Cinci motive pentru care Dreapta nu se va unifica

În ciuda entuziasmului firesc, rezultat al dorinţei de a avea o forţă capabilă să echlibreze dominarea PSD pe scena politică, sunt câteva motive serioase pentru care coagularea Dreptei are mai multe şanse să nu se facă, decât să se facă.

• PNL nu va putea accepta renunţarea la nume şi la identitatea partidului. Ar însemna sinucidere curată, dispariţia nu numai a unui partid istoric, dar şi a unei formaţiuni care a oferit militanţilor săi recompense politice prin prezenţa la guvernare în mai multe rânduri. Chiar dacă, formal, PDL va accepta păstrarea siglei PNL, în plan teritorial, organizaţiile PDL sunt mult mai bine puse la punct , iar o eventuală fuziune va duce în scurt timp la înghiţirea componentei liberale de către PDL care va prelua, de fapt lidership-ul noii structuri politice.

• Tehnic şi uman, PNL şi PDL nu pot fuziona până la alegerile prezidenţiale, chiar dacă se ia o hotărâre în acest sens. Cele două partide au o lungă istorie conflictuală, iar bătăliile s-au dus în organizaţiile din teritoriu. Adunarea unor lideri locali cu orgolii şi interese divergente într-o singură organizaţie frăţească este o utopie. Dintr-o dată, numărul posturilor de conducere se va înjumătăţi, iar pretendenţii se vor dubla.  Care dintre şefii de filială locală va fi dispus să lase locul său în favoarea fostului inamic de la PNL sau PDL?

• Traian Băsescu ar vrea o Dreaptă unită, dar în jurul PMP. Atunci când a câştigat prima dată alegerile prezidenţiale, Traian Băsescu avea o Dreaptă unită, sub numele de Alianţa DA. Ulterior, rolul domniei-sale în destrămarea acestei construcţii s-a dovedit esenţial. Preşedintele a insistat atunci ca PNL să fuzioneze cu PD urmând să apară, astfel, un mare partid prezidenţial. Refuzului PNL de a se topi în PD a dus la adâncirea conflictului cu Traian Băsescu care şi-a impus în cele din urmă voinţa şi PD a părăsit guvernarea. Traian Băsescu a mai avut o Dreaptă unită şi după alegerile din 2009, când PDL devenise cel mai important partid din România. Colaborarea nu a rezistat, însă, la vremuri de criză. Rocada Boc-MRU la şefia guvernului nu a făcut decât să grăbească pierderea guvernării de către PDL. Ulterior, alegerea lui Vasile Blaga la şefia PDL, în dauna Elenei Udrea, a determinat celebra ieşire la perdeluţă a lui Traian Băsescu care a anunţat, practic, scindarea PDL prin înfiinţarea unui alt partid, PMP. Acum PMP se revedică drept unic moştenitor politic al preşedintelui şi orice cale de reapropiere faţă de PDL este compromisă din acest motiv.
• În PNL lucrurile nu sunt deloc lămurite. Plecarea intempestivă a lui Crin Antonescu de la şefia partidului a deschis lupta pentru putere, ceea ce este o catastrofă în an electoral. Klaus Iohannis are şanse atîta timp cât este considerat o locomotivă electorală. Cel mai mic semnal că lucrurile nu stau chiar aşa va însemna sfârşitul lui Iohannis în PNL.
• Desemnarea candidatului la prezidenţiale este departe de a fi rezolvată. Unii deja vorbesc despre reîntoarcerea lui Crin Antonescu.