Configuraţia politică se modifică. Concluzii, aşteptări şi urmări după rezultatele europarlamentarelor
0
Încărcătura emoţională atinsese oricum un nivel semnificativ, însă rezultatele de ieri au aruncat scena politică cu totul în aer. Opinia publică a contribuit din plin la inflamarea spiritelor şi la rostogolirea scenariilor care mai de care mai interesante sa mai puţin credibile.
Cert este că neaşteptat de multă lume s-a angrenat în discuţii pe teme politice şi s-a implicat atât direct (prin vot), cât şi indirect (emoţional) ceea ce a condus la o desfăşurare greu de anticipat.
Cu toate acestea, elementul surpriză şi euforia care s-au transferat de ieri până astăzi riscă să ne arunce către câteva teme false, să ne dea o doză de optimism prea mare şi să ne facă să pierdem din vedere câteva aspecte ce se vor dovedi de maximă importanţă pentru viitor.
Am să încep cu rezultatul înregistrat de Partidul Social-Democrat, deoarece consider că este principala cauză a seismului înregistrat ieri şi o să aibă reverberaţii adânci.
Pronosticul meu pentru PSD se învârtea în jurul procentului de 28%, ceea ce era oricum un semnal de alarmă, ca orice scor care începe cu „2“ pentru social-democraţi. De menţionat că scorul foarte slab înregistrat, în jur de 23,68%, vine după o perioadă în care PSD, cu largul concurs al partidului lui Tăriceanu, ALDE, şi al UDMR-ului a avut o majoritate liniştitoare şi a putut să-şi vadă de treabă şi în care s-au mărit pensiile şi salariile (nu discutăm acum modul în care s-au mărit). Aşadar, PSD-ul a dat oamenilor ce a promis, bani mai mulţi, şi a putut să-şi urmărească propria agendă fără să îşi bată capul cu apatica opoziţie.
Ceva nu se leagă. Evident, practica ne-a învăţat că partidul aflat la guvernare se erodează cu timpul şi e normal să mai scadă câteva procente. Câteva, nu în jur de 20% cu cât a scăzut PSD-ului. Sunt mai multe explicaţii aici. Prima este agenda total paralelă pe care a avut-o Dragnea şi pe care a impus-o ca strategie generală partidului. Programul de guvernare al Partidului Social-Democrat, cu care au defilat în 2016 nu conţinea nimic referitor la siluirea justiţiei şi la favorizarea penalilor şi a potenţialilor penali. Chiar şi cel mai convins votant PSD din teritoriu are ceva împotriva corupţilor şi hoţilor şi îşi doreşte să îi vadă la închisoare şi cu averile confiscate. Strategia lui Dragnea şi a super-consilierilor săi evrei a fost păcălirea electoratului PSD cu salariile şi pensiile mărite, dar şi cu introducerea de teme false în permanenţă (cei 4 asasini de la Athenee Palace, roşiile şi peştii otrăviţi etc.), în timp ce „grupul Scroviştea“ lucra intens la anihilarea justiţiei.
S-a sperat că aceste modificări de-a dreptul scandaloase şi revoltătoare vor trece neobservate şi cu costuri electorale minime, astfel încât Liviu, Codrin şi Darius vor împuşca 2 iepuri din lovitura guvernamentală: PSD-ul încă pe primul loc în preferinţele românilor şi justiţia adusă în lesa politicului. Pentru că lucrurile nu funcţionau aşa de lin cum s-a dorit, găselniţa consilierilor evrei plătiţi regeşte a fost importarea naţionalismului lui Viktor Orban. Nici această stratagemă nu a funcţionat, pentru că Liviu Dragnea nu este nici pe departe atât de carismatic şi de bun orator precum Orban, dar şi pentru că românii pur şi simplu nu rezonează cu acest discurs tip Vadim Tudor. A lătrat cât a vrut Dragnea despre conspiraţiile europene finanţate de Soros, însă ecoul s-a lăsat aşteptat, după cum precizam şi aici.
Aici aş vrea totuşi să fac o precizare. Deşi procentul de 23,68%, cât este la momentul în care redactez acest material, pare unul extrem de mic pentru maşinăria PSD-ului, dacă ne uităm la numărul de voturi pe care Partidul Social-Democrat l-a primit o să vedem că acesta s-a încadrat în media obişnuită. Aproximativ 2.200.000 de români au votat PSD-ul la aceste alegeri europarlamentare, adică grosul electoratului captiv de care acest partid beneficiază. Aşadar, măsurile pe care le criticam mai sus nu au lovit atât de tare în baza electoratului PSD-ist (multe daune au fost reparate în ultimele 10 zile, când oamenii din teritoriu ai PSD-ului au funcţionat la turaţie maximă), cât mai degrabă în ceilalţi români, fie simpatizanţi ai altor partide, fie indiferenţi. Acesta a fost, de fapt, marele cost pe care Dragnea&co l-au subapreciat. Numărul votanţilor PSD care au ieşit la vot a fost anticipat corect, deci nu aici a fost problema. Elementul şocant a fost fantastica mobilizare a oamenilor care de regulă nu votează PSD şi care, sideraţi de slaba guvernare, dar şi de agenda dublă, paralelă faţă de a cetăţeanului de rând au ieşit în număr foarte mare la vot.
