Claudiu Iordache, replică pentru foştii colegi de la Institutul Revoluţiei: Aţi profitat din plin de o Revoluţie în care tocmai voi n-aţi avut nici un rol

Claudiu Iordache, fostul şef al Institutului Revoluţiei, a venit cu o replică la ultimele reacţii ale Colegiului Naţional al IRRD, susţinând că persoanele care se află acum în fruntea instituţiei ar fi „profitat din plin de o Revoluţie“ în care nu ar fi avut „niciun rol“.

Pe 15 iunie, fostul şef al IRRD, Claudiu Iordache, a dat o nouă replică foştilor săi colegi de la Institut. Printre ideile emise de Iordache sunt şi acele că sunt numeroase persoane în conducerea IRRD care ar fi profitat din plin de Revoluţie însă fără a avea niciun rol. Mai mult, acesta susţine IRRD e ocupată vremelnic de „o coterie“ a lui Ion Iliescu.

Redăm mesajul lui Claudiu Iordache: 

„În urma noului «răvaş» emis de Colegiul Naţional al IRRD, din 4 iunie 2018, care abundă de acuzaţii dintre cele mai ridicole adresate fostului Director General, îmi fac datoria să mă adresez opiniei publice, care merită să cunoască faptul că o Instituţie a statului român a fost ocupată nevremelnic de către o coterie a fostului Preşedinte Ion Iliescu!

Stimaţi foşti colegi într-un Institut la ale cărui activităţi n-aţi participat cu aproape nimic! Vreţi cu orice preţ să ducem în instanţă ignominiile pe care le proferaţi la adresa mea? Mă întreb de ce aş face-o? Să revin la un Institut cotropit ce oamenii lui Iliescu, s-o iau de la capăt alături de ei? Mi-a ajuns! Acum doar încerc să vă uit! Şi iată, nu mă lăsaţi! Primitivismul, invidiile, caracterul vostru sumar, slugărnicia cu care vă ascultaţi Preşedintele, mizeria voastră morală…

Aţi publicat în 30 mai 2018 un Comunicat privind “temeiul demiterii” directorului general Claudiu Iordache. Vă propun un exerciţiu de imaginaţie! Cum ar arăta declaraţiile acestea în Instanţă?

Petre Roman: Dar staţi puţin, s-au ridicat aici trei probleme, te rog să vorbeşti. 

Claudiu Iordache: Dar raportul pe care aceştia l-au încheiat trebuia să ajungă... (este întrerupt de Cutean) 

Emilian Cutean: Dar noi nu am făcut un raport, domle! 

Claudiu Iordache: Păi nu aţi spus că aţi făcut un raport?

Emilian Cutean: Nu l-am făcut!

Claudiu Iordache: Deci nu aţi făcut niciun raport! 

Emilian Cutean: Nu! Am venit cu 3 chestiuni, nu am vrut să facem raport.

Eugenia Iorga: Şi nici nu avem date.

Gelu Voican Voiculescu: Rămâne între noi!

Eugenia Iorga: Noi nu putem realiza o demitere fără un document… 

Petre Roman: Domnule, eu nu particip la o întrunire ilegală, pe cuvânt de onoare! Nu particip! (se ridică şi părăseşte sala)

Răzvan Theodorescu : Cum văd că înclină şi doamna Iorga, cum a spus domnul Ispas, cum gândesc şi eu, în lipsa unui document scris toată povestea este o operetă, nu vă supăraţi!”

 Asta e, v-aţi comportat ca nişte marionete! Când v-a cerut Şeful m-aţi atacat! Aţi uitat că de trei ori aţi votat pentru menţinerea mea în funcţia de director al IRRD, aprobând de fiecare dată Rapoartele de Activitate! Aproape tot ce a realizat Institutul a fost lucrarea inimii şi minţii mele! Voi n-aţi existat vreme de 12 ani! Scriam în Caietul nr. 69:

 “Nu Institutul Revoluţiei Române e responsabil pentru repudierea ideii de Revoluţie Română, ci „exemplul politic”: promovarea fostei Nomenclaturi şi a oamenilor fostei Securităţi la vârful statului şi societăţii, împreună cu disculparea rolului criminal pe care Securitatea l-a avut în reprimarea românilor revoltaţi, colaboraţionismul tot mai făţiş al intelectualităţii cândva ceauşiste, tragerea de timp, pentru ca uitarea să îngroape memoria crimelor din Decembrie 1989, manipularea continuă ce şi-a propus să compromită însăşi ideea de Revoluţie Română, căderea maselor sărăcite în plasa propagandei pro-ceauşiste. Toate acestea, şi multe altele, au condus la situaţia în care mii şi mii de români postdecembrişti şi-au pierdut încrederea într-o revoluţie care a adus cu sine moartea a peste o mie de români nevinovaţi, ce s-au oferit fără să ezite sacrificiului în numele libertăţii neamului lor, binemeritând de la patrie! Şi nu indivizi cu pedigree penal ori cu vagă participare la Revoluţia Română (care n-au contribuit nici o clipă, în cei 12 ani de activitate, la funcţionarea ori la lucrările Institutului Revoluţiei Române, cu un text, cu o idee, cu un articol, cu o lucrare dedicată, cu o minimă dovadă că sunt interesaţi de cercetarea Revoluţiei) au dreptul să calomnieze realizările Institutului, doar pentru a-şi face un loc în nomenclatorul său!”

