Congresul slugilor

Aţi fost vreodată la un congres de partid? Doar acolo înţelegi cum funcţionează şi ce îi adună laolaltă pe membrii şi simpatizanţii „partidelor mari”. Imaginile cu congresul PSD rulând pe toate posturile de ştiri au ceva în comun, în toate vezi slugărnicia membrilor când apare şeful, felul în care fac culoar de trecere şi îi zâmbesc acestuia într-un fel tâmp de parcă ar aştepta un oscior.

Butonând pe posturile de ştiri dau peste imaginea fiului dizidentului Gheorghe Ursu. Fiul acestuia citeşte dintr-un jurnal ţinut de tatăl său, de fapt pagini care au mai rămas mărturie şi copiate de un securist, jurnal fiind făcut pierdut de Securitate. Paginile vorbesc de o perioadă în care se sărbătorea ziua de naştere a Elenei Ceauşescu, iar Ursu descria atmosfera din ţară, scriind că ”România doarme”. Intuieşti că a scris asta fiind amărât şi dezamăgit de somnul naţiunii. Ce legătură au imaginile care rulează pe posturile de ştiri de la congresul roşu şi notaţiile dizidentului Ursu? Somnul pe care îl deplângea acesta. Pâcla de pe ochi. Oportunismul. Slugărnicia.
 

Priviţi imaginile de la şerpăria pesedistă numită congres şi veţi vedea cum cei prezenţi căutau contactul vizual cu ochii celorlalţi, cu ai şefilor, cu ai lui Dragnea noul jupân, strigând cu tot limbajul non-verbal că ei, fiecare în parte, sunt loiali şi vor să fie luaţi în seamă şi puşi în poziţiile cheie ale Reţelei Pesedisto-Mafiote, reţeaua care cuprinde toate poziţiile oficiale ale administraţiei centrale şi locale. Şerpăria care sâsâie după bani publici, şerpăria care fură indiferent de câte cătuşe vede la televizor pentru că nu îşi pot reprima natura de prădători.

Puneţi aceste imagini de azi şi imaginile de ieri, de la congresele lui Ceauşescu, şi veţi regăsi aceeaşi privire. Privirea de slugă, pofta de a fura, ipocrizia, duplicitatea. Toţi aceştia aflaţi la congresul de duminică 18 octombrie, dar şi o jumătate de milion de membrii cât numără PSD, şi duminica trecută au demonstrat-o, sunt cetăţeni români aflaţi în poziţiile oficiale de sus până jos, e osatura sistemului.  Acesta este pesedeul, aceasta este Reţeaua. Aşa a funcţionat România înainte de Decembrie 1989, aşa funcţionează şi astăzi. Restul României doarme, aşa cum dizidentul Ursu nota în jurnalul său.

Sistemul acesta al slugilor care s-a perpetuat până în ziua de azi este frâna în calea dezvoltării României. Cei 90 de procurori ai DNA, chiar şi cu locurile suplimentate mai nou, nu vor reuşi să rezolve această problemă a corupţiei de sistem. Cât timp România onestă doarme şi se retrage în cochilie sistemul slugilor va face regulile jocului.

”Mandatul e pe masă”, i-a spus Ponta slugarnic lui Dragnea, cu un rest de mândrie şi apel la un trecut camaraderesc. Jupânul înscăunat pe tronul roşu e atins de beţia puterii şi ţine discursuri pe care nimeni nu le crede. Jupânul vorbeşte despre ”criterii de integritate”, despre ”eliminarea nepotismului” şi te uiţi la el cât poate fi de candid-pervers când enunţă toate acestea. Sistemul mafiot care sugrumă ţara, ne spune Dragnea, că e format din ”oameni cinstiţi şi responsabili”! Deplasându-se ca o păpuşă mecanică pe scenă, târând parcă după el fantoma lui Ceauşescu, Iliescu, într-un delir pseudo-comunist, a vorbit despre ”clarificări ideologice”, despre o ”întoarcerea la matcă”, despre ”dogma ideologică, a austerităţii”. Într-un singur punct îi poţi da dreptate, şi anume când vorbeşte despre schimbarea ”capitalismului de cumetrie” în ”politica de cumetrie”, chiar dacă nu e nicio diferenţă. Premierul şi-a ţinut discursul de parcă ar fi fost o victimă aflată sub influenţa calmantelor care îl fac să râdă mult, să spună glume proaste, să smulgă din auditoriu zâmbetele de hienă care îi simt mirosul rănilor, acolo unde îşi vor băga colţii, rugându-se parcă de ei să îl lase măcar într-un colţ unde să îşi lingă rănile în linişte. Nu le va lua nimeni pesediştilor plăcerea devorării cadavrului politic Ponta.

Rând pe rând, slugarnici şi vag speriaţi, s-au perindat pe scenă pesediştii şi prietenii lor. Oprişan care a vorbit despre ”abuzurile” pe care instituţiile judiciare ar putea să le comită împotriva poporului, ”poporul” fiind Sistemul mafiot de a cărui soartă toţi pesediştii şi toţi transpartincii sunt îngrijoraţi. Slugarnic, Tăriceanu, agăţându-se de PSD ca de ultimul său tren politic, a cântat aria ”relicvelor partizane ale fostului preşedinte”.

Slugărnicia lui Oprea de la tribuna congresului roşu e mai specială. Slugărnicia lui e un amestec letal pentru cei cu care intră în contact. Îl putem bănui că ameninţă tremurându-i colţurile gurii  pentru că se bazează pe dosare, pe sforile pe care le trage cu dexteritatea păpuşarului pe care soarta l-a adus din greşeală într-un loc unde nu ar fi ajuns niciