Cele 7 păcate capitale ale „neamţului”

Candidatul la Preşedinţia României, Klaus Iohannis, este un caracter, dar, adversarii dânsului, în primul rând Victor Ponta şi Liviu Dragnea - o variantă balcanică a elinilor Polux şi Castor - au încercat să-l prezinte ca pe o caricatură. Pentru a-l denigra pe Klaus Iohannis, au fost puse în joc diverse argumente, asociate fiecare cu câte un epitet. Să le vedem:

1. Klaus Iohannis nu este român, nu este „de-al nostru” El este german, adică este sas, adică este neamţ, ceea ce înseamnă că el trebuie să aibă sau să fi avut vreo legătură cu nemţii lui Hitler. Adversarii, de fapt duşmanii lui Klaus Iohannis, au ajuns până la această limită grotescă. Profetul Neamului, adică Corneliu Vadim Tudor, ştie el din surse „secrete” de negocierile telefonice care au avut loc între „neamţ” şi Episcopul ungur Laslo Tökes, şi care urmăresc în taină destrămarea României Mari. De fapt., sursa „secretă” poate fi un vis urât sau un rod al imaginaţiei delirante a „cântăreţului” lui Ceauşescu. Pe această „fisură”, de dânşii inventată, înaintează ferm şi cei doi confraţi.

2. Chiar după Revoluţie, „neamţul” a făcut nişte escrocherii cu vânzarea unor copii, cărora probabil că li s-au extras nişte organe, pentru a fi transferate. Se ajunge până la bunica acelor copii, care nemaiştiind nimic de ei, le cântă în strună reporterilor şi, indirect, în struna sonoră a confraţilor politici Polux şi Castor. „Criminalul” Klaus Iohannis s-a dus în acel sat şi a aflat că acei copii trăiesc în Canada şi că ei înşişi au copii.
 

3. Tema şi problema copiilor revine, abordată dintr-un unghi mai ascuţit de către Gabriela Firea, care, chiar prin exemplul „propriu şi personal”, contribuie la sporul demografic al României (a celei Mari, mai completează în surdină cineva). Aici, reaua-credinţă bate deja orice record. În una din primele intervenţii publice, Klaus Iohanis afirmă simplu şi clar că întrucât „nu au putut să aibă copii”, împreună cu soţia şi-au concentrat atenţia în altă direcţie, adică în direcţia imobiliarelor, direcţie care era atunci pe „creasta valului” Gabriela Firea vede altfel lucrurile, în sensul că soţii Iohannis nu au dorit să aibă copii, fiind obsedaţi de afaceri şi de bani. 

Probabil că aşa cum Profetul Neamului şi-a imaginat dialogul dintre Neamţ şi Ungur, tot cu imaginaţia a umblat şi  Gabriela Firea prin patul soţilor Iohannis. Dar, Gabriela Firea consecventă cum este, nu se lasă.  Soţii Iohannis ar fi trebuit să înfieze nişte copii, doar câţi copii fără părinţi nu există în ţara noastră!? Aici s-ar putea ca Gabriela Firea să aibă „niţică” (Arghezi) dreptate. Păi, dacă soţii Iohannis ar fi înfiat un copil de ţigani (rromi), oare nu ar veni la vot tot neamul,  împreună cu Regele lor, încât Victoraş, săracul, ar fi acum pe nicăieri!? Aşa se întâmplă când nu asculţi de intuiţia unor femei şi mame exemplare.

4. Klaus Iohannis s-a ocupat cu afaceri imobiliare dubioase, apoi el mai este şi un „incompatibil”. Am citit un reportaj care descria cele 6 case ale familiei Iohannis. Reportajul mergea pe o idee onestă şi eficientă,  la care m-am gândit şi eu, fiind absolut convins de corectitudinea lui Klaus Iohannis. Nu un reporter, ci o Comisie de experţi ar putea calcula valoarea financiară celor 6 case-căsuţe, preţ care poate fi comparat cu preţul oricrei vile a celor mai mulţi dintre potentaţii politici ai zilei, inclusiv Victor Ponta şi Liviu Dragnea. Cât priveşte „incompatibilitatea”, o lăsăm în seama Justiţiei, dar într-un text postat tot la adevarul.ro am făcut distincţia  clară între aspectele de formă şi cele de conţinut ale „incompatibilităţii”. Şi aici, sunt absolut convins de nevinovăţia lui Klaus Iohannis, deşi convingerea mea nu este un argument, dar ar putea fi un semn.  
 

