Politică

articolul anterior articolul urmator

Ce mai e de făcut în politică

27
6 Mar 2018 10:25:35
Mihnea Dumitru

Politica românească este o glumă sinistră: poate nu mai mult decât în alte state post-comuniste, dar în mod clar cu o identitate românească aparte de mizeră. Există, însă, o speranţă.

Niciun preşedinte de partid din perioada post-comunistă nu a zis „stop joc” la abuzuri. Cel puţin, nu cred că a existat unul care să spună, „am ajuns aici, hai să reformez pe bune partidul. Hai să vedem, întâi, câţi membri avem noi, pe bune?!” sau „am intrat în opoziţie? Hai să pregătim nişte oameni care să preia peste patru ani posturile de miniştri, să ştie ce fac când ajung acolo.”
 
Partidele româneşti rămase în jocul politic, în anul 2018, sunt absolut distruse, pe interior. Nu au politici „de cadre”, îşi bat joc de organizaţiile de tineret, nu mai atrag membri noi, nu sunt informatizate, au o pană constantă de idei şi, în genere, se bazează pe un electorat îmbătrânit şi inactiv. Au dinamica unui pensionar trecut prin război care cere drepturile cuvenite, pentru o vagă faptă de arme, de acum câteva decade.
Partidul clasic e un moş decorat care bate cu bastonul în ţeava de calorifer, cerând linişte în bloc.
Ştirea zilei ieri a fost că liderul celui mai mare partid din opoziţie a fost achitat într-un dosar în care era acuzat că ar fi cerut bani unui om de afaceri pentru campania electorală. A fost sărbătorit ca un zeu pentru asta, ba chiar a fost pus în contrast cu liderul celuilalt partid mare din România, care are o condamnare cu suspendare la activ. 
 
Asta se întâmplă în contextul în care principalele partide din România sunt şcoli doctorale de ilegalităţi şi comportament penal. Împotriva acestora au demonstrat sute de mii de oameni - pentru a opri încercările brutale de schimbare a legilor, dar şi ca semn al unei nemulţumiri generale în clasa politică. 
 
Micile încercări de revitalizare a politicii româneşti au dat greş, pentru că n-au înţeles sistemul în care funcţionau sau comunicau unui electorat extrem de obosit de „încă un partid politic.” Lipsea mişcarea, acţiunea, lipseau nişte fapte evidente de schimbare la faţă a societăţii. Partidele româneşti au oferit pungi de plastic, acolo unde puteau construi şcoli sau spitale.
Şi frustrarea cea mai mare, în prezentul democratic, este că aceste partide trebuie lăsate să continue, să trăiască şi să se reformeze singure.
Nu există soluţii sau oameni, la nivel regional sau naţional, care să gestioneze această criză. Nici măcar o scoatere în ilegalitate a unor construcţii precum PSD sau PNL nu ar rezolva problema: în primul rând pentru că sunt partide care acced la putere prin vot democratic şi, în al doilea rând, pentru că golul lăsat de dispariţia lor ar înghiţi România. Ce avem acum, chiar şi ca simulacru democratic, ne protejează de realităţi mult mai rele. 
 
Şi totuşi, suntem în urmă cu tot ceea ce înseamnă spirit civic şi democratic, nu mai avem nici măcar o speranţă că generaţiile noi s-ar mai implica în ceea ce este murdar şi corupt: mai exact, să participe la procesul democratic, la politica românească. Nu aşa cum este ea acum. 
 
Speranţe poate ar exista: lideri carismatici care încearcă să reconstruiască partide sau în mişcări politice pan-europene, începute în capitalele continentului, dar sincer mă întreb dacă e prea puţin, prea târziu. Nu mai există idealism în politica românească, nu mai există nici măcar comunicare onestă cu electoratul. Iar cei care încearcă marea cu degetul în alte direcţii ale jocului politic sunt sortiţi dezamăgirii, fără acces la mass-media sau nebuni de legat.
Excepţiile la jocul politic actual, cele sănătoase, pro-europene, cu adevărat democratice sunt puţine.
Şi cu toate acestea, unica speranţă logică, în acest moment, în care România îşi numără anii şi vechimea naţională, vine în mod paradoxal din afara graniţelor: diaspora, cu aproape cinci milioane de membri, este unica sursă credibilă de renaştere a politicii româneşti. Departe de resurgenţa Rusiei şi de bizantina politică românească, diaspora este depozitarul de drept al unei salvări târzii, sursa majoritară de talent, muncă şi activism civic. Niciun partid politic actual nu va ajunge să guverneze România, cu adevărat, fără diasporă - sau, cel puţin, nu va guverna altceva decât rezultatul propriilor dezastre naţionale, din ultimele decade. 
 
Jocul politic actual se încheie după 2020 - vorba lui Eliot - nu cu o explozie, ci cu un scâncet. 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

27 Comentarii

Ion Ionescu
6.03.2018, 12:48:44

Inainte de a te apuca de scris articole, invata sa te exprimi corect, invata limba romana. Ar fi bine sa inveti si altele, dar macar atat.

-1 (5 voturi)
Marcel Panciu
6.03.2018, 12:53:53

Din acest articol reiese că românii din diaspora ar fi cumva superiori celor care au rămas în țară. Și nu doar atît, dar ar avea un drept mai mare să guverneze țara dacă dă Domnul și se îndură să se întoarcă. Ceea ce consider că e fals. Sigur că unii dintre românii plecați au avut șansa să studieze la universități prestigioase sau să lucreze în medii profesionale mai bune decît în țară. Dar ei nu reprezintă regula și, de fapt, ei nici nu cred că vor să se întoarcă.Cei mai mulți care au plecat suferă de aceleași „tare” ca și noi ăștia de-aici, inferiorii. Dacă vor să conducă această țară, n-au decît să încerce să ne cîștige încrederea și votul. Dar să nu aștepte să-i primim cu brațele deschise și să-i punem în fruntea mesei doar pentru că ei sînt fiii rătăcitori care ni s-au întors.

-1 (3 voturi)
contributor contributor
6.03.2018, 13:27:23

@ Marcel Panciu Despre Diasporă s-ar putea spune multe. Şi bune şi rele. Pentru mine cele "bune" sunt net superioare celor "rele", fie si pentru că "străinătatea" te mai cizelează şi îţi oferă repere mai sănătoase. Revine fiecăruia din Diaspora să reflecteze şi să profite de acest cadou pe care ţi-l oferă viaţa : confruntarea cu ceilalţi şi cu sine–însusi. Mai ales cu sinele ! Şi în România se poate realiza acest lucru : să încerci să te ameliorezi. Dar ce facem cu cei pe care-i reprezentaţi : dispreţuitori, invidiosi, nesiguri pe ei, agresivi şi gata oricând să dea lecţii de morala. Ne vine această dezbinare comunitară de la comunişti ? Sau este ea o adevărată tară naţională? Faptul că acele 5 milioane sunt văzute, în articol, ca o speranţă este şi nu este adevarat. Demonstraţia ar lua prea mult timp şi ar fi, desigur, inutilă. Faptul că autorul articolului mizează (ipotetic) pe o iluzie exorcizantă este, fără îndoială, o utopie infantilizantă, dar a critica o comunitate curajoasă, care a fost OBLIGATA să plece pentru a-şi găsi un viitor (aşa cum a considerat ea ca trebuie realizat) consider că este un gest detestabil, iresponsabil şi plin de ignoranţa îndoctrinatului. După '89 erau stigmatizaţi că "mâncau" cozonaci si noi "salam cu soia", ca şi cum era o obligaţie. Noile generaţii care au plecat au descoperit adevarul luptei cu realitatea ostilă de acolo. Cozonacu' trebuia meritat. Şi, uite aşa, au învătat românii diasporei democraţia capitalistă. Românii "rămaşi" ce au învăţat ? Vă citesc şi încerc să cred că poate mă înşel…

+4 (4 voturi)
contributor contributor
6.03.2018, 12:54:11

Analiză expeditivă si fără profunzime. Prin extrapolare, şi cei ce scriu ar trebui să-si demonstreze ştiinţa jurnalistului experimentat (sau măcar exigent) "pe" subiectele evocate. În curând "pe" va ajunge la "mâretia lu' "decât". Brigazile de voluntari, pline de patriotism indolent, vor duce evoluţia limbii române pe culmile Ignoranţei Glorioase "PE" 1000 DE ANI. Da' chiar si aşa, pentru mine, articolu' tot supeficial rămâne.

, new_age
6.03.2018, 13:21:23

De ce ar vrea autorul desfiintarea PNL si PSD ,bag seama ca unii chiar cred in tampeniile pe care le scriu. Poate va doriti un partid de gay ca e la moda sau unul antisistem care nu stie nici el ce vrea. Pana una alta poporul asta chinuit se chinuie sa inteleaga ce vor tot felul de partide gen USR,M10,Platforma 100,Romania 100 si alte tampenii de genul asta, facute peste noapte de tot felul de neaveniti in politica care cred ca muta muntii din loc . Modelul este peste ocean si e bine asezat ,doua partide si atat care se rotesc din cand in cand.

-3 (3 voturi)

Vezi toate comentariile (27)