Ce a spus doamna Grapini şi ce a ieşit

Maria Grapini

Marţi seara, mai multe posturi de televiziune au întors pe o parte şi pe alta o ştire de presă ce relua o afirmaţie a ministrului delegat pentru IMM-uri, Afaceri şi Turism, doamna Maria Grapini. Afirmaţia cu pricina a fost redată în ghilimele: „Dacă s-a înţeles că eu am apăsat prea mult pe Guvern este ceva unicat, pentru că niciun ministru nu a venit până acum şi să spună ce prost e Guvernul. Nu? Intru şi eu în cartea recordurilor”.

Cuvintele doamnei ministru, care au făcut vâlvă iar premierul aflat într-o vizită în străinătate a fost întrebat ce opinie are despre „această declaraţie”, sunt redate întocmai. Nimic în plus, nimic în minus. Doar că sunt scoase din context. Şi fiind scoase din context, s-a ajuns la interpretări greşite. Mai întâi, doamna ministru nu a participat la o conferinţă de presă, aşa cum s-a afirmat, ci la o dezbatere. Apoi, nu a făcut o declaraţie, ci şi-a exprimat o opinie, într-un context anume, iar cuvintele citate, scoase din context, au căpătat un sens diametral opus celor spuse de doamna ministru.

 De ce mă amestec eu în această poveste?

 Doamna Grapini a rostit cuvintele ce aveau să se dovedească inflamante într-un schimb de opinii cu mine. De altfel, trei posturi de televiziune m-au sunat marţi seara şi mi-au cerut detalii. Un moderator m-a întrebat dacă este adevărată afirmaţia dintr-o relatare de presă, potrivit căreia „Vasilescu a criticat-o pe Maria Grapini, arătând că aceasta vorbeşte prea mult despre ce trebuie să facă Guvernul pentru mediul de afaceri şi pentru firme”. Am răspuns că: 1) doamna Grapini nu a spus ce trebuie să facă Guvernul pentru IMM-uri, ci a analizat ce a făcut Guvernul; 2) eu n-am nicio cădere s-o critic pe doamna ministru, am formulat numai un punct de vedere referitor la raportul între IMM-uri şi piaţă; 3) am precizat că niciodată nu m-aş aventura să reproşez unei doamne că vorbeşte prea mult”.

Voi relata, acum, ce s-a întâmplat de fapt. Marţi, răspunzând unei invitaţii pe care mi-a adresat-o agenţia „Mediafax”, am participat la o interesantă şi, cred eu, importantă dezbatere despre cum ar putea contribui IMM-urile la grăbirea ieşirii ţării din criză. Erau acolo reprezentanţi ai statului, între care şi doamna ministru Grapini, bancheri, oameni de afaceri, jurnalişti. Bineînţeles, accentul în dezbatere a fost pus pe faptul că bătălia decisivă pentru ieşirea din criză se dă în economia reală, IMM-urile având un rol considerabil. Numai că, fără o restructurare viabilă, sănătoasă în acest sector, însoţită de reducerea costurilor, de un management performant şi de asumarea riscurilor inevitabile investiţiilor, nu vom avea nici creştere economică sustenabilă, nici ocupare optimă şi nici mai multe locuri de muncă. Mai cu seamă că ieşirea din criză nu va fi posibilă fără mai multe investiţii. Relansarea economică va cere mai mulţi investitori, îndeosebi în IMM-uri, mai mulţi bani, venituri mai mari. Dar cine va investi, cine va aduce bani, cine va asigura venituri mai mari? De aici înainte, chiar dacă statul va aloca mai mulţi bani pentru investiţii, soluţiile optime tot din sectorul privat le aşteptăm. Fără investiţii, fără organizare performantă, fără preocupare pentru lucrul bine făcut nici nu vom grăbi ieşirea din criză, nici nu se va ajunge la soluţionarea marilor probleme de care întreaga societate este interesată: şomajul, salariile, pensiile, creditele bancare. 

Creditele: ce a fost nu va mai fi

De la credite a şi pornit schimbul de opinii dintre doamna Grapini şi mine. Eu am afirmat, la un moment dat, că actuala criză, care va determina schimbări radicale privind munca, producţia, consumul şi stilul de viaţă, a schimbat deja procesul de creditare. Vedem că populaţia ajunge acum foarte greu la credite, în condiţiile în care banii sunt mai puţini şi mai scumpi. O soluţie va fi ca împrumuturile bancare să intre în companii, inclusiv în IMM-uri, iar de acolo banii să ajungă la populaţie prin locuri de muncă noi şi salarii sporite. Am adăugat însă că nici IMM-urile nu ajung uşor la credite, fie pentru că n-au garanţii suficiente, fie pentru că băncile pun condiţii tot mai multe, unele subiective, altele obiective, unele drepte, altele nedrepte. Poate că nu în toate băncile, dar în multe din păcate, de la vârf se spune că e criză, unele firme sunt în insolvenţă, altele nu lucrează tocmai bine, aşa că mai încet cu creditarea. Desigur, lucrurile se vor regla treptat, creditarea se va intensifica, dar eu sunt convins – am subliniat – că „anii 2000-2008 nu se vor mai întoarce, în sensul că nivelul creditării nu va mai fi, nu în timpul vieţii mele, că vedeţi că am părul alb, dar nici în timpul vieţii dumneavoastră cel de dinainte de criză. Şi nu doar aici, în România, ci nici în Japonia, nici în America, nicăieri în lume, nu va mai fi ce a fost”.

