Cine se ia la trântă cu istoria, va fi doborât de istorie: 9/21 iunie 1848 - 9 iunie 2018

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

La 9/21 iunie 1848, în localitatea-port Islaz (situată la vărsarea Oltului în Dunăre), din fostul judeţ Romanaţi (azi, în judeţul Teleorman), revoluţionarii paşoptişti, purtători ai valorilor novatoare din Europa, unde se organizaseră politic şi cultural, insuflaţi de memorabilele cuvinte ”Libertate Egalitate Fraternitate!” declanşau Revoluţia de la 1848 din Ţara Românească.

Acolo, pe Câmpia Islazului, o a doua Câmpie a Libertăţii, după cea a Blajului, revoluţionarii s-au adunat în mare secret. Ioan Maiorescu, revoluţionar ardelean, stabilit la Craiova (tatăl lui Titu Maiorescu) reuşise să devină prefect de Romanaţi, cu reşedinţa la Caracal. Controalele regimului domnitorului Gheorghe Bibescu, prezenţa la Craiova, ca prefect a fratelui lui Gheorghe Bibescu, Iancu Bibescu, au făcut ca la Craiova, Ocnele Mari sau Telega, unde se planificase izbucnirea simultană a acţiunii revoluţionare, lucrurile să rămână calme. În plus, căpitanul portului Islaz era Nicolae Pleşoianu, paşoptist celebru, în subordinea lui aflându-se şi compania de dorobanţi care avea ca misiune supravegherea frontierei şi a instalaţiilor portuare. La Islaz, alături de cel care alesese locul, istoricul şi revoluţionarul Nicolae Bălcescu, se mai aflau revoluţionarii Ion Heliade Rădulescu, Ştefan Golescu, Christian Tell.

În data de 9 iunie 1848, urma să se facă sfinţirea Bisericii Trei Ierahi din Islaz. Un militar i-a transmis mesajul preotului Radu Şapcă: ”Părinte, ia-ţi Evanghelia, că mireasa este gata!”. Sfinţirea unei biserici era un eveniment pe care autorităţile nu îl puteau împiedica. Preotul revoluţionar Radu Şapcă (1795-1876), acela care va rămâne sub numele de ”Popa Şapcă” şi-a făcut datoria. Mireasa era însăşi Ţara Românească, iar mirele era Guvernul Provizoriu, adică acel grup de revoluţionari care trebuia să pună capăt abuzurilor domnitorului Gheorghe Bibescu, rămas impasibil la cererile revoluţionarilor. Oamenii s-au adunat, a început slujba, steagurile tricolore, tunurile şi armele au fost binecuvântate şi s-a dat citire Proclamaţiei de la Islaz, în 22 de puncte, de către paşoptistul Ion Heliade Rădulescu (textul integral al Proclamaţiei de la Islaz poate fi citit aici.

Voi reda mai jos, cele 22 de puncte aşa cum au fost scrise ele atunci:

„1. Independenţa sa administrativă şi legislativă pe temeiul tractatelor lui Mircea şi Vlad V, neamestec al nici unei puteri din afară în cele din întru ale sale.

2. Egalitatea drepturilor politice.

3. Contribuţie generală.

4. Adunantă generală compusă de reprezentanţi ai tutulor stărilor soţietăţii.

5. Domn responsabil, ales pe cinci ani, şi căutat în toate stările soţietăţii.

6. Împuţinarea listei civile; ardicarea de orice mijloc de corumpere.

7. Responsabilitatea miniştrilor şi a tutulor foncţionarilor în foncţia ce ocupă.

8. Libertatea absolută a tiparului.

9. Orice recompensă să vie de la patrie prin reprezentanţii săi, iar nu de la domn.

10. Dreptul fiecărui judeţ de a-şi alege dregătorii săi, drept care purcede din dreptul popolului întreg de a-şi alege domnul.

11. Gvardie naţională.

12. Emancipaţia mânăstirilor închinate.

13. Emancipaţia clăcaşilor, ce se fac proprietari prin despăgubire.

14. Desrobirea ţiganilor prin despăgubire.

15. Reprezentant al ţării la Constantinopole dintre români.

16. Instrucţie egală şi întreagă pentru tot românul de amândouă sexele.

17. Desfiinţarea rangurilor titulare ce nu au funcţii.

18. Desfiinţarea pedepsei degrădătoare cu bătaia.

19. Desfiinţarea atât în faptă, cât şi în vorbă a pedepsei cu moartea.

20. Aşezăminte penitenţiare, unde să se spele cei criminali de păcatele lor şi să iasă îmbunătăţiţi.

21. Emancipaţia israeliţilor şi drepturi politice pentru orice compatrioţi de altă credinţă.

22. Convocarea îndată a unei Adunanţe generale extraordinare constituante, alese spre a reprezenta toate interesele sau meseriile naţiei, care va fi datoare a face Constituţia ţării pe temeiul acestor 21 articole, decretate de popolul român”.

Cinematografia a realizat, în 1980, filmul “La răscrucea marilor furtuni”, în regia lui Mircea Moldovan, cu scenariul scris de către Petre Sălcudeanu unde momentul Islaz, momentul semnării Proclamaţiei de către domnitorul Bibescu şi abdicarea acestuia apar de la minutul 28 la minutul 36:32.

Această proclamaţie a fost, în fapt, prima Constituţie reformatoare izvorâtă din adâncurile conştiinţei naţionale. Încercase ceva şi Tudor Vladimirescu în ”Cererile Norodului Românesc” la 1821, dar atunci lucrurile au stat altfel. Regulamentele Organice din 1831 şi 1832 erau văzute ca instrument al opresiunii, al controlului din afară.

Paşoptiştii doreau emancipare naţională, împroprietărirea truditorilor pământului, responsabilitate ministerială, înlăturarea corupţiei, întărirea justiţiei, o forţă militară naţională, administraţie locală şi judeţeană competente.

Două zile mai târziu, la 11/23 iunie 1848, revoluţionarii pătrundeau în Bucureşti, iar domnitorul Bibescu semna proclamaţia de la Islaz, părăsind în grabă tronul şi ţara. Ar merita ca 9 iunie 1848 să completeze lista sărbătorilor naţionale ale României. 9 iunie 1848 a însemnat un fel de  „Declaraţie de Independenţă (4 iulie 1776)”, „Cădere a Bastiliei” (14 iulie 1789), prefigurând Proclamarea Independenţei României în Parlament, la 9 mai 1877.

În România, calendarul gregorian a fost introdus în 1924, ceea  ce înseamnă că până atunci exista un decalaj între data din calendarul iulian (în vigoare în Ţara Românească şi Moldova) şi data din calendarul gregorian (în vigoare în Transilvania, la acea dată). Astfel, data corectă a proclamaţiei de la Islaz este 9/21 iunie 1848.

Azi, 9 iunie 2018, partidul de guvernământ va organiza un miting. Mass-media arată cum oamenii din diverse colţuri de ţară sunt chemaţi la Bucureşti. Marea majoritate nu ştiu pentru ce merg, dar conducătorii lor scandează ”Trăiască partidul” şi spun că ”luptă contra abuzurilor”. Rugaţi să definească aceste abuzuri, se scuză spunând că vor să fie lăsaţi în pace să ”îşi respecte obligaţiile din fişa postului”.

Din păcate pentru liderul politic Liviu Nicolae Dragnea, istoria i-a jucat o festă. Când s-a proiectat mitingul, erau două posibilităţi: fie Liviu Dragnea era condamnat prin pronunţarea sentinţei în primă instanţă, ceea ce făcea mitingul drept unul de protest (cu pretenţii de nemulţumire populară), fie era achitat, ceea ce transforma mitingul de azi într-unul de confirmare a atotputerniciei ”Tătucului” (traducerea în română a expresiei „Daddy”, atât de dragă liderului Dragnea). Numai că instanţa a amânat pronunţarea pentru 21 iunie 2018.

Este puţin probabil ca pe 21 iunie 2018, când ar trebui să fie făcută publică sentinţa,  PSD să mai poată organiza un miting. S-a văzut clar că s-a ordonat o mobilizare masivă, că au fost constrângeri.Totuşi, e clar că PSD nu a adunat (chiar în mod forţat din toată ţara) nici măcar jumătate din câţi bucureşteni a scos în stradă nemulţumirea spontană faţă de Ordonanţa 13. Dacă mai este vreun lider responsabil în PSD, această problemă trebuie să îi dea de gândit. Sunt şi în PSD oameni cinstiţi, culţi, cu simţul răspunderii, profesionişti, capabili, numai că ei nu au acces la nicio funcţie de conducere la nivel central.  Este cunoscut exemplul edilului Gheorghe Damian, primarul comunei Ciugud din judeţul Alba, comună pe care a transformat-o într-un adevărat oraş, fiind campion la atragerea fondurilor europene. Se ştie că Gheorghe Damian a fost dat afară din PSD fără vreo explicaţie concretă.

În aceste zile, a devenit celebru interviul dat de primarul PSD din Cavnic, Maramureş, Vladimir Petruţ postului de televiziune Sighet (integral aici, postat de către Dan Ivan şi care a avut 567 753 vizualizări (evident, mult mai multe vizualizări decât oamenii care vor fi, în această seară la mitingul PSD din Bucureşti: „De exemplu şi acum, prostia asta de miting. Cum să faci tu miting în capitala ţării, când tu conduci ţara, tu ai prefecţii, tu ai primarii 80%, tu ai preşedinţii de consilii judeţene, tu ai prim ministrul, tu ai guvernul României, tu ai Camera Deputaţilor, tu ai Senatul, poţi legifera, poţi face legi, poţi să faci dezbateri publice, sau meri cumva să-l aperi pe penalul Dragnea. E, aici e problema, penalul Dragnea (...) dl Dragnea e condamnat penal, este penalul Dragnea. (...) Nu poţi să meri să fii alături de un condamnat penal, a consemnat site-ul HotNews.ro, în data de 6 iunie 2018.

Ce s-a văzut în mass-media, despre organizarea mitingului de azi, 9 iunie 2018,  este dezamăgitor: oameni duşi undeva să scandeze ceva ce ei nu înţeleg.

Aşadar, între 9/21 iunie 1848 şi 9 iunie 2018 este o diferenţă uriaşă. PSD face miting împotriva unor elemente care acum 170 de ani au reprezentat fundamentele propăşirii României: lupta împotriva corupţiei, responsabilitatea ministerială, demnitatea, libertatea, egalitatea!

Dragi cititori, închei aceste rânduri, exprimându-mi cinstirea faţă de eroii momentului 9/21 iunie 1848. Vreau să le amintesc celor care au impus politic ca în şcoala românească, istoria naţională să se predea doar o oră pe săptămână, că oricine nu îşi respectă istoria, ori se ia la trântă cu istoria, va fi doborât de istorie!

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite