Cine mai joacă şah pe scena politică românească

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Scandalul declanşat de dezvăluirile lui Dan Andronic, referitoare la alegerile prezidenţiale din 2009, are pe lângă forfota creată de televiziuni, analişti etc., o componentă care merită mai multă atenţie, care trebuie analizată şi actualizată.

Este vorba de o necesară radiografie a actualei scene politice. Mai precis, de a vedea care dintre actualii politicieni joacă şah sau sunt simpli figuranţi. Pentru că dincolo de adevărurile sau exagerările din dezvăluirile patronului de la Evenimentul Zilei, legate de capacitatea unor oameni sau instituţii de a modifica (influenţa) rezultatul unor alegeri, este important să vedem cine sunt actorii care îşi pot permite să joace acest joc. Aşa că să lăsăm cercetarea trecutului (alegerile prezidenţiale din 2009) în seama comisiilor şi comitetelor parlamentare (trebuie să îngroape cineva acest subiect), şi să ne îndreptăm atenţia către actualii jucători de şah politic.

Practic, scandalul a picat ca o mănuşă pentru Liviu Dragnea, care a tunat şi fulgerat împotriva serviciilor, a DNA, a Parchetului General, pe care le-a acuzat că încearcă să controleze viaţa politică. Într-o mare măsură, Dragnea şi-a consolidat puterea în PSD pe această idee: că el nu este coordonat de sistem, că el nu acceptă ca serviciile, DNA şi Parchetul să decidă în jocurile politice. Aşa a câştigat PSD-ul şi, implicit, alegerile. A forţat nota, imediat după alegerile parlamentare, la numirea premierului, în persoana lui Sevil Shhaideh, şi a fost nevoit să bată un pas în spate. A venit dezastrul cu Ordonanţa 13, iar Dragnea ajunsese pus la zid. Acum lucrurile se repliază, noul scandal oferindu-i şansa să recupereze terenul pierdut. Dragnea joacă din nou ofensiv. Controlează PSD, Guvernul, Parlamentul. Este cel care deţine PUTEREA, în jurul căreia se aliniază aliaţii declaraţi precum ALDE, dar şi cei de conjunctură, în special în lupta anti-justiţie, precum UDMR şi PMP. Dragnea e pe cai mari. Dezvăluirile lui Dan Andronic îi dau posibilitatea să lovească politic pe unii dintre adversarii săi sau să-i pună la colţ pe unii dintre foştii parteneri care îl încurcă: Băsescu, Kovesi, Maior (naşul lui Ponta), Oprea etc.

Dar liderul PSD are şi el temerile sale. Marea lui problemă este Guvernul Grindeanu. În mod paradoxal, puterea pe care o exercită asupra guvernului este principala lui slăbiciune. Un guvern neperformant, cu rezultate slabe se va transforma într-o piatră de moară pentru Liviu Dragnea. Unele semnele au început să apară, mulţi dintre minştri dovedindu-se insuficient de pregătiţi pentru a face faţă cerinţelor, iar remanierea lor este doar o chestiune de timp. Poziţia premierului Sorin Grindeanu nu este însă, încă, în pericol. Nu atât timp cât Dragnea nu îşi poate asuma funcţia de premier. Sorin Grindeanu şi primarul Capitalei, Gabriela Firea, au în acest moment o poziţie specială în PSD: sunt două piese importante, indispensabile lui Liviu Dragnea, dar care pot pe viitor, în funcţie de diferite contexte, să revendice poziţia actualului lider PSD.

De cealaltă parte, în barca opoziţiei, jucătorii de şah sunt inexistenţi. PNL şi USR nu au cap şi coadă. PNL se zbate de ani buni în mlaştina luptelor interne dintre liberali şi pedelişti, la care se adaugă scheletele din dulapurile unor lideri măcinaţi în malaxorul anchetelor DNA, în timp ce USR este incapabil să se definească ca partid politic şi să iasă din gândirea ONG-istă. Privirile opoziţiei sunt îndreptate către preşedintele Klaus Iohannis, de unde vine, uneori, singura lor licărire de lumină.

În mod ironic, Iohannis şi Dragnea au un scop comun: să asigure o situaţie economică stabilă, care să nu aducă destabilizare şi să nu arunce ţara în criză.

Iohannis este contraponderea la puterea pe care Dragnea a câştigat-o în cealaltă tabără. Preşedintele României este practic obligat, din cauza impotenţei PNL şi USR, să apeleze la servicii, DNA şi Parchet, pentru a balansa echilibrul politic. A reuşit până acum, însă pârghiile de care dispune sunt limitate de barierele funcţiei prezidenţiale. Actiunile sale vor viza în special blocarea unor iniţiative legislative care ar încerca să modifice legile anticorupţie. De asemenea, va acţiona, cu ajutorul serviciilor, pentru a crea breşe în PSD, pentru a limita acţiunile lui Dragnea (secondat în Parlament de Tăriceanu, Iordache, Şerban Nicolae şi Nicolicea) printr-o „deschidere“ în relaţia cu Sorin Grindeanu. Este singura piesă din PSD care poate juca un rol esenţial în strategia preşedinelui de a câştiga lupta cu Dragnea. Apropierea preşedintelui de premierul Grindeanu ar fi un succes politic, dar, ca şi în cazul lui Dragnea, situaţia ar avea două tăişuri. Un eşec al politicilor economice, al guvernării, s-ar putea deconta şi în dreptul său, iar toate jocurile politice, prezentate mai sus, vor fi aruncate la coş de populaţie. În mod ironic, Iohannis şi Dragnea au un scop comun: să asigure o situaţie economică stabilă, care să nu aducă destabilizare şi să nu arunce ţara în criză. Dacă eşuează, va fi interesant de văzut cine le ia locul. Calea e deschisă tuturor, dar, din nefericire, în situaţii de criză cei care profită sunt extremiştii.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite