasă prezumţie de incompetenţă, semidoctism, inadecvare. Nu exclud posibilitatea unor surprize încurajatoare, chiar cînd premisele nu păreau să le anticipeze. Dar nici nu pot să nu iau notă de diferenţa dintre Spiru Haret şi Ecaterina Andronescu, sau dintre Barbu Ştefănescu Delavrancea (ca primar al Bucureştiului) şi Gabriela Vrânceanu Firea...

De fapt, încerc să mă pun în pielea demnitarilor de ultimă oră şi să sper că, dincolo de „obligaţiile de serviciu”, au momente de auto-evaluare cinstită (chiar dacă stingheritoare), cu gîndul la tradiţia postului pe care îl ocupă. Postul cu pricina s-a distins, istoric, prin impunătoare episoade de responsabilitate eficace şi ar trebui să oblige la o contemplare respectuoasă a tradiţiei.

Dacă, de pildă, eşti ministru al Justiţiei, ar fi recomandabil să-ţi reaminteşti, niţeluş timorat, de lunga serie de predecesori, la ale căror nume se va adăuga, cîndva, şi numele tău... Pe scaunul pe care l-ai ocupat mai ieri prin mici manevre de partid, au stat, între alţii, ferventul unionist Ioan Al. Filipescu (studii de drept la Paris), Constantin Hurmuzachi (studii de drept la Viena), Al.Papiu Ilarian (studii la Viena şi Padova, lider, în Transilvania, al revoluţiei din 1848), Alexandru Lahovary, Grigore Cantacuziono, Ştefan Golescu (fiul lui Dinicu, studii în Elveţia), Gh. Costaforu (recunoscut ca unul din întemeietorii Dreptului Penal din România), Mihail Pherekyde, Ion Câmpineanu, Th. Rosetti (unul dintre co-fondatorii „Junimii”), Titu Maiorescu, Toma Stelian, Grigore Iunian, Istrate Micescu ş.a. Cu titlu de amuzament, amintesc şi un Stolojan, fost primar al Craiovei, liberal, ministru al Justiţiei după 1879. Ei bine, să fiu în locul dlui Florin Iordache, aş avea, cu asemenea nume în minte, oarecari insomnii…

Dar să fii la Învăţămînt, ca bietul Pavel Năstase, după Spiru Haret, Titu Maiorescu, Octavian Goga şi Nicolae Iorga? Dar să fii Grindeanu, cu „strămoşi” ca Kogălniceanu, Ion Ghica, Ion Brătianu, P.P.Carp, Lascăr Catargiu, Take Ionescu sau I.G.Duca? De Finanţe, ce să mai spunem? Vii după Grigore Balş, N.Kretzulescu, Dimitrie Sturdza, Ion C. Brătianu, Vasile Lascăr, Take Ionescu, Alexandru Marghiloman, Nicolae Titulescu (da, chiar el, între 1917 şi 1918), Constantin Argetoianu, Alex. Averescu, Barbu Ştirbey, Iuliu Maniu, Mircea Cancicov, Virgil Madgearu. (Am şi aici un „nume cunoscut”: Constantin I. Iliescu, al doilea primar al Bucureştiului, după Unire).

Şi apropo de primarii Bucureştiului, cum o fi să te instalezi în linia Dimitrie Brătianu, C.A.Rosetti, Nicolae Fleva, Grigore Cerchez, Pache Protopopescu, Nicolae Filipescu, Barbu Ştefănescu Delavrancea, Mihai. G. Cantacuziono şi Vintilă Brătianu?

Vom vedea de ce sunt în stare vedetele de ultimă oră ale elitei noastre conducătoare. Deocamdată, gîndindu-ne la listele de mai sus, putem spune un singur lucru: ”actualii” au nervi buni! Nu simt pe umeri decît povara eului propriu (dublat, evident, de cel al „şefului”lor) şi o miraculoasă siguranţă de sine. Ce putem face decît să le urăm succes? Să-şi transforme anonimatul în renume. În rest, vorba poetului, bucuroşi le-om duce toate...

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

100 Comentarii

gyll
30.01.2017, 09:57:56

Ce au fost se știe,ce sunt ,niște grupuri de mafioți,iar se știe. Dar să știți un lucru,avem ceea ce ne dorim ,sau în alt registru,sunt expresia vizibilă a poporului. Ne place sau nu,atăta timp căt ne dorim să ne pice”para-n gură” nu o să avem alt tip de miniștri.

+23 (23 voturi)
Sergiu Popilian
30.01.2017, 10:01:06

Să nu uităm şi zicerea: "Dă Doamne românului mintea cea de pe urmă! "❤💛💙

+5 (5 voturi)
Stefanescu Marian
30.01.2017, 10:11:28

Slava strămoşească pe strămoşi priveşte.Noi,cu PSD în frunte,vom avea victorii multe.Nenorocirea este că nu se întrevăd speranţe pentru viitor,ba din contra,vor arunca România la nivelul anilor 2000(domnia lui Năstase Bombonel).Tocmai acum când toată Lumea fierbe,noi am decis revenirea la partidul-stat.Ne-am pus piedică singuri în stil popular românesc...

+11 (13 voturi)
Paun Al
30.01.2017, 10:11:34

Cum ne alegem conducatorii tine de prioritatile noastre , tine de “valorile” pe care le avem , si pe care le vedem in cei ce ne reprezinta …sau tine de raul cel mai mic . Daca spuneti ca inainte de comunism criteriile erau “familie buna ‘ , prestigiu , educatie …. ( va contrazice partial Caragiale ) , in comunism criteriul a fost “originea sanatoasa ‘… Iar dupa 89 criteriu a fost legat sindromul Stockholm  Suntem victimele care-si si-au ales conducatorii din nomenclatura comunista , si discipolii lor ...sa ne conduca mai departe , in “capitalismul clientelar de cumetrie .” Asa cum se vede in ce a ‘evoluat “ invatamantul nostru dupa 89 …adica fabrici de diplome si doctorate … nu exista o legatura cauzala intre nivelul de educatie si caracterul omului , corectitudinea lui , moralitatea lui ….

+11 (13 voturi)
gyll
30.01.2017, 10:11:48

Un lucru este cert,vis a vis de demonstrațiile împotriva OU . Dacă conștiința civică s-ar manifesta în permanență prin acțiuni de acest fel,mitinguri,demonstarații,luări de poziții,cloaca politrucimii ar percepe un lucru,-ei ne-au trimis acolo să-i reprezentem pe ei nu să ne facem jocurile murdare. Aud,la radio Timișoara,ce mă îngrozește este faptul că aud timișoreni,foarte multe persoane care atacă vehement una din expesiile democratice,dreptul de a nu fi de acord cu hoțiile și acțiunile care pun în discuție însăși statul de drept și democrația. Toate aceste voci sunt vocile unor persoanaje agutinate în minciuna și dezinformarea de zi cu zi ale bandiților din fruntea țării,expresie ale posturilor tv de minciună și dezinformare aflate la dispoziția și sub totalul control al mafioților,dezinformării dusă pănă la limita absurdului ale unor așa ziși formatori de opinie,excelează de ceva vreme Cristoiu,,persoane cărora le place să ”găndească”prin ceea ce le este pus în ”fața ochilor” de către penalii și corupții Romăniei. Pur și simplu refuză să găndească.

+12 (12 voturi)

Vezi toate comentariile (100)

Modifică Setările