Cearta codurilor (II)

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Cearta în jurul Codului Fiscal a atins deja treapta de scandal şi lucrurile evoluează în acelaşi sens, urmând să mai vedem doar până unde!? Întreaga tărăşenie are mai multe „chestiuni” spinoase, dintre care avem în vedere doar patru:.

Viziunea şi strategia „pas cu pas”

Expresia „pas cu pas” este una strategică şi este preluată de către Klaus Iohannis din limbajul popular. Expresia presupune că avem în faţă un scop, pe termen scurt, sau un ideal, pe termen lung, şi că ne apropiem de realizarea acestora „pas cu pas”. Dar, dacă un astfel de proiect nu există, înseamnă că tot „pas cu pas” ne putem apropia şi de un dezastru.Profesorul Mircea Coşea, la „Realitatea TV”, observă că după 1989 s-a renunţat la odiosul „plan cincinal” de pe vremea comuniştilor. În celelalte ţări postcomuniste s-a renunţat, de asemenea, la aceleaşi „planurile cincinale”, care ţineau de „greaua” sau chiar de „odioasa moştenire”. Dar, nu s-a renunţat şi la ideea strategică de „Proiect”, cu caracter global, dar autohton, adică naţional, indiferent de denumirea pe care acesta o are, de la o ţară la alta. Apoi, în managementul modern, fie acesta politic, economic, sau de altă natură, cuvântul şi conceptul central este Viziunea, după care urmează obiectivele mari şi prioritare, însoţite de mijloacele necesare pentru atingerea lor. Unde este Viziunea actualului guvern şi a lui Victor Ponta, asupra dezvoltării României în viitorii 1-2-3-4-5-6-7 ani, ca să preluăm aici sugestia zilelor „Genezei”!?

Un astfel de Proiect de ţară poate fi sintetizat în 10 propoziţii, dacă el este gândit cu adevărat şi nu rămâne un mănunchi de utopii sau de fantezii arbitrare, deci subiective şi chiar personale. Generalul Gabriel Oprea nu poate renunţa la conceptele de „tactică” şi de „satrategie”, indispensabile în obţinerea unei victorii. Atunci, de ce Victor Ponta ar putea renunţa la ele, înlocuindu-le cu tot felul de mişcări politicianiste, mai la vedere, mai la nevedere (nicidecum şi „la revedere!”). 

Metafora bisturiului

În mass-media a apărut şi metafora bisturiului, doar „Românul s-a născut poet”, cum zicea Vasile Alecsandri, cel care ne şi îndemna „Hai, să dăm mână cu mână / Cei cu inima română”. Nu poeţii, ci comentatori calificaţi cred că acest „Cod Fiscal” este un instrument, adică un bisturiu. Dar, cu un bisturiu poţi să faci o operaţie reuşită – fie ea la genunchi sau la cap, am completa noi -, dar la fel de bine poţi şi să ucizi pe cineva, sau chiar să te „sinucizi”, ca persoană sau chiar ca partid. Noul Cod Fiscal este plin de „daruri” făcute tuturor, şi mai ales unora dintre cetăţenii patriei, analiza acestor distribuţii rămânând în seama specialiştilor. Efectele acestor „daruri”, o parte dintre ele fiind „pomeni electorale”, se distribuie pe cele trei termene clasice. Pe termen scurt, ele asigură creşterea popularităţii PSD şi a lui Victor Ponta, care probabil că visează şi treaz, dar şi în somn, la alegerile din 2016. Însă, pe termen mediu şi mai ales pe termen lung, nu se ştie care poate fi efectul indirect al acestui Cod Fiscal. Putem ajunge într-o situaţie prin care am mai trecut. La sfârşitul mandatului său, premierul liberal Călin Popescu Tăriceanu a deschis larg, generos, „punga financiară a patriei”, care nu era chiar ”Punguţa cu doi bani”. Intervenind şi criza economico-financiară , „scurta” au trebuit să o tragă Emil Boc şi Traian Băsescu. Dar, atunci când a căzut guvernul Ungureanu, prin cunoscuta – nu de toţi şi recunoscuta - lovitură de stat, banii pentru  compensarea „tăierilor” operate de Băsescu-Boc, erau deja pregătiţi.

Şi azi Victor Ponta se laudă în gura mare că el a vindecat rănile din „buzunarele” săracilor cetăţeni români. În această alternativă, care nu este deloc exclusă, premierul social-democrat Victor Ponta ar fi un demn urmaş al premierului liberal Călin Popescu Tăriceanu, dânşii fiind şi contemporani, chiar „umăr la umăr”. Nu este exclusă nici alternativa cea mai proastă, adică să ajungem în situaţia de azi a Greciei, ceea ce pentru „elinul” Tăriceanu nu ar fi chiar o nenorocire. Doar „unitatea în cuget şi simţire” poate avea şi o deschidere universală, nu numai o închidere autohtonă. De unde şi tratarea diverselor răni în Turcia , în cazul lui Victor Ponta, sau în oraşul de pe Sena, în cazul senatorului Tăriceanu Călin -„Filă de poveste”

Este cel puţin curioasă, poziţia generală a lui Victor Ponta faţă de întregul Proiect Fiscal. Pe de o parte, premierul afirmă că nu dânsul a elaborat Proiectul, ci specialiştii, ca şi cei implicaţi în dezbaterile care au însoţit elaborarea Proiectului. Pe de altă parte, acelaşi Proiect a fost aprobat în Parlament, de către o majoritate „zdrobitoare”, latura de „zdrobire” aparţinând, probabil, liberalilor. Dar, atunci unde este latura de iniţiativă personală, ca şi cea de răspundere şi responsabilitate, tot personale, ale premierului!?. Se pare că aceasta se rezumă la politica economică a Proiectului Fiscal, adică la „buchetul” scăderilor de taxe, îngrămădite claie peste grămadă, întru fericirea viitorilor alegători., dintre care, cei din diaspora s-ar putea să rămână, nu se ştie câtă vreme, şi „alergători”

Aceste riscuri sunt reale şi ele sunt astfel, întrucât din Proiectul Fiscal, sau din fundalul acestuia, lipseşte Viziunea asupra dezvoltării României pe termen mediu şi pe termen lung. Măsurile „complementare”, la care se referă criticii Proiectului Fiscal şi, în primul rând, preşedintele Klaus Iohannis vizează această lacună, acest gol deplin al Viziunii de ansamblu din „Programul PSD”, care este  şi al lui Victor Ponta.

Tacâmul întregului tărăboi, poate fi completat şi cu punctele Coerenţa şi incoerenţa liberală, ca şi cu punctul corolar  Politică şi politeţe, în articolul următor.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite