Politică

articolul anterior articolul urmator

Ce-i mână pe ei în luptă? – sau psihologia guvernamentală

7
5 Sep 2017 20:15:43
Teodor Răileanu-Olariu
Liviu Dragnea, preşedintele PSD
Liviu Dragnea, preşedintele PSD

Heirupism. Alt termen nu poate fi mai potrivit pentru actuala filosofie guvernamentală din România. Totuşi, trecând peste perplexitate, ce îi determină pe guvernanţii PSD-ALDE să „revoluţioneze” România?

Din start, trebuie să înţelegem că nu toţi pesediştii sunt la fel; apoi, nu toţi pesediştii sunt la conducerea ţării sau a partidului, ci doar câţiva; tertio, cei care sunt la conducere sunt echipa unuia singur.

Pornind de la faptele lămurite mai sus, vorbim practic de „viziunea” omului din vârful piramidei aflate la conducerea ţării, recte preşedintele celui mai puternic şi mai important partid din România, recte Liviu Dragnea. El nu este singur în această aventură, ci înconjurat de nişte iluştri anonimi în partid (până acum) plus doi-trei „talibani” din zona agresivă şi oarecum iraţională a PSD (primii care au coborât de pe corabia eşuată a PRM).

Aceşti oameni care erau ţinuţi deoparte în partid (pe când acesta avea aspiraţii intelectuale, iar liderii plusau cu mii de specialişti), aveau rolul de a fi scoşi la înaintare doar când era nevoie de o intervenţie iraţională, agresivă şi când comunicatorii grei ai partidului nu puteau să se compromită în direct pe teme mai mult decât sensibile. O dată cu ascensiunea bine construită în timp a eternului om din umbră, Liviu Dragnea, aceşti „talibani” au devenit indispensabili consolidării conducerii fragile pe care o căpătase acesta.

Să nu uităm resorturile psihologice pe care Liviu Dragnea le-a manifestat de-a lungul timpului: privit de pesediştii vechi ca un venetic de la PD, considerat un „provincial” oltean, prea mulţi ani doar numărul doi prin partid, nevoit să slujească preşedinţi pe care probabil îi considera terminaţi (A. Năstase), incapabili politic (M. Geoană) sau infantili (V. Ponta), Liviu Dragnea i-a secondat pe toţi spre dezastru în campaniile electorale prezidenţiale. Este suficient să privim fotografiile din noaptea alegerilor.

Cel mai probabil, toate aceste „tare” de poziţie în PSD i-au creat lui Dragnea un puternic complex de inferioritate. Complexele de inferioritate vin cu o puternică încărcătură de tensiune psihică care se cere constant eliberată. Acesta este resortul care îi deternimă pe cei care se simt inferiori să aibă tot timpul nevoia de a demonstra că sunt mai buni (mai buni de cât cel de lângă el, decât angajatul său, decât oricine). În acelaşi timp, complexul de inferioritate duce la o formă subtilă de paranoia subconştientă: „chiar dacă demonstrez că sunt mai bun, cel doborât tot se uită suspect la mine! Tot nu mă crede că sunt cel mai bun!”. Asta doar fiindcă sentimentul de inferioritate vine adânc din interior (traumă, abuz psihologic), de multe ori fără legătură cu realitatea.

De pe această poziţie, foarte frustrantă psihologic vorbind, Liviu Dragnea a reuşit să ajungă liderul PSD. O dată ajuns în fruntea celui mai mare partid din România, el trebuia să demonstreze tuturor că este mai bun ca toţi. Guvernarea lui trebuia să intre în istorie şi să revoluţioneze România! El trebuie aclamat şi ovaţionat de întreaga naţiune ca cel care a adus bunăstare, ordine (justificată de bunăstarea tocmai oferită) şi mândria de a fi român (justificată sau nu). În acelaşi timp, angajamentele tacite că va oferi nomenclaturii sale (casta de oameni apropiaţi cu acces necondiţionat la putere) bunăstare, protecţie, linişte.

