Cine cu cine luptă în politica românească

Câteva constatări legate de preocupările liderilor politici actuali, suficient de clare, de elocvente în legătură cu priorităţile fiecăruia:

- Traian Băsescu se luptă cu Victor Ponta. Blochează bugetul, chiar dacă asta înseamnă blocarea măririi de salarii pentru medicii rezidenţi şi pentru profesorii debutanţi sau punerea în aplicare a creşterii pensiilor şi a salariului minim. Boicotează mediatizarea contactelor externe, chiar dacă asta ar putea avea efect în economie. Blochează memorandumul cu Rompetrol, chiar dacă asta înseamnă blocarea unor miliarde de dolari intrate la buget, ca taxe şi impozite, precum şi periclitarea a vreo mie de locuri de muncă. Blochează orice, inclusiv acea ordonanţă care limita indemnizaţiile nesimţite, şi se revine la situaţia impusă de Boc, în ianuarie 2012, când s-au eliminat restricţiile pentru indemnizaţii pentru membrii în consiliile de administraţie ale companiilor de stat. În schimb, îl preferă pe Antonescu pentru turul doi, îi face ochi dulci, şi arată poporului cum se luptă el cu Victor Ponta, descris în ochii publicului PDL ca inamic public.
 
- Victor Ponta se luptă cu Traian Băsescu. Îi cere să nu-i blocheze bugetul, vrea comisii de anchetă în legătură cu controversele cazului Călăraşi, îi contestă deciziile şi anunţă că, dacă Traian Băsescu ar reveni la butoane, ar merge tot pe modelul tăierii de salarii şi pensii, ca în 2010, aşa cum însuşi preşedintele a recunoscut. În acest front, încearcă să îl ţină de partea sa pe Crin Antonescu, colegul său de USL, cel cu care a susţinut ani de zile această bătălie politică. Şi face aceste lucruri în paralel cu susţinerea proiectelor guvernamentale, care produc rezultate în economie şi care înseamnă posibile veşti bune pentru susţinătorii USL. Într-un fel, Victor Ponta a pus în paranteze discursul exclusiv constructiv cu care impresiona la început de an, când părea că nu mai e deloc interesat de dispute cu Traian Băsescu şi revine în arena politică, forţat cumva atât de reactivarea preşedintelui, cât şi de pasivitatea recentă a colegului de USL.
 
- Crin Antonescu pare că nu este foarte hotărât cu cine să se lupte. Ultimele declaraţii sugerează că, măcar în teorie, nu a abandonat frontul anti-Băsescu. În fapte, însă, publicul constată că numărul de atacuri la adresa colegului de USL, Victor Ponta, este de vreo patru ori mai mare decât numărul de atacuri la adresa lui Traian Băsescu. De asemenea, voit sau nu, de vreo şase-şapte ori în ultimele luni, Crin Antonescu i-a dat dreptate lui Traian Băsescu în disputa acestuia cu Victor Ponta, conturând impresii confuze susţinătorilor săi. Până la urmă, asumarea sau nu a disputei cu regimul Băsescu este uşor de făcut, iar eliminarea dubiilor poate fi făcută la fel de uşor. Depinde de intenţiile reale ale preşedintelui liberal, iar acestea se vor vedea în perioada următoare. Inamicul public al USL este clar, iar întreţinerea confuziei nu va produce beneficii electorale, ci dimpotrivă. Zona de atragere de nou electorat, alături de cel al USL, nu este ograda adversarului, ci zona publicului mai puţin partizan, care ar vrea proiecte noi, depăşirea vechilor bătălii, construcţie şi atitudine pozitivă pentru viitor.
 
- În această descriere, a liderilor, lipseşte atitudinea liderului PDL. Fie pentru că nu este foarte clar cine este acesta, fie pentru că ieşirile publice ale vocilor din PDL nu sunt încă suficient de clare. Strict teoretic, ele ar trebui să se ralieze demersurilor prezidenţiale şi să îşi canalizeze efortul anti-Guvern şi anti-USL. Pentru moment, însă, frontul anti-Guvern este mai degrabă întreţinut de lideri din afară PDL. Foştii aliaţi ai preşedintelui preferă o strategie în care ar redeveni un partid-balama, care să conteze în toate jocurile politice viitoare, dar care să nu mai emită pretenţii în a furniza candidatul la preşedinţie sau prim-ministrul.
 
Se vor trage concluzii, în scurt timp, cu privire la acest an politic. În care se va vedea cine şi-a făcut treabă şi cine nu, cine a dus la bun sfârşit proiectele pe care şi le-a asumat la începutul anului şi cine nu.

Singurul lucru pe care îl putem constata până atunci este că, deşi pe plan economic lucrurile încep să se clarifice (Standard & Poor’s, The Economist, Financial Times constată direcţia bună, iar Eurostat notează creşterea economică, bazată nu doar pe agricultură, ci şi pe industrie şi fonduri europene), în plan politic ele se complică.

Axa politică principală este formată din tabăra guvernamentală şi tabăra prezidenţială, cu Victor Ponta şi, respectiv, Traian Băsescu drept personaje principale. Restul (partide, lideri, voci) nu este prea clar cum se poziţionează.

Aşa cum constată Crin Antonescu, „Traian Băsescu profită de lipsă de minte a unora“ pentru a introduce dispersie în frontul uselist. Rămâne de văzut ce efecte va produce lipsa de minte.