Ciolane cu fasole

Unde în lume, de ziua naţională, se mai creează o emoţie atât de puternică, unde tradiţia ciolanului este mai cultivată decât în ţara noastră? Ar putea fi scrisă o carte de filozofie a ciolanului, cât de important este, ce putere are şi ce bătălii se dau pentru ciolanul din România. Pentru un neavizat şi chiar pentru urmaşii noştri de peste o sută de ani, cultura ciolanului de astăzi poate fi lucru uimitor. Are putere absolută! Face legea!

Ce ar putea consemna istoria noastră peste încă 100 de ani, atunci când România noastră, dacă nu o fură nimeni cu totul sau nu o dăm gratis altora care o râvnesc, ar împlini un Bicentenar? Ce ar afla nepoţii şi strănepoţii noştri despre spaţiul geografic carpato-danubiano-pontic, dacă ar dori să privească o serie de poze document, care să prezinte peste timp realitatea de la 1 decembrie 2018?

Probabil că arhiva ar fi una de-a dreptul uimitoare, dacă s-ar prezenta realităţile de astăzi, cuprinzând lucruri de-a dreptul incredibile, triste, cutremurătoare, cum ar fi ştirile despre copiii morţi cu zile în spitale, despre copiii morţi de foame, despre ţărani ieşiţi cu furci şi topoare să-şi apere porcii din bătătură, despre o instituţie militarizată, care la comandă politică, îşi bate şi gazează propriul popor, despre violatori şi infractori scăpaţi din puşcărie, recidivişti, despre politicieni condamnaţi penal, făcând şi desfăcând legile ţării!

Evident, arhiva media va păstra în memorie şi faptele eroice ale românilor, cum ar fi construirea Catedralei Mântuirii Neamului, actele istorice semnate de actualii mai mari ai României Centenare, teleormanizarea ţării, discursurile apoteotice şi înălţătoare ale primei femei devenită prim ministru în istoria naţională, Vasilica Viorica Dăncilă, aflată pe cai mari, în fruntea unei divizii de motostivuitoare. Nepoţii şi strănepoţii noştri ar mai putea afla despre ciuma roşie, opoziţia vopsită, politica de cumetrie şi cine ştie câte fapte de arme actuale se vor mai păstra peste timp.

Desigur, urmaşii românilor, peste o sută de ani, ar putea fi interesaţi şi de tradiţionala cultură a ciolanului, despre sfânta şpagă şi împământenita hidră a corupţiei. Dar ca să fiu corect, trebuie să pun ciolanul şi fasolea împreună sau invers. Cultură care s-a dezvoltat mai ales în zona ciolanului, ca un mod de parvenitism, de înavuţire, de urcare pe scara demnităţilor înalte. În România noastră seculară, în special în ultimele decenii de democraţie originală, ciolanul a fost prioritatea zero pentru o parte a românilor, în timp ce pentru cealaltă, majoritatea pauperă a populaţiei, fasolea a fost unul dintre alimentele de bază care le-au asigurat supravieţuirea amărăştenilor.

Din când în când, deţinătorii ciolanelor mai aruncă nişte oase de ros pe lângă fasolea la cazan, mulţimilor flămânde şi neroade, în special de Ziua Naţională a României, fapte de mare caracter, care demonstrează grija conducătorilor faţă de popor. În timp, ciolanele ţării au fost tot mai bine hărtănite şi apărate de cei care au pus labele pe ele, iar fasolea săracilor tot mai scumpă, aproape inaccesibilă, adusă din import şi dată la preţuri tot mai piperate pentru buzunarele goale ale flămânzilor.

Unde în lume, de ziua naţională, se mai creează o emoţie atât de puternică, unde tradiţia ciolanului este mai cultivată decât în ţara noastră? Ar putea fi scrisă o carte de filozofie a ciolanului, cât de important este, ce putere are şi ce bătălii se dau pentru ciolanul din România. Pentru un neavizat, necunoscut şi chiar pentru urmaşii noştri de peste o sută de ani, cultura ciolanului de astăzi poate fi lucru uimitor. Are putere absolută! Face legea!

Decembrie de exemplu ar putea fi o sărbătoare a ciolanului tradiţional românesc. Păi, în fiecare an, în această lună a cadourilor, începe sarabanda ciolanelor puterii, demnitarilor, politicienilor. Curg cadourile gârlă între doritorii, deţinătorii de ciolane! Atenţiile, pachetele, cadourile, dedicaţiile speciale constituie o prioritate absolută şi au o importanţă deosebită. Acestea se trimit, se primesc, se cer, se dăruiesc sub diverse forme şi pe diverse canale: cu şoferii, cu secretarele, curierii, cu moş Crăciunii; sub formă de coşuri, pachete, sacoşe, pungi, contracte cu dedicaţie, privilegii, nepotisme, cumetrii, avansări şi numiri în funcţii.

Fascinant!

Ce ar mai putea consemna arhiva peste o sută de ani despre istoria prezentului centenar? O incompetenţă crasă a clasei politice completată de o corupţie atotputernică, o nesimţire şi aroganţe fără margini din partea deţinătorilor de ciolane faţă de majoritatea mâncătorilor de fasole, a muritorilor de foame, o bătălie inegală între cei de sus şi restul poporului. Multe ar mai putea consemna arhivele peste o sută de ani.

Dar la fel de bine, este posibil ca această cultură tradiţională a ciolanului să se perpetueze, să se transmită mai departe din generaţie în generaţie şi să o moştenească şi unii dintre urmaşii românilor la Bicentenar. Aceasta s-ar putea întâmpla dacă va mai supravieţui România încă un secol, că după cum merg lucrurile în prezent, nu se ştie pe ce drum va merge căruţa acestei ţări în viitor.

Dar, hai să fim optimişti, să ne gândim că va fi bine, ca să nu fie rău, că doar iarna nu-i ca vara, cum au zis unii dintre gânditorii de vază ai acestui popor!