Banii, averile, nu sunt suficiente dacă nu se exercită puterea, excitanta putere de a dispune de cineva (sau de toţi). „Am plecat de jos, fraierilor, dar am făcut istorie!”. În istorie intri oricum dacă eşti la unul din capetele unei distribuţii normale (fie criminal, fie vizionar) şi dacă determini brusc schimbări fundamentale în societate (cauzând catastrofe economice/ sociale/ politice, fie determinând reforme). Diferenţa majoră în ambele cazuri ţine de lărgimea orizontului schimbării: în cazul dictaturilor acest orizont este limitat la o singură persoană şi/sau a câtorva acoliţi apropiaţi regimului personal creat; în cazul pozitiv, orizontul schimbărilor are în vedere evoluţia societăţii deasupra individului şi, cu siguranţă, deasupra unui singur nume!

În concluzie, actuala guvernare PSD, ca şi întreg partidul, sunt captive faţă de ideile „revoluţionare” ale unui singur om (Liviu Dragnea) şi a cercului său strâns de apropiaţi. „Viziunea” acestui grup este „vă arătăm noi, incompetenţilor, cum se reformează o ţară!”, un heirupism demn de talia unui Becali care repara yala la Maybach cu ranga. Economia unei ţări este un mecanism fin, cu inerţie mare a măsurilor, şi nu se repară ruseşte cu ciocanul!

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

7 Comentarii

Vanatorul/d.c.
5.09.2017, 21:08:41

”Ce-i mâna pe ei în luptă?” Faptul ca Romania are presedintele pe care mafiotii din toate partidele si l-au dorit dintotdeuna- o nulitate politica figuranta si colaboarionista. Asta-i ”mana in lupta”..! Iar mafiotii din PNL simuleza prost ca ar ”dusmani politici”cu fostii colegi de jafuri si devalizari din USL, in timp ce Ludovic Orban canta la cimpoi ”Will Ye No Come Back Again” numai asa..de ochii lumii si a..procurorilor DNA..!

-1 (3 voturi)
Vanatorul/d.c.
5.09.2017, 21:09:24

”ai..procurorilor”

-1 (1 vot)
Lucian Pufu
5.09.2017, 22:39:56

Eu unul nu cred ca Dragnea si-a propus sa reformeze ceva, in sensul in care, bineinteles, reforma inseamna imbunatatire. Ori poate ca-i un prost fara pereche si isi inchipuie ca face bine dar face rau! Pentru ca nimeni nu si-ar putea inchipui ca s-ar putea "reforma" ceva cu Olguta Vasilescu si Tudose...nici un om normal.

+3 (3 voturi)
Popa Pius
6.09.2017, 11:48:48

In ciuda prostiei proverbiale, Becali este totusi mai destept decit ne lasa autorul sa credem, prin deformarea adevarului - acesta nu repara yala, ci degaja aripa indoita sa nu mai atinga de roata, facind posibila deplasarea in continuare.

+1 (1 vot)
Michiu Stefan
6.09.2017, 11:56:35

As mai adauga-cerbicia asta de a acapara toata puterea cu orice pret, pe langa imunitate si bogatia implicit in conceptia lor legate de putere- este sindromul burghezului gentilom; Acela de recunoastere a valorii, de respectabilitate, de apartenenta la elita natiunii.Nu doar fiind tratati ca niste oameni care au facut avere pe cai ilicite, ca niste borfasi norocosi nepedepsiti de legi strambe, elaborate tot de ei.Iar marlanul de Teleorman este varful de lance al acestora.A devenit, pentru Romania, inamicul nr. 1!Subordonandu-si totul si toate,total inert privind viitorul Tarii, acest Arturo Ui nu mai poate fi oprit.Decizia de ieri a Justitiei o confirma!

+1 (1 vot)

Vezi toate comentariile (7)

Modifică Setările