Politică

articolul anterior articolul urmator

Cercetătorii au trimis Ministerului Cercetării şi Inovării o petiţie în sprijinul ştiinţelor umaniste din România. Semneaz-o şi tu, dacă îţi pasă!

6
8 May 2017 14:57:14
Marius Diaconescu

Cercetătorii au trimis o petiţie către Ministerul Cercetării şi Inovării în sprijinul ştiinţelor umaniste din România, afectate de deciziile selective ale ministrului Şerban Valeca. Petiţia este online şi poate fi semnată şi de tine, dacă îţi pasă de cercetarea ştiinţifică.

Petiţia iniţiată de cercetători în domeniul ştiinţelor umaniste este online şi poate fi semnată de oricine este interesat de starea cercetării româneşti.

Petiţie în sprijinul ştiinţelor umaniste din România

Ştiinţele umaniste au oferit valorile şi reperele civilizaţiei europene. Ele au format conştiinţa, identitatea şi libertatea omului modern. Ele oferă o perspectivă analitică asupra evoluţiei societăţii şi asupra transformărilor suferite de civilizaţia contemporană. Ele au contribuit la identitatea României moderne şi analizează adaptarea acesteia la lumea secolului XXI. Cercetarea din domeniul ştiinţelor umaniste contribuie nu doar la cultura universală, ci şi la capacitatea societăţii de a reflecta critic asupra trecutului şi prezentului, precum şi de a decide în cunoştinţă de cauză asupra direcţiilor viitoare de evoluţie, ca şi asupra formelor prin care această evoluţie poate fi modelată spre binele oamenilor.

Decizia recentă a Ministerului Cercetării şi Inovării (MCI) de a nu include în Consiliile sale consultative reprezentanţi ai ştiinţelor umaniste denotă o viziune îngustă asupra cercetării. Ea trădează tendinţa de a reduce până la dispariţie finanţarea cercetărilor din domenii precum filologia, istoria, filosofia, teologia, artele şi studiile culturale, domenii care au contribuit esenţial la modernitatea românească şi la integrarea ţării în Uniunea Europeană. Prezenţa cercetătorilor din domeniile umaniste în aceste Consilii ale MCI este necesară, deoarece ei aduc o perspectivă reflexivă importantă, care foloseşte tuturor celorlalte ştiinţe fundamentale. Alături de excluderea experţilor străini din evaluarea proiectelor de cercetare, această decizie defectuoasă a MCI blochează comunicarea profesională la standarde internaţionale şi abandonează evaluarea corectă a proiectelor de finanţare din toate ariile de cercetare unui clientelism local.

Cerem Ministerului următoarele:

1. numirea prin concurs cu juriu internaţional în Consiliile MCI a unor cercetători umanişti neangajaţi politic, cu reprezentarea tuturor disciplinelor umaniste (filologie, istorie, filosofie, teologie, arte, studii culturale).

2. alocarea pentru cercetarea umanistă a unui buget de minim 10% din bugetul pentru cercetare gestionat de către UEFISCDI, proporţional cu ponderea cercetătorilor umanişti în comunitatea ştiinţifică românească.

3. folosirea evaluărilor internaţionale în jurizarea proiectelor de cercetare.

Notă: Petiţia a fost iniţiată de către Alexander Baumgarten (filosofie, Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca); Cristian Ciocan (filosofie, Universitatea Bucureşti); Arleen Ionescu (filologie, UPG Ploieşti); Bogdan Murgescu (istorie, Universitatea Bucureşti); Flavius Solomon (istorie, Institutul de Istorie „A.D. Xenopol”, Iaşi).

 

Petition in support of the Humanities in Romania

The Humanities have provided the values and landmarks of European civilization. They have fashioned the conscience, the identity and the freedom of modern man. They constantly subject to critical judgement the contemporary evolution of our civilization. They have contributed to the identity of modern Romania and they analyse its adaptation to the 21st century world. The research in the Humanities contributes not only to universal culture but also to our society’s ability to reflect critically on the past and the present as well as to decide accordingly on the future directions of evolution, as well as on all ways through which this evolution can be modelled for people’s benefit.

The recent measure by the Romanian Ministry of Research and Innovation to set up consultative councils that do not include  researchers in the Humanities reflects a narrow vision on research. This decision betrays the tendency to phase out funding research in fields like philology, history, philosophy, theology and cultural studies, fields that contributed essentially to Romania’s modernity and to the integration of the country in the European Union. The presence of the researchers in the Humanities in these councils is necessary, since they bring an important reflexive perspective that is useful for all the other fundamental sciences. Apart from the exclusion of foreign experts from the assessment of research projects, the present faulty decision of the Ministry of Research and Innovation hinders professional communication at an international level and relinquishes correct procedures for the evaluation of funding for projects from all fields to local clientelism. 

We require from the Romanian Ministry of Research and Innovation the following:

1.       - the nomination in these councils, through a competition overseen by an international jury, of researchers in the Humanities who are not politically involved in these councils and who will represent all humanist disciplines (philology, history, philosophy, theology, cultural studies).

2.       - the allocation of a budget for research in the Humanities of at least 10 % from the UEFISCDI research budget, on a par with the number of researchers in the Humanities in the scientific community.

3.       - the use of international assessments in adjudicating over research projects.  


Alexander Baumgarten; Cristian Ciocan; Arleen Ionescu; Bogdan Murgescu; Flavius Solomon

 

Petiţia are deja 216 semnături şi încă se strâng semnături.

Update - 730 semnături.

Semnează şi tu, dacă îţi pasă!

Poţi semna aici!

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

6 Comentarii

ro ro
9.05.2017, 03:46:18

Mi-ar pasa daca: - As putea citi ceva scris astazi care sa semene a Hasdeu; - As putea scoate o carte din biblioteca in care sa citesc APROAPE TOT CE SE STIE depre Stefan cel Mare sau Eminescu sau Enescu sau .... - As vedea profesorii universitari PE DREPT, nu fii si fiice de "smecheri" imbatraniti in posturi; - Ar fi bataie pe Premiile Academiei; sau macar s-ar lasa linistea (datorita respectului castigat) atunci cand un academician ar vorbi. Lista poate continua... Pana atunci: NU IMI PASA! PS: Stiu... nu sunt intelectual...

+1 (1 vot)
Marius Diaconescu
9.05.2017, 06:26:44

ro ro, credeți ca aveti dreptate? ” As putea citi ceva scris astazi care sa semene a Hasdeu” - BP Hașdeu aparține unei epoci culturale, societatea este mereu în schimbare și în domeniul cultural. ” As putea scoate o carte din biblioteca in care sa citesc APROAPE TOT CE SE STIE depre Stefan cel Mare sau Eminescu sau Enescu sau ....” - care este ultima carte despre Ștefan cel Mare pe care atii citit-o? ” As vedea profesorii universitari PE DREPT, nu fii si fiice de "smecheri" imbatraniti in posturi;” - nu generalizați, ceea ce semnalați sunt excepții, nu o regula. Nu toti universitarii suntem fiii sau fiicele unor șmecheri îmbătrâniți pe posturi. ” Ar fi bataie pe Premiile Academiei ” - credeți că premiile Academiei se dau pe bune? Trebuie să te propună un academician, deci dacă nu ești în grațiile cuiva, nicio șansă. Sunt mii de carți mai bune decât cele care au primti premiile Academiei, dar cui îi pasă? ”sau macar s-ar lasa linistea (datorita respectului castigat) atunci cand un academician ar vorbi ” - vă înșelați amarnic, idealizați ceea ce nu merită. Respectul în lumea academică nu se câștigă printr-un titlu discutabil, ci prin calitatea operei științifice. Iar aici unii academciieni sunt repetenți. Cel puțin la sectia Istorie știu câțiva. Probabil sunt și la alte sectii. Nu va obliga nimeni să semnați petiția noastră, dar vă rog frumos nu aruncați cu noroi.

ro ro
11.05.2017, 02:39:21

Domnule Diaconescu, Nu incerc sa polemizez. Si NU ARUNC CU NOROI. Imi arat numai frustrarea ca lucrurile sunt cum sunt. Si cred ca stiti si dumneavoastra mai bine decat mine daca am sau nu dreptate.... , indifferent cum lasati sa va fie auzita opinia. Apreciez demersul dumneavoastra, drept dovada ca v-am citit articolul. Insa, in opinia mea nu banii sunt problema. In fond, nu il opreste nimeni pe cercetator sa petreaca zece ani prin arhive si biblioteci. Cred cu tarie ca cercetarea se face din pasiune, banii fiind doar pentru subzistenta (si desigur, atat de necesari!). Nu cred ca ce am scris a influientat decizia celorlati cititori. Daca, totusi, considerati ca am adus un neajuns cercetatorilor, va rog sa ma iertati si sa imi acceptati scuzele. Va urez success in actiunea dumneavoastra.