 De aici a început schimbul de opinii. Notez ce au relatat agenţiile de presă, pentru că informaţia este exactă: „Vasilescu a fost contrazis de ministrul delegat pentru IMM-uri, Afaceri şi Turism, Maria Grapini, care a afirmat că refuză să creadă în scenariul în care creditarea nu se va relua la nivelul anilor 2000-2008. Ministrul IMM-urilor a argumentat că istoria arată o permanentă repetiţie”. Am răspuns că, într-adevăr, istoria se repetă, dar se repetă în spirală, ceea ce înseamnă că multă vreme de aici înainte nu vor fi repetate cauzele care au provocat o criză mai cumplită decât toate celelalte de după Al Doilea Război Mondial.

De unde plecase totul?

Economiştii lumii caută şi astăzi răspunsuri. Numeroşi experţi s-au grăbit să afirme, atunci, că de pe piaţa imobiliară a pornit vârtejul. Şi că, de fapt, vina-vinilor ar purta-o aşa-numitele credite „subprime”. Cei mai mulţi analişti au văzut însă altfel lucrurile. Ei au explicat că, fiind vorba de o veritabilă criză ce lovise cumplit marile pieţe financiare, dublată şi de recesiuni durabile, restrângerea bazei de lansare ar contrazice realitatea. Aveau, desigur, dreptate. Noua criză, plecată din America, avându-şi baza de lansare în supraconsum, devenise posibilă în secolul XXI, când bunăstarea pe datorie s-a întins pe spaţii ample de pe planetă, în multe cazuri fără să fie susţinută de economii sănătoase; ori, şi mai rău, bazându-se pe economii obeze, umflate cu depăşiri de consumuri, cu deficite, cu inflaţii perfide şi cu bani desprinşi de baza lor terestră – munca performantă… Şi totul pornise de la prea multă lăcomie.

Pieţele financiare se apucaseră de fapt să multiplice bani la nesfârşit. Sau, mai degrabă, să multiplice instrumente financiare, cu deosebire derivate, uitând adeseori de faptul că banii, chiar şi în capitalismul financiar, nu pot fi făcuţi din nimic. În 2007-2008, mai întâi în America, apoi în lumea largă, după un avânt fără precedent, motoarele economiei au început să dea semne de oboseală. Mulţi economişti au pronunţat cuvântul bubble. Au spus, atunci, că „s-a spart balonul de săpun”. Unde? Pe piaţa imobiliară. Acolo a fost veriga cea mai slabă. Apoi la bursă. Pe urmă au intrat în vrie marile bănci. Şi întreaga economie. Lumea intra într-o criză ce durează şi astăzi. Aşa că, în noua eră, nu va mai fi loc în faţă decât pentru instituţiile financiare, pentru băncile, pentru companiile care ştiu să facă bani sănătoşi.

Banii sănătoşi vor continua să fie mai puţini şi mai scumpi 

Am subliniat că piaţa însăşi, inclusiv piaţa bancară, cunoaşte transformări puternice. Cantitatea de neîncredere e încă mare în vreme ce nivelul de prudenţă al instituţiilor financiare creşte şi împinge către un control tot mai exigent al fluxurilor care circulă prin venele şi arterele societăţii. Iar cum banii, în prezent, sunt mai puţini şi mai scumpi, lucrurile se complică din ce în ce mai mult. Iar atât timp cât IMM-urile nu vor înregistra un plus de productivitate şi eficienţă a muncii, nu au de unde să vină câştiguri în plus. Normal ar fi ca firmele, în general, să devină unităţi producătoare de profit, din care să plătească salarii şi să alimenteze cu fonduri întreaga societate, începând cu spitalele şi şcolile. Pentru asta trebuie să înveţe să înoate în apele repezi din piaţa liberă.

Aici am subliniat: „Şi fiindcă doamna ministru a apăsat atât de mult pe pedala raporturilor între Guvern şi IMM-uri, ar fi grav să se înţeleagă că, de acum înainte, IMM-urile vor putea să aştepte să dea roade măsurile Guvernului când, de fapt ele concurează într-o piaţă liberă şi normal ar fi să se arunce în valurile concurenţei”. Am spus, aşadar, că doamna ministru a apăsat prea mult pe raporturile între Guvern şi IMM-uri, lăsând să se înţeleagă că ar fi fost bine să menţioneze şi rolul pieţei. Domnia sa a înţeles, probabil, că am spus că ar fi vorbit prea mult despre ce a făcut Guvernul, aşa că mi-a replicat pe un ton uşor nervos: „Tocmai mie îmi reproşaţi că vorbesc prea mult despre ce a făcut Guvernul, mie care sunt cel mai critic ministru” … după care a urmat afirmaţia ce a făcut atâta vâlvă.