Coabitarea, scena ruperii pactului

Victor Ponta a rupt pactul de coabitare. Ca într-o piesă de teatru absurd, actorii, buni prieteni în culise, îşi trag palme pe scenă toată piesa, iar în actul final unul pleacă supărat pentru că celălalt i-a mai dat o palmă... aceeaşi din fiecare scenă.

Ce scuză are Victor Ponta pentru întârzierea denunţării acestui pact? A fost protejat de un glob de sticlă în care nu a auzit nimic atâta vreme, a fost o prinţesă adormită un an jumătate şi abia acum s-a trezit din somnul coabitării? Ce diferă la declaraţiile noi ale preşedintelui faţă de toate celelalte la adresa mult uzitatului Victor - Viorel? Explicaţia este, în realitate, una simplă şi transparentă: aşa-zisa luptă a celor doi, lipsită de credibilitate, a fost doar un teatru ieftin, menit să păcălească cetăţenii. Ce nevoie avea V. Ponta de acest pact, când desemnarea lui ca prim-ministru a reprezentat rezultatul firesc al voinţei cetăţenilor care au votat în proporţie covârşitoare USL la alegerile din 2012? În plus, majoritatea de peste 70% din Parlament îi conferea întreaga legitimitate pentru a fi desemnat în fruntea Guvernului. Eu spun că epilogul acestei poveşti de adormit copiii ar trebui să conţină explicaţiile lui V. Ponta, la fel de teatral şi afectat ca ieri, despre efectele ruperii acestui pact de coabitare. Care sunt? În absenţa lor, episodul de ieri rămâne doar un gest de pseudo-vitejie.  

În esenţă, anunţul denunţării, triumfalist, dar tardiv şi inutil, este o insultă adusă oricărui om de bun-simţ, o insultă la adresa inteligenţei tuturor. Este doar o mişcare pe care Victor Ponta trebuia s-o facă în campanie pentru a-şi scoate eticheta de partener al lui Traian Băsescu, de promotor al unui blat perpetuu cu preşedintele. Conştient că pierde alegerile dacă nu-şi dezlipeşte acest stigmat pe care cei 7,5 milioane de români i l-au pus, dezamăgiţi că a bătut palma cu Băsescu, Victor Ponta a recurs la o nouă înşelătorie, un nou război de faţadă, în loc să guverneze ţara, să genereze locuri de muncă şi să uşureze povara fiscală. De la împărţirea procurorilor, la afacerea Roşia Montană, de la omorârea prin consens a reducerii CAS cu 5 puncte procentuale, până la decredibilizarea justiţiei, Victor Ponta şi Traian Băsescu nu ne mai conving cu această punere în scenă. Vor doar să repete istoria de la europarlamentare, când, sub aparenţa unor scandaluri, şi-au servit scopurile personale şi de partid.

PNL a denunţat pactul de coabitare când era cazul,  încă de la semnarea lui, şi l-a contestat vreme de un an şi jumătate, acesta fiind de fapt unul dintre motivele care au afectat din temelii USL. Dacă ar fi rupt pactul dintr-un motiv important precum CAS sau alte cauze serioase, şi nu în pragul campaniei electorale, am fi putut să ne gândim că în spatele deciziei stă o explicaţie şi un resort rezonabil, dar aşa e patetic. Mă aşteptam la premierul – candidat la mai multă maturitate. Nu poate, la vârsta asta, să facă faza cu “îmi iau jucăriile şi plec”, la un an jumate de la semnarea pactului, pentru că Băsescu nu a vrut să împartă cu el guma Turbo.

Se simte Victor Ponta păcălit de Traian Băsescu astăzi? Mă îndoiesc. Păcălit a fost PNL la semnarea pactului, păcăliţi au fost votanţii promisiunii „jos Băsescu”, din 2012.

Articol preluat şi pe www.alinagorghiu.ro.