Caietele Revoluţiei Nr. 4 (69)/2017

Dar ordinul trebuia executat cu orice preţ, cu calomnii, cu atac la persoană, cu procese de intenţie, cu minciuni strigătoare la cer! Şeful vostru poate fi mulţumit! Ce conta pentru el încă o mizerie făcută la comanda lui? Altfel spus, v-a compromis! Şi consecinţele se vor prefigura anul viitor când revoluţionarii cinstiţi vor comemora Revoluţia lor, în timp ce voi veţi încerca să vă strecuraţi neobservaţi pe lângă ei! Voi la ce revoluţie aţi participat? Cu ce dovezi? Unde? Când? Cum? Sper ca Parchetul General să-şi ducă misiunea până la capăt! Aţi profitat din plin de o Revoluţie în care tocmai voi n-aţi avut nici un rol! Cu excepţia domnului Petre Roman! Nu unul dintre voi încerca să-l aducă pe informatorul (dovedit, în urma cererii mele la CNSAS) Alex Stoenescu în Consiliul Ştiinţific? Nu un altul dintre voi declara că Securitatea a depus armele în rastel în 18 decembrie 1989, în pofida dovezilor contrare existente în arhivele Institutului? Nu unii dintre voi l-aţi onorat periodic cu vizite la închisoare pe generalul Stănculescu, încercând apoi să induceţi opinia că acesta este un erou? Nu voi mergeaţi la înmormântarea unor generali de Securitate cu un aer spăşit? Vina voastră, atunci când va fi cunoscută la adevărata dimensiune, nu va mai putea fi ştearsă niciodată. Veţi rămâne în istorie doar ca nişte profitori ai Revoluţiei noastre!

În ceea ce priveşte comunicatul pe care l-ati emis. Doar atât aţi putut? Aţi uitat să recunoaşteţi că habar n-aveaţi ce făcea Institutul, deşi eraţi membri ai Colegiului Naţional! Aţi uitat că întrunirile Colegiului nu se mai încheiau cu decizii administrative deoarece Preşedintele Institutului lipsea cu lunile, iar voi veneaţi doar când eraţi trimişi! Mă acuzaţi că luam decizii de unul singur în absenţa voastră flagrantă! (Şi ajunşi aici trebuie să vorbim şi de caracterul celor pentru care cinstea şi onoarea nu înseamnă nimic!) Am la dispoziţie rapoartele şi scrisorile pe care le prezentam periodic Preşedintelui Institutului! Nu o dată l-am informat de comportarea voastră, de absenţele voastre din existenţa Institutului, cerându-i să intervină. Dacă va fi nevoie, şi cred că va fi nevoie, le voi publica! Sau, mai bine, rugaţi-l pe domnul Ion Iliescu să vi le arate! V-am invitat de nenumărate ori să oferiţi publicaţiilor IRRD articole care să vă poarte numele! (Menţionez, dacă mai e nevoie, că aceste rânduri sunt adresate uneltitorilor, şi nu celor ce nu s-au supus comenzilor prezidenţiale!) Răspunsul vostru a fost nul! Aţi declarat chiar că n-aţi citit nimic din lucrările Institutului!

De două luni de zile, de la plecarea mea (pe care aţi sărbătorit-o printr-o o paranghelie cu grătar în curtea Institutului Revoluţiei Române!), sub comanda voastră nu s-a publicat un singur Caiet al Revoluţiei, un singur studiu, o singură carte! I-aţi împins, în schimb, pe unii cercetători să vă părăsească, lăsându-şi angajamentele plătite neîncheiate! Au plecat deja şapte persoane (cam o treime din numărul total de angajaţi), iar ceilalţi mai stau cât să le mai pice un salariu! Programul de Cercetare al IRRD e deja compromis! Activităţile cu Centrele IRRD sunt blocate! Afirmaţi că acest comunicat ridicol a fost aprobat “cu unanimitate” de către toţi membrii Colegiului Naţional? De către cine, de Emil Vlădesan care n-a fost niciodată în viaţa lui la o şedinţă a Colegiului, de către Ioan Savu care a asistat la execuţia camaradului său, de către Petre Roman care a protestat vehement împotriva mizerabilului vostru complot? Aţi ezitat două luni să adoptaţi un alt Regulament de Funcţionare prin care să vă subordonaţi total Institutul, conform dorinţelor voastre ascunse. Aţi desfiinţat, în schimb, Cabinetul Demnitarului, dând afară persoanele din componenţa lui, în pofida faptului că singurul motiv pentru care a fost creat acest Cabinet a fost pentru a oferi posibilitatea de a angaja încă trei persoane, într-un moment în care angajările erau blocate, şi ignorând faptul că faceţi chiar ceea ce mi-aţi reproşat (ipocrit) că am făcut atunci când l-am eliberat din funcţie pe istoricul Corneanu (angajatul aceluiaşi Cabinet - care a trebuit să plece din motive pe care le-am comentat deja).

Evident că voi răspunde acuzaţiilor-făcătură denumite Temeiul Demiterii fostului Director General al IRRD pentru conducere defectuoasă pe toată perioada 2004-2017 (uitând de perioada activă pe care o remarca însuşi preşedintele Instituţiei!), cu care credeţi că mă puteţi compromite!

“Trebuie să precizez că eu l-am propus şi susţinut, în momentul înfiinţării Institutului, în 2005, pe dl. Claudiu Iordache, în funcţia de Director General şi că, de-a lungul anilor, am avut o colaborare activă. Însă, în ultimii ani...” (Ion Iliescu)

Dar se pare că nu vă mai pasă! Unul dintre voi s-a eternizat la CNSAS, altul ca director general al IRRD, altul ca secretar general (?) al aceluiaşi IRRD, toţi hrăniţi cu sinecuri uriaşe – pentru că sinecură este venitul primit fără a face nimic! Cercul este închis. Restul nu mai are importanţă! Scrierea Istoriei Revoluţiei nu mai contează câtă vreme nu vă puteţi regăsi în ea! Înainte de a încheia acest prim răspuns la Raportul mistificat cu care vreţi să vă justificaţi public, vă sfătuiesc să vă mai consultaţi o dată mentorul, “liderul Revoluţiei Române” (după domnul Corneanu)! Este mult mai versat, mult mai “înţelept”! Din păcate la IRRD abuzurile continuă, fără teamă de nimeni şi de nimic! Intervenţia Preşedintelui României întârzie, deşi au trecut peste 30 de zile de la sesizarea lui! Senatul nu se implică. Legea e suspendată la poarta Institutului! Pur şi simplu, un grup de acoliţi ai lui Ion Iliescu, ziua în amiaza mare, pun mâna pe Institutul Revoluţiei şi nimeni nu mişcă un deget pentru a împiedica raptul! Ion Iliescu este, a câta oară, triumfător, în ţara aceasta devenită a lui, devastată sub efectul unei Revoluţii eşuate! Dar astăzi, la 29 de ani de la crimele din decembrie 1989, cui îi mai pasă?

“Revolta din decembrie a însemnat sacrificii umane. Acum să stăm să tot… plângem morţii, în loc să tragem concluziile politice adecvate… Ce rost are să dezgropăm…?” Ion Iliescu (2016)

Am ataşat înainte de a pleca din Institut un Raport General de Activităţi pentru întreaga perioadă în care am coordonat activităţile IRRD, Raport întocmit nu de mine, ci de către patru responsabili pentru funcţionarea domeniilor de activitate ale IRRD, dintre care trei încă sunt angajaţi, şi care conţine, implicit şi asumat, inclusiv răspunsurile la pseudo-acuzaţiile grupului uzurpator! Acest Raport a fost trimis la Curtea de Conturi, la Senatul României şi la Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis! Voi căuta calea de a-l aduce şi la cunoştinţa opiniei publice, ca răspuns la Comunicatul defăimător din 30 mai 2018  semnat “Colegiul Naţional al IRRD”!

P.S.1 În timp ce “Comunicatele” emise de Colegiul Naţional al IRRD, în urma  demiterii mele din funcţia de director general al Institutului Revoluţiei Române (comunicate infectate de acuzaţii neadevărate, defăimătoare şi prejudiciante) sunt preluate de către Agenţia Naţională de Presă, drepturile mele la replică sunt ignorate de fiecare dată. O dovadă că AGERPRES, departe de a fi imparţială, a rămas sub controlul fostului Preşedinte Ion liescu!

P.S.2 Într-un interviu recent (PressOne) actualul director general al IRRD, Gelu Voican Voiculescu, a declarat că: “esenţială a fost prezenţa în stradă a oamenilor care ne-au susţinut, cinci zile şi cinci nopţi, pe noi, cei proveniţi din rândurile lor!“ Deci, la Timişoara, Arad, Cluj, Sibiu, Braşov oamenii au ieşit în stradă cinci zile şi cinci nopţi să-i susţină pe cei care au apărut atât de târziu într-unul dintre balcoanele Bucureştiului, doar în ziua de 22 decembrie, pe la amiază cândva… Ion Iliescu poate fi, în sfârşit, mulţumit! Lorin Fortuna, Ioan Savu, Petrişor Morar şi ceilalţi camarazi au ieşit în stradă doar ca să-l susţină pe (nu-i aşa, domnule Corneanu?) “liderul Revoluţiei” şi pe oamenii lui!“, a fost mesajul transmis de Claudiu Iordache.