Ce gândeşte suveranul

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

România îşi stoarce creierii să afle ce gândesc Ponta, Antonescu sau Băsescu. Trudă inutilă. Ei nu gândesc, ci acţionează!

Epoca noastră e doldora de teorii ale conspiraţiei. Cum îşi dă realitatea în petic, hop, o conspiraţie. Activităţile secrete şi subversive reunesc, la o repede ochire, sumedenie de ciudaţi: CIA, Mossad, MI-5, KGB, bubuli, masoni, guverne mondiale, intelectuali vopsiţi, terorişti eco, armate nevăzute, mayaşi, extratereştri şi chiar nişte (pseudo)fiinţe, cum ar fi şerpilienii ori gorilienii. Natura umană are oroare de vid. Precum bine spunea Caragiale, „Omul, bunioară, de par egzamplu, dintr-un nu-ştiu-ce ori ceva, cum e nevricos, de curiozitate, intră la o idee; a intrat la o idee? fandacsia e gata; ei! şi după aia din fandacsie cade în ipohondrie. Pe urmă, fireşte, şi nimica mişcă.“ La mijloc e neîncrederea funciară a individului în cunoaşterea instituţionalizată. Un soi de mefienţă izvorâtă din convingerea individului că e tras pe sfoară.

Aşa apar şi trăiesc analiştii politici. Ei explică tot, prevăd tot şi desfăşoară adevărate bătălii de la Waterloo, în care rezultatul războiului e întotdeauna altul. Dacă veţi urmări gândirea conspiraţionistă românească, veţi avea întotdeauna de a face cu largi desfăşurări de forţe, cu grupuri compacte de complotişti, cu commando-uri de securişti diabolici. S-ar părea că suntem, iremediabil, înconjuraţi de forţele răului. Agenţi secreţi puşi la murat ani de zile se deconspiră, trecând, netam, nesam, în tabere adverse. Imediat după mişcarea politică de trupe, apar clarvăzătorii: „V-am spus eu că încălzim o viperă la sân, v-am prevenit din 916, toamna! Ştiam eu!“ Cu toate că atâţi oameni inteligenţi şi cu multă carte ştiu tot ce mişcă şi ce lapte am supt de la mama, întotdeauna evenimentele ne iau prin surprindere. Toată lumea bănuieşte pe toată lumea şi, cu toate astea, lumea nu se lasă descifrată. Criza mondială a fost prevăzută. Războaiele au fost imaginate cu belşug de amănunte. Alianţele şi dezastrele îşi au îmblânzitorii printre noi. Dar nu ne învăţăm minte. Repetăm greşelile pe rând, dar ne minunăm în fiecare zi de ce a mai pus la cale marea conspiraţie mondială. Permiteţi-mi să râd. Cum vă spuneam, nu sunt analist politic. Dar, de vreme ce scriu de vreo şapte ani în acest ziar, s-ar părea că nu dau greş de multe ori. Spre deosebire de profesioniştii previziunilor, eu am la dispoziţie un instrument mai simplu şi mai eficient de evaluare: literatura lumii.

De la mânia care-l aprinse pe-Ahil, peleianul, nu s-au schimbat prea multe în psihologia umană, indiferent de epocile parcurse. Oamenii rămân la fel de mânioşi, orgolioşi, proşti, intriganţi şi robi ai bunului plac. Dacă vreţi să ştiţi de ce a pierdut Geoană alegerile, nu scotociţi în conspiraţiile lui Vântu. A fost decizia „prostănacului“. Dacă v-a mirat războiul dintre preşedinte şi PDL, nu deschideţi tomurile de filosofie. E suficient să admiraţi bretonul Elenei din Troia. Dacă vreţi să ştiţi de ce s-a spart USL, nu căutaţi logica înaltă şi îmbârligată a politichiei, ci în presiunile baronilor din ţară. Ca să mă fac şi mai bine înţeles, am să spun că marea nenorocire a secolului trecut, Al Doilea Război Mondial, a pornit din teama Führerului că îmbătrâneşte. Deciziile care ne-au întunecat viaţa au fost rodul bunului plac. La sfârşit, pe câmpul de bătaie, agonizează milioane de soldaţi ai nimănui. Ah, era să uit. În această zi a morţii, „analiştii“ îşi întorc haina pe dos şi pupă acolo unde au scuipat!

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite