Politică

articolul anterior articolul urmator

Ce se (mai) poate face?

100
1 Aug 2016 09:12:35
Andrei Pleşu

Cînd am ajuns în biroul meu de la Ministerul de Externe (decembrie 1997), unul dintre diplomaţii de carieră ai instituţiei mi-a făcut o vizită de curtoazie şi s-a recomandat, zîmbind, ca fiind un reprezentant al „părţii perene a ministerului”. Mesajul era destul de limpede:

„Dumneata, ca ministru, vii şi pleci. Dar noi, noi ăştia care lucrăm aici de mulţi ani (chiar de dinainte de 1989), rămînem. Aşa că nu-ţi face iluzii: ministerul sîntem noi, nu dumneata!”. Omul avea dreptate. Şi aceeaşi situaţie era – şi este – valabilă şi pentru alte ministere.

Pe de o parte, admit că orice instituţie majoră are nevoie de continuitate, iar continuitatea nu poate fi dată de vînzoleala politică de la vîrf. E nevoie de înalţi funcţionari competenţi, care să asigure buna funcţionare a lucrurilor, dincolo de schimbările, mai mult sau mai puţin inspirate, mai mult sau mai puţin arbitrare, ale şefilor. Pe de altă parte, comunitatea „perenă” a fiecărei instituţii nu e nici ea o armată de îngeri. Şi înăuntrul ei există discrete partizanate politice şi statornice obedienţe de „gaşcă”, inerţii birocratice, rezistenţă la orice schimbare (reacţie simetrică la schimbările pripite şi confuze de pe scena politică), solidaritate de „corp” etc. Toate la un loc sînt mai „tari”, atîrnă mai greu decît subordonarea (pasageră) faţă de un ministru sau altul. Şi, de multe ori, ministrul se vede blocat, dacă nu direct sabotat de aparatul cu care trebuie să lucreze pentru a-şi îndeplini programul.

O altă sursă de ineficienţă sînt unele legi şi regulamente. În genere, cînd ministrul ajunge în post, ele sînt gata făcute. De alţii, care au avut propriile lor proiecte, iniţiative, interese. Am ecouri, de regulă indirecte, din partea unor ministere care îşi justifică incapacitatea administrativă sau politică, invocînd o legislaţie inadecvată, de natură să diminueze radical competenţele manageriale ale conducătorilor lor. Lucrurile se întîmplă cam aşa: noul ministru e, încă din primele zile, îngropat în dosare. N-a avut încă timp să se dezmeticească şi nu are încă nici suficientă experienţă de resort, ca să se orienteze prompt în hăţişul de acte care i se pun, nu fără oarecare perfidie, pe birou. Dacă totuşi, fie şi la o privire rapidă, îi sar în ochi cîteva aberaţii şi propune remedierea lor imediată, „experţii” din partea „perenă” se grăbesc să-i atragă atenţia că propunerea lui nu e fezabilă. Cutare articol de lege, cutare ordonanţă de urgenţă de anul trecut se opun...

Mi-au ajuns la ureche şi lucruri mai grave. S-ar părea că o anumită reţea de corupţie, „cumetrie”, organizare subterană, derapaj instituţional „bine temperat” constituie lalolaltă o altă Românie decît cea aflată la vedere. Această reţea e de nedesfăcut. Îţi trebuie curaj, susţinere politică masivă şi timp. Dacă înăuntrul unui anumit eşafodaj instituţional constaţi nereguli funcţionale ample, o sistematică şi îndelung exersată contraselecţie a cadrelor, o indisolubilă încrengătură de nepotism, infracţionalitate, mită şi şantaj, e foarte greu să treci, peste noapte, la măsuri drastice. Nu poţi suspenda, pe termen indefinit, în vederea unei decente recalibrări, parcele întregi ale administraţiei publice şi ale serviciilor publice în general. Ai nevoie de ani pentru a regla situaţia. Pînă atunci, te mulţumeşti cu paşi mici, cu insesizabile corecturi de detaliu, fără mari efecte pragmatice. Am informaţii că, în mai toate fostele ţări comuniste, (dar mai ales în cele care au fost mai aproape de sfera de influenţă sovietică), situaţia e aproximativ aceeaşi. Am citit de curînd analiza unui cercetător armean cu privire la „tranziţia” ţării sale de la comunism la liberalism. În fapt, nu la liberalism s-a trecut, ci la un soi de „feudalism electoral”, bine organizat pentru a aduce şi menţine la putere o şmecheră cleptocraţie... (Cu nuanţele de rigoare, tot cam aşa arată şi evoluţia politică a unor ţări africane, după de-colonizare).

Un exemplu dintr-un domeniu care îmi e mai la îndemînă: cultura. Ce fel de reglementări sunt acelea care permit – cum s-a întîmplat, de curînd, la Muzeul Ţăranului Român – ca ocuparea postului de director să se decidă printr-un concurs (şi încă reiterat), care dă cîştig de cauză unui amator incert împotriva unui profesionist consacrat? Ce fel de reglementare e aceea care acceptă contestarea (ca membru al comisiei) a unui profesionist competent, dar e de acord cu legitimarea altora mult mai puţin profilaţi. Legi greşite? Obtuzitate culturală? Aranjamente impure? Perplexităţile se pot multiplica. Nu se înţelege, de pildă, după ce rigori vîrsta de pensionare (la vîrful unor instituţii de cultură, dar – alt exemplu – în serviciul diplomatic) are sau nu o relevanţă hotărîtoare. Unii sînt evacuaţi sec, pe bază calendaristică, în vreme ce alţii tind să moară, octogenari, în post. (Nu altfel par să stea lucrurile în spaţiul bisericesc: am văzut preoţi excepţionali, scoşi la pensie fără negociere, cînd sînt încă în putere şi mai mult decît vrednici în comunitatea pe care o păstoresc – e ceea ce ştiu despre părintele Moga de la Câmpina – pe cînd o sumedenie de ierarhi trec la Domnul din fotoliul lor episcopal, mult după ce nu mai au energia necesară pentru a-şi îndeplini oficiul).

S-ar zice că legile noastre sînt gîndite, adesea, pentru a favoriza impostura, intruziunile arbitrare în viaţa instituţiilor, bunul plac. Asta e! Ce e de făcut? Iată cîteva sugestii:

1. Cînd ţi se propune o demnitate publică, pune-te mai întîi la punct cu mecanismele ei. Citeşte legile care te vor „conduce”, informează-te şi fii gata să condiţionezi acceptarea funcţiei prin modificări legislative şi procedurale potrivite cu ceea ce vrei. Nu se poate? Refuzi. Ideea că întîi te angajezi şi faci pe urmă schimbările necesare s-a dovedit utopică (mai ales cînd n-ai garanţia unui mandat întreg).

2. Cînd constaţi că eşti împiedicat să-ţi îndeplineşti programul, să-ţi „implementezi” opţiunile şi că, de fapt, eşti invitat să faci un simplu „act de prezenţă”, o simplă coreografie de „reprezentare”, pleacă! Nu fi vanitos! Te asigur – din proprie experienţă – că a părăsi o „demnitate” în clipa în care constaţi că nu o poţi onora cum se cuvine e un gest eliberator, născător de euforie, în mult mai mare măsură decît episodul „înscăunării”.

3. Înainte să pleci, spune tot! Nu pentru a te justifica, ci pentru a face transparentă malformaţia instituţională pe care ai trăit-o. Explică societăţii şi celor care te vor urma în funcţie, cum arată, în realitate, ţărişoara. La ce ne putem aştepta şi ce-ar trebui să încercăm să facem pentru a schimba ceva în bine.

Ceea ce nu e recomandabil e să stai în jilţul ministerial şi să te plîngi. Şi să dai vina pe alţii: pe predecesori, pe prim-ministru, pe preşedinte, pe justiţie, pe „duşmani”, pe popor, pe soartă. Poţi să faci şi asta, dar după ce pleci. Nu poţi fi, în acelaşi timp, şi şef şi victimă...

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

100 Comentarii

aurel aurel
1.08.2016, 09:40:13

,,ca ocuparea postului de director să se decidă printr-un concurs (şi încă reiterat), care dă cîştig de cauză unui amator incert împotriva unui profesionist consacrat?'' Domnule plesu,oricat v-as stima ,nu ma pot abtine sa nu va atrag atentia ca tocmai va contraziceti... Dupa o introducere in care ne prezentati ,,rezistenta '' la schimbare venita din partea ,,perenilor'' ....a profesionistilor ce asigura continuitatea unei institutii, va oripilati de faptul ca un ...,,amator'',un nou in domeniu vine si da examen pentru ocuparea unui post. Nu credeti ca ,,profesionistul'' din domeniu(in speta muzeul taranului) este oarecum cazut in inertia rutinei si a devenit rezistent la orice schimbare?...ca tocmai amatorismul celui din urma poate constitui un atu,un impuls pentru anumite schimbari in bine?...sau oare credeti ca pana acu' totu a fost perfect si nu are rost sa se intervina?

-14 (30 voturi)
Amar
1.08.2016, 10:14:25

@aurel aurel - analogic vorbind, daca ai fi grav bolnav si ar trebui sa suporti o operatie, si ai avea la alegere, ce ai alege: un profesor doctor eminent, cu o vasta experienta in operatii, sau un novice necunoscut, fara nicio operatie efectuata, la activ?! Pe "corpul" tarii (sau alte corpuri) e simplu sa definim suficienta si motivarea, dar pentru al nostru, ce criterii ar sta la baza alegerii?

+13 (21 voturi)
Serban Duca
1.08.2016, 09:59:56

Să nu uităm că fenomenul păstrării "scheletului" instituțiilor a apărut în zilele lui Decembrie 89, cînd s-a insistat asupra faptului că îndepărtarea personajelor cheie din instituții, în 90% din cazuri real devotate comunismului, ar fi "o vînătoare de vrăjitoare". Consecințele păstrării acestor schelete în posturile de decizie le suportăm de peste 26 de ani. Cu ajutorul și participarea interesată a acestora "averea poporului" a fost dirijată spre buzunarele unor personaje controlabile și mai ales șantajabile.

+12 (14 voturi)
foarte atent
1.08.2016, 10:10:47

domle Plesu...faceti parte din nomenclatura, in sensul larg al cuvantului...e adevarat, destul de deschis la minte, dar reprezentati partea aceea care se preface ca vrea schimbarea...stiti bine ca aici, schimbarea inseamna REVOLUTIE! si nu va place, ca de, fiecare are ceva privilegii nemeritate, o glorie nemerita, etc pe care le-ar pierde...asa ca, ziceti bine, dar doar atata cat sa inselati opinia publica cum ca ceva trebuie schimbat, dar, doar pe ici pe colo !!

-5 (15 voturi)
Vanatorul/d.c.
1.08.2016, 10:14:21

Doua sunt cauzele principale care au condus..”bantunstanizarea” Romaniei, in interiorul UE ...! Politica mafiotizata pana in ultimul satuc uitat de Dumnezeu si politica BOR..! Evident ca si Biserica Ortodoxa Romana a contribuit din plin. direct sau indirect, la saracirea populatiei, la degenerarea morala si spirituala a unor largi categorii de populatie..! In urma cu doi ani (iar lucrurile nu s-au schimabat cu nimic de-atunci), mai precis in iulie 2014, aparea al 6-lea Raport CE asupra coeziunii economice (raport tinut secret de catre guvernul Ponta si BOR, pentru ca in noiembrie urmau alegerile prezidentiale, iar baronetul pesedist a fost mereu mana-n mana cu baronetul in sutana), Raport in care erau consemnate urmatoarele: - o familie din doua nu avea niciun membru angajat, iar 25% din totalul familiilor au doar un membru angajat; - puterea de cumparare a romanilor in ultimul an a scazuse pana intr-acolo, incat ajunsese de doua ori mai mica decat media europeana; - peste 30% dintre romanii sufereu de..semianalfabetism; - mai putin de jumatate dintre locuintele românilor aveau apa curenta ai canalizare; - infrastructura era cea mai inapoiata; - romanii erau cei mai saraci si mai needucati oameni din Uniunea Europeana; - (si-acum tineti-va bine) Romania era statul european cu cele mai multe biserici si cu cei mai multi preoti pe cap de locuitor..! Aveam aproximativ 400 de spitale, multe dintre ele in cladiri vechi, cele mai multe dintre acestea jalnice ca dotare si vag modernizate si igienizate si peste 18 500 de biserici (grosul find cele ale BOR). Erau insa 18 500 de biserici in care doar preotii sa calca in picioare pentru a primi ortu' popii de la rudele celor ale caror suflete urmeaza a fi..mantuite, asta dupa ce au murit cu zile prin spitalele lipsite de medicamente si echipamente performante..! Si continua sa se moara cu zile prin spitale, pentru ca o mare parte din banii cu care care spitalele nostre ar putea fi modernizate si asigurate cu tot ce-i necesar salvarii vietilor oamenilor, se duc in buzunarele popimii hraparete sau pe constructia de ..silozuri divine, unele cu adevarat de dimensiuni ..faraonice..! Si chiar in timp ce cititi aceste randuri, cativa oameni vor muri cu zile prin spitale, din motivele spuse mai sus..! Medicina va poate salva vietile intr-o zi, oameni buni..! Ceea ce va poate insa omori in alta zi, e nesabuinta BOR si parazitismul clerului ortodox, din ce in ce mai numeros, din ce in ce mai mai hulpav si mai nesatul, din ce in ce mai agresiv in a se infiltra, influenta si chiar controla multe dintre domeniile vietii sociale, prin definitie si Constitutie..laice..! Mafiotii laici impreuna cu cei imbracati in..sutane sunt nenorocitii care va jefuiesc si va refuza, chiar in tara voastra, pe munca si pe banii vostri, dreptul la o educatie mai buna, la un invatamant mai bun, la o asistența medicala mai buna, dreptul la o viata mai buna, dreptul de a intra in randul tarilor europene in care cresterea calitatii vietii cetatenului e grija de capatai a statului. Raportul CE din 2014 o dovedeste pe deplin. Pe deplin o dovedesc si Rapoartele Curtii de Conturi a Romaniei din ultimii ani. Si tot pe deplin o dovedesc grijile si lipsurile cu care va confruntati zi de zi.

+10 (26 voturi)

Vezi toate comentariile (100)