Marcel Cristea
13.05.2017, 16:40:40

What? More liberal arts and Cultural-Marxism? How about science and technology?

Toma G. Elena
13.05.2017, 21:50:50

Tocmai datorită acestor ştiinţe: ISTORIA, SOCIOLOGIA ŞI FILOZOFIA, naţiunea română trebuie să tragă linie, prin specialişti desemnaţi, pentru a contabiliza efectul unor aşa zise "replici oficiale", în fapt ale oficinelor grofiste şi ţariste cu tentaculele lor scârboase, care au împânzit, inclusiv în media prezentă, IDEEA DE ROMÂNISM. În paranteză fie spus, rămâne nefericit demersul ţiganilor de a-şi spune romi(cu unul sau doi "m"); trebuia o poziţia oficială cel puţin a statului român pentru evitarea confuziilor, care deja s-au făcut simţite în Europa în special şi, nu se ştie cât, în conştiinţa colectivă universală.... Nu prea pare la subiect menţiunea mea dar este interesant de ştiut cine s-a aflat în spatele acestei iniţiative, cu rădăcini pe la începutul secolului trecut! Cumva tagma scârbavnicilor detractori ai neamului românesc, crescuţi din seva otrăvită a beizadelelor imperialiste, a burghezo-nobilimii ungare, în fapt o împletire maghiaro-turco-austriacă? Cu nesimţire, aceste beizade au încercat să manipuleze şi prin ideea şoc a populării ţinutului românesc, după aşezarea hunilor. Desigur că Imperiul Habsburgic numea Transilvania, Ţinutul Românesc dar, de ce această istorie nu trebuie să se mai audă? Unde s-a hotărât? Cine este intermediarul? Sau nici nu mai contează? Mă îndoiesc că preşedintele altui stat european sau de aiurea personal, însă întreb, ce comenzi lansează ambasadorii din Bucureşti?! Or fi şi azi DE ACTUALITATE problemele de comunicare ale curţii imperiale austriece cu beizadelele întreprinzătoare ale familiilor burghezo-nobilimii, "emancipate" odată cu revoluţia de la 1848 în „păstori” ai neamurilor imperiului? În ce limbă să le spunem să plece? În cea pe care o vorbeau fanarioţii? IATĂ UN EXEMPLU DE ISTORIE CARE, NU PLACE? În prefaţa sa, la cartea Ungaria revizionistă, autor Fenyes Samu, Corneliu Albu, scria: " Latifundiarii revizionişti unguri mînuiesc cu dibăcie o falsă teorie asupra continuităţii noastre milenare. După ei, romînii au emigrat în Transilvania venind din Balcani sau din Moldova. Nu pot evoca însă, în sprijinul tezei lor, nici un document veridic. Adevărul este cu totul altul. Au fost vremuri îndepărtate cand cu viteji, cu argăţimea, adică cu întreaga lor organizare adminstrativă, o parte dintre romîni au trecut munţii înspre răsărit, cu toate ordinele de oprire date de Curtea Aulică a Transilvaniei sau chiar de Curtea Aulică Imperială. Opreliştile puse de organele executive şi administrative nu au avut efectul dorit, de unde spaima latifundiarilor că “ţara se goleşte şi nu are cine să le muncească pămantul”. Nici iniţiativa Mariei Tereza de a înfiinţa regimente de graniţă alcătuite numai din localnici, nu a putut schimba situaţia. Dimpotrivă! Cum înrolarea în acele regimente, mai cu seama în cel din Năsăud, se putea face după ce se trecea mai întai la “păpistăşie”, adică la greco-catolicism, zeci de mii de ţărani, nevoind să se despartă de “legea străbună”, au trecut munţii. Emigrările au continuat masiv în tot cursul sec XVIII şi s-a mers pănă acolo încat Austria a obţinut de la Sublima Poartă autorizaţia ca, de două ori pe an, comisii austriece să-i poată depista pe fugari şi să-i aducă cu forţa la robota grofească din Transilvania. Nu este trecută cu vederea, în cartea lui Feyes Samu, dispariţia - pentru sute de ani - a statului ungur, care a încăput fie pe mâna turcilor, care au transformat partea lor în paşalac, fie în mâinile habsburgilor. Şi ceea ce este vrednic de reţinut este că în aceea epocă, ce-şi are începuturile în bătălia de la Mohacs (1526) şi se termină cu pacea de la Karlowitz (1699), ţărănimea ungară a cunoscut, sub turci, un trai mai bun decât în Ungaria conţilor latifundiari, după cum bine trăise şi înainte, atunci când treburile Transilvaniei au fost conduse de Iancu de Hunedoara şi fiul său, regele Matei Corvinul (1458-1490), tată şi fiu, de origine română. Dacă ţărănimea încăpută pe mîna turcilor a fost constrînsă să rămîna pe loc, nu aceeaşi a fost situaţia majorităţii nobilimii. O mare parte dintre ei s-a turcit, alta s-a refugiat în Ungaria fernandistă, de unde apoi a venit în Transilvania lui Ioan Sigismund Zapolya, care i-a atribuit întinse latifundii în detrimentul romînilor. Toate aceste nenorociri ale ţării, subliniază insistent autorul, se datoresc în exclusivitate nobilimii ungare. Mai înainte de Mohacs cu 12 ani (1514), primatul Ungariei, Bakoczi, visând la pontificatul din Vatican, a organizat o cruciadă strîngînd în acest scop mulţime de popor pe un cîmp de lângă Buda. Nobilii unguri au zădărnicit planurile arhiepiscopului pe motivul că, plecînd pălmaşii, nu va mai avea cine să muncească pămînturile şi astfel, vor ajunge la sapă de lemn. Tabăra cruciaţilor s-a desfiinţat, dar iobagii n-au voit să plece acasă, ci s-au revoltat. Ei au fost conduşi la lupta împotriva nobilimii de secuiul Gheorghe Doja care, în cele din urmă, a fost înfrînt, sub zidurile Timişoarei, de oastea voievodului Transilvaniei şi supus unor cazne, de care dominicanii spanioli, mînuitori ai inchiziţiei, puteau fi geloşi. Au urmat fapte de-o cruzime care-şi avea obîrşia în vremea “Ethelkoz”-ului şi, în orice caz, dincolo de principiile încreştinării de la anul 1000. Dar nu numai atît. Ca pedeapsă exemplară, la mii de foşti cruciaţi li s-a tăiat un braţ. De aceea, nu e de mirare că ţărănimea nu a participat la lupta cu turcii din 1526 şi că dezastrul de atunci, care va duce la desfiinţarea statului ungar pe o periodă de trei secole a fost cu adevărat (în trad ro.) osînda cea mare a patriei, marele mormînt care a fost Mohacs …............... lucrarea trebuie citită cu creionul în mînă. Propaganda făcută de conţii latifundiari revizionoşti în străinătate ocupă multe şi substanţiale pagini din lucrarea lui Fenyes Samu". ÎN CARTEA „UNGARIA REVIZIONISTĂ”, SE MENŢIONEAZĂ ŞI MODUL ÎN CARE FILOCONŢII FURIBUNZI, PRIN POZIŢIA OCUPATĂ ÎN ADMINSTRAŢIE "ŞI"-AU CONDAMNAT CONCETĂŢENII, INTEGRII CONŞTIINŢEI LOR UMANE ORI, DUPĂ CAZ, PROFESIEI LOR DE ISTORICI, LA MOARTE CIVILĂ: ! Poetul KOLCSEY FERENCZ… în Dieta din 1832 a cerut eliberarea iobagilor contra unei taxe…. A fost condamnat la moarte civilă; ! Baronul NICOLAE WESSELENYI, a luat cuvîntul în apărarea ţăranilor….. a fost condamnat la moarte civilă; ! BERZEVIECZY GERGELY, nu numai cel mai preţios cap gînditor dintre unguri , ci si un învăţat cu trecere în literatura economică europeană, findcă şi el cerea eliberarea iobagilor. Acasă, între ai săi, a fost dat dispreţului public, iar după moarte l-au blestemat. Exemplarele ajunse în Ungaria din cărţile lui au fost arse pe rug: - De Constitutione, indole rusticorul/ Constituţia şi firea ţăranilor - Ungars Industrie und Kommertz, Weimar 1802, opera fundamentală!!!! - Uber den Welthandel/ Despre comerţul mondial; ! THALU KALMAN; ! GRUNWALD BELA, autorul cărţii „Regi Magyarorszag”/ „Ungaria veche”, fost membru al Casinei Naţionale, cel mai aristocratic club, a fost prigonit pînă la moarte; silit să părăsească ţara, a trăit la Paris, unde, în mare mizerie, s-a sinucis; ! KAZINCZY FRANCISC, academia maghiară a permis ca memoriile să fie publicate numai fragmentar şi falsificate, iar manuscrisele în care nobilimea este demascată, i se păstrează şi astăzi sub cheie, nepublicate! ! BACSANYI JANOS, la fel etichetat ca