Concluzii după 5 runde de vot. Avantajele României fragmentate

Încheierea a cinci momente electorale din ultimii 2 ani (referendumul pentru familia tradiţională, referendumul pe justiţie şi alegeri europene, alegeri prezidenţiale, alegeri locale şi alegeri parlamentare) ne permite definirea câtorva concluzii şi învăţăminte pentru a înţelege mai bine noua Românie.

Dacă anul 2016 sugera o relansare a pesedismului şi o dominaţie categorică a unei guvernări social-democrate, acest nou ciclu electoral schimbă semnificativ percepţiile. Să le luăm pe rând...

PSD îşi pierde poziţia dominantă pe care o obţinuse în 2016, parcurgând un ciclu electoral în care nu a progresat semnificativ, a schimbat echipe de conducere fără a stimula o înnoire autentică şi fără a se îndepărta major de etichetele pe care adversarii săi i le-au pus timp de peste 20-25 de ani. Fiefurile proprii sunt reduse la câteva regiuni din sudul şi sud-vestul Munteniei şi părţi din zona săracă a Moldovei. Localităţile care aduc multe voturi pentru PSD sunt doar cele cu nivel redus de dezvoltare socio-economică, iar electoratul propriu este redus major la categoriile care, altădată, erau doar o parte a nucleului dur (pensionari, alegători cu nivel mediu sau redus de educaţie, venituri scăzute, cu informare majoritară de la TV). Aceşti ani au fost un ciclu în care, mai întâi, PSD s-a îndepărtat de Europa şi de dimensiunea sa progresistă, iar recent a făcut un efort de revenire. În urmă cu zece ani, PSD era unul dintre partidele cu cele mai bune rezultate în rândul stângii europene. Dar ulterior nu şi-a valorificat această pozitie. Victoria sa „tehnică” şi de la locale, şi de la parlamentare înseamnă, de fapt, o reducere a ponderii în mandate şi o forţare la resetare. Anul următor va fi o excelentă oportunitate de strângere a rândurilor, de redefinire a obiectivelor şi de pregătire a unei strategii de creştere. 

Dreapta recucereşte zone importante, intrând în regiuni pe care, până acum, nu le controla – precum judeţele dezvoltate din fostul Regat (Constanţa, Iaşi, Suceava, Prahova, chiar Galaţi), unde PSD nu mai este dominant. Diferenţa dintre PSD şi partidele de dreapta este dată de nivelul de dezvoltare socio-economică a localităţilor. Cu cât creşte nivelul de dezvoltare, cu atât are loc o creştere a ponderii votului de dreapta – mai întâi, pentru PNL (care domină în zonele de dezvoltare medie) iar apoi pentru USR PLUS (care devine foarte relevant în marile oraşe, în centrele universitare şi în zonele cu nivel de trai mai ridicat). 

Sunt două Românii, dar ele nu sunt definite geografic – Ardealul sau Principatele – ci ele sunt întrepătrunse, foarte mult, cu nuanţe mari. Diferenţele sunt şi în interiorul judeţelor, după cum sunt şi în interiorul oraşelor mari (vezi Capitala, unde diferenţele între cartiere sunt semnificative). 

Iar, la această segmentare, mai adăugăm una – care contează şi este imposibil de ignorat. Este vorba de segmentarea bazată pe valori (creştinism practicant vs ateism, suveranism neaoş vs Europa federală, integrare/modernism vs rezistenţă autohtonă). Nu sunt dintre cei care consideră că AUR este o creaţie inexplicabilă. Semnele sunt aici de mult timp, iar faptul că nu au avut o formă politică până la aceste alegeri reprezintă mai degrabă un accident istoric şi politic. Referendumul pentru familia tradiţională a eşuat tehnic, dar el a produs mobilizarea a 3,5 milioane de români, dintre care peste 2 milioane sunt chiar un public militant. 1,5 milioane de români au fost afectaţi economic, social şi cultural pe parcursul acestui an din cauza crizei economice asociate crizei covid-19. AUR a primit voturi în zone cu participare foarte mare la referendumul de acum 2 ani, a primit voturi în zonele unui electorat muncitoresc din Diaspora, a primit voturi în zonele abandonate de partidele tradiţionale – prea preocupate de disputa lor dintre capitalul intern şi capitalul extern pentru a remarca faptul că, într-o societate, nu există doar capital, ci şi oameni fără capital...

Klaus Iohannis a rămas reperul central al vieţii politice, parte importantă a axei politice majore, în care polul alternativ este definit de PSD. Preşedintele a devenit mult mai implicat în promovarea agendei sale – inclusiv cea pentru care s-a votat în 2019, iar rolul său în păstrarea echilibrelor va fi unul major. Fără un actor politic dominant, fără obstacolul generat de o majoritate parlamentară profund ostilă, Klaus Iohannis are mult mai multe instrumente la dispoziţie pentru a-şi aplica programul. Iar aceasta se întâmplă, de fapt, pentru prima dată de când a ajuns preşedinte, la mai bine de 6 ani distanţă. 

România este fragmentată, dar acest lucru este unul pozitiv, nu negativ. Vezi harta ataşată, care arată că separaţiile politice sunt mult mai multe, mult mai variate...

Figură: Harta rezulta dintr-o analiza cluster a voturilor de la alegerile parlamentare, si care va fi detaliata de o analiza a CPD SNSPA. Harta ilustreaza variatia segmentelor regionale, care nu poate fi redusa la imaginea simplista a partidului aflat pe primul loc

Uniformitatea produsă de votul din 2016 a generat efecte adverse pe toate planurile. Iar, acum, cu un parlament pestriţ (dar, totuşi, echilibrat), cu un preşedinte activ şi implicat, cu trei ani de zile fără grija alegerilor – există o şansă pe care, sincer, am tot ratat-o ca ţară în ultimele cicluri electorale. Este vorba de şansa de a construi, de a căuta mai degrabă consens şi mai puţin conflict, de a vedea cum pot fi folosite şansele date de atuurile autentice ale României de astăzi. 

Am căutat, în acest an, mai degrabă motive de optimism – în lunile în care grija produsă de coronavirus îndemna oamenii să caute ceea ce nu funcţionează. Iar aceste motive de optimism s-au confirmat în bună măsură. Ieşirea din criza produsă de coronavirus este aproape, sistemele publice din România s-au descurcat remarcabil sub presiune – la toate nivelurile sale, iar ieşirea din criză propusă de UE este una prin investiţii şi nu prin austeritate. Suntem în plină criză economică, dar pentru prima dată în istoria acestor crize în România, există şansa ca aceasta să ducă la o creştere reală. 

Dan Sultănescu

Analist politic, 

Director de cercetare, CPD SNSPA, www.civicparticipation.ro