Bineînţeles, când în PSD liderul suprem sângerează, ceilalţi îşi arată colţii. Că acum toată lumea se dezice de Dragnea şi încearcă să sublinieze, fiecare cum poate, că el a fost mereu împotriva regimului Dragnea care a distrus PSD-ul este o formă gravă de ipocrizie şi penibilitate. Dacă Liviu Dragnea nu avea parte de complicitatea factorilor decidenţi din partid, credeţi că putea să facă tot ceea ce a făcut? Normal că nu. Sau ar fi putut, dar cu costuri importante, ceea ce ne duce către următoarea greşeală făcută de Dragnea.
Îndepărtarea, prea uşoară aş zice, ai unor lideri influenţi în teritoriu. Îmbătat de putere, Dragnea a crezut că se poate dezice imediat de baronii contestatari, fără să aibă prea mult de pierdut. Iată că realitatea a demonstrat, o dată în plus, cât de importanţi sunt liderii din teritoriu. De asemenea, faptul că oameni cu greutate (Tudose, Stănescu, Ţuţuianu, Neacşu) au fost trecuţi pe linie moartă a fost un semnal şi pentru ceilalţi lideri care n-au intrat direct în conflict cu liderul suprem, dar care nu îi aprobau modul de operare. Această teamă şi nesiguranţă indusă e posibil să-i fi determinat pe unii dintre ei să reducă motoarele la aceste alegeri europarlamentare (fără riscuri directe pentru pierderea puterii) pentru a-i da o lecţie lui Dragnea. Cum ar fi arătat scorul PSD-ului cu câteva procente în plus de la Pro România?
De greşelile lui Liviu Dragnea nu au profitat doar contestatarii din PSD, ci şi forţele aflate în opoziţie. Dacă PNL a reuşit ceea ce puţini anticipau, să obţină prima poziţie, Alianţa 2020 a izbutit să treacă de pragul de 20% şi, foarte important, să se impună categoric în diaspora şi în capitală. Semnale puternice care nu ar trebui neglijate de PNL şi de preşedintele Iohannis.
Scorurile excelente ale opoziţiei nu mă entuziasmează foarte tare, deoarece ele vin, aşa cum am precizat mai sus, pe fondul dezgustului naţional provocat de Dragnea şi nu pentru că ele au reuşit să convingă lumea că se poate şi altfel. Votul masiv de ieri a fost unul împotriva lui Dragnea şi corupţiei, nu unul pro PNL sau USR+. De aceea este vital modul în care cele două forţe, PNL şi USR+, vor gestiona aceste rezultate şi vor reuşi să-şi păstreze susţinătorii.
Ceea ce mă îngrijorează este falsul semnal pe care ar putea să-l perceapă Orban, Bogdan, Barna şi Cioloş. Mă refer la acela care le va indica faptul că acţiunile întreprinse de ei până acum au fost de mare efect şi că trebuie să continuie în aceeaşi notă. Această impresie ar fi una greşită din motivele pe care le-am explicat anterior
Din prea mult exces de zel, PNL şi USR+ ar putea să forţeze scoaterea PSD-ului de la guvernare. Această mişcare mi-ar aduce aminte de momentul 2015, când, după o schimbare de lider, PSD a acceptat un rol secundar şi a putut să-şi reîntărească poziţia, pentru că Partidul Social-Democrat chiar ştie să facă opoziţie. Şi acum o să avem parte de o schimbare de lider cel mai probabil, şi s-ar putea să fie tentat pentru PSD să facă un pas temporar în lateral măcar. Strategic mi s-ar părea o mişcare riscantă.
Visul prezidenţial al lui Tăriceanu, precum cel al lui Dragnea, a fost spulberat de votul masiv al românilor. Drumul pare să i se deschidă total lui Iohannis, însă este de văzut ce candidat va propune PSD-ul după ce Dragnea va fi debarcat şi, poate, după cum anticipam aici, Ponta se va întoarce în PSD împreună cu ai săi colegi „foşti pucişti“. Rezultatul bun al USR+ pare să fie o obligaţie pentru Dacian Cioloş să îşi asume candidatura.
Şi, pentru că au fost alegeri europarlamentare, să spunem câteva cuvinte în încheiere şi despre ce s-a întâmplat la nivel european. Situaţia nu este una disperată, dar forţele suveraniste şi naţionaliste au beneficiat de un aport important al europenilor nemulţumiţi de actuala configuraţie imaginată de Burxelles. Potrivit rezultatelor parţiale, în Italia partidul lui Salvini s-a impus cu 26%-30%, în Marea Britanie Partidul „Brexit“ al lui Nigel Farage pare a fi în pole-position, în Franţa Marie Le Pen pare că a reuşit să îşi adjudece prima poziţie, iar în Ungaria şi Polonia partidele aflate la guvernare cu puternice accente anti-europene au câştigat şi ele. Nu trebuie să le subestimăm puterea acestor forţe euro-sceptice şi să ne bazăm pe incapacitatea lor de a-şi coordona mişcările din cauza diferendelor punctuale. Forţele pro-europene din viitorul PE trebuie să facă front comun şi să împiedice eventuale derapaje cauzate de europarlamentarii problematici.
Se încarcă comentariile...