trădător. CITATE: ! „Mai pe scurt, oligarhia maghiară a vîndut ţara Habsburgilor ca să-şi poată păstra privilegiile. Mai mult, ea şi le-a şi sporit, pentru că “bula de aur” i-a garantat nu numai scutirea de impozite, dar chiar obligaţia de a apăra ţara a rămas în picioare. După 1526 a reuşit să scape şi de această obligaţie, după cum vom vedea mai tîrziu. Acest organism parazitar a fost învelit într-o foarte vicleană ficţiune. Se menţine principiul că: 1) oligarhia este însăşi naţiunea; 2) îşi menţine privilegiile, adică nu plăteşte nici dare, nu suportă nici alte sarcini dar, în judeţe, ea adminsitrează toate lucrurile ce o interesează, vasăzică ea ţine iobagii în căpăstru; 3) după privilegiile sale, ţăranul este un fel de animal domestic al boierului, vaca lui de muls, pe care nu este iertat s-o mulgă în alt fel decît în măsura permisă de el; 4) de aceea, din trei în trei ani trebuie convocată Dieta, ca acolo să-şi poată desfăşura doleanţele, aratînd cît permite să se smulgă de la ţărani. Aceasta este Constituţia şi pe aceasta a făcut regele jurămînt la încoronarea lui, făgăduind că ţara aceasta n-o va cîrmui după metodele altor ţări, ci după legile ei proprii ceea ce, în definitiv, înseamnă că privilegiile magnaţilor nu puteau fi atinse.” ! „Pînă la 1690 Ardealul era independent, avînd o cîrmuire şi o adminstraţie bună, uneori ca model, care a făcut mult pentru cultura naţională ca şi pentru cea internaţională. Dar contra turcilor nici Ardealul n-a luptat, stătea sub suveranitatea turcească. De la 1690 pînă la 1848, sau, mai bine zis, 1867, Ardealul este provincie ereditară a imperiului”. ! „Dar, în Ungaria, cea dintîi şi unica luptă pentru libertate a fost cea din 1848, dar şi aceasta şi-a pătat strălucirea cu multe pete negre, pentru că în timp ce poporul maghiar lupta pentru libertate, conducătorii lui făceau lanţuri de robie pentru celelalte naţiuni supuse lor. Este adevărat că, în Ungaria, în curs de 1000 de ani, au fost mai mult de treizeci de revoluţii ţărăneşti, aşa că, pentru fiecare generaţie revine cîte una, pe cînd insurecţiile numite “naţionale” ale nobilimii, nu erau decît contrarevoluţii pentru că “naţiunea” maghiară, adică nobilimea, n-a luptat niciodată decît pentru apărarea privilegiilor sale. Istoria adevărată a Ungariei pînă la 1867 nu poate fi cunoscută decît în oglinda istoriei purificate de falsificări şi numai în urma acesteia se poate cunoaşte structura Ungariei de azi şi adevăratul înţeles al problemei ungare.” ! „Există o singură problemă maghiară, ce reclamă o rezolvare imediată cu orice preţ. Cum s-ar putea desfiinţa stăpînirea celor 300 de conţi, pentru ca poporul să fie eliberat de primejdia foametei şi să i se asigure condiţiile de existenţă. Istoria milenară a Ungariei, de fapt, nu e altceva, decît istoria celor 300 de conţi maghiari şi a opresiunii popoarelor ajunse în ghearele lor. Istoria maghiară este istoria unei înfiorătoare minciuni. De o mie de ani, numirea de “naţiune maghiară” nu înseamnă decît stăpînirea acestor 300 de conţi. Contele Bethlen, de multe ori, în conferinţa sa, s-a îndepărtat de adevăr, dar mai mult s-a îndepărtat atunci cînd a tăcut despre toate acestea.” ! „Se stăruie în special asupra vizitei îndelungate pe care premierul ungur Bethlen Gyorgy a făcut-o multe săptămîni la Londra, unde a ţinut conferinţe debitînd falsuri şi inepţii, care au îngrozit şi dezgustat, reprezentantul latifundiarilor încercînd să realizeze o apropiere, pro Ungaria, între Anglia şi Axa Roma-Berlin, ceea ce, fireşte, a fost considerat o absurditate”. Păi, la ora acesta, academia ungară, mai are documente sub cheie ori nu ?? Au rezistat regimului hortyst? Poate ştiu mai multe arhivele sovietice?

Vezi toate comentariile (6)