5. Klaus Iohannis nu este un creştin ortodox. Chiar dacă o fi fiind el creştin, grav este faptul că nu-i şi ortodox. Pe această clapă apasă tare mai ales Victor Ponta. Intervenţiile sale pot fi analizate statistic urmărind frecvenţa unor cuvinte, între care cuvintele „unire”, „român” şi „ortodox” bat recordul. Într-o intervenţie anume, cu  „stilul” său dezlânat, a reuşit ca într-o singură frază să repete de 5 ori cuvântul „român”. La cuvântul „clar” m-am referit în alt text şi am tras concluzia că „E clar că nu-i clar!”. Probabil că, umblat prin „lumea mare”, Premierul a auzit de cuvântul „ecumenism”, pentru care optează toţi marii Capi ai Bisericii, între care primii sunt Papa, care este catolic, şi Patriarhul, care este ortodox. Ajuns în acest punct delicat, Victor Ponta uită de cuvintele „unire”, „unitate”, „unificare” şi apasă pe diferenţă, pe care o dezvoltă într-o fisură: Klaus Iohannis nu-i ortodox, aşa cum sunt eu, Victor Viorel Ponta.

6. Klaus Iohannis este cam mut sau face pe mutul, gândindu-se el în taină cine ştie la ce! Deci are fiecare dreptul să fie el însuşi, nu altcineva. Domnul Dr. Victor Ponta ajunge aici până la expresia „Eu însumi, personal”. Dar acest drept poate fi limitat în anumite situaţii speciale ca, de exemplu, dacă vorbitorul (comunicatorul) nu este român şi nu este creştin ortodox. Avem zicătoarea datorată, dacă nu mă înşel, lui Alecsandri, după care „românul s-a născut poet”. Eu însumi, personal, regret că românul nu s-a născut geometru sau fizician, spre exemplu. Plecând de la „poet”, ca să nu trădăm tradiţia, am putea spune că „românul s-a născut cam vorbăreţ”. Dacă facem o ierarhie a formelor de comunicare verbală, sus avem rostirea (Noica), apoi vine vorbirea, după care vine, ca de la sublim la ridicol, vorbăria, flecăreala, pălăvrăgeala etc. Pe un astfel de fundal sonor, evident că numitul Klaus Iohannis apare ca un „corp străin”. De fapt, dânsul vorbeşte puţin şi rar, dar vorbeşte şi precis şi clar, pentru că gândeşte, ceea ce rezultă şi din conţinutul programului pentru România.
 

7. „Neamţul” nu are experienţă, nici orizont politic, pentru că el a fost doar primarul Sibiului, un orăşel mic, comparativ cu Capitala Patriei noastre dragi. Ca să reliefeze suplimentar această limită, Victor Ponta, prezent non-stop pe toate „sticlele”, se laudă inexact şi bombastic cu marile „realizări”, de o „inestimabilă valoare” ale Guvernului Ponta. La rândul ei, candidata Elena Udrea l-a provocat pe „neamţ” la o dezbatere, la o confruntare, ca să se vadă deosebirea dintre ce a făcut dânsa ca Ministru al Turismului, şi ce a făcut oponentul ei, într-un orăşel de provincie. Aici este dificilă o estimare comparativă globală, dar intuitiv sunt convins că ceea ce a făcut Klaus Iohannis în patru mandate consecutive ca primar al Sibiului, este mai important decât au făcut ceilalţi doi candidaţi luaţi împreună. Cât priveşte Proiectul pentru România, acesta este cuprinzător,este bazat pe informaţiile necesare şi, mai ales, este realizabil, adică nu este o utopie sau o fantezie. Proiectul are două axe de coordonate, care sunt gândite aproape cartezian, şi pe diagonala cărora se înscrie posibilitatea schimbării, adică se poate să trecem la „Lucrul bine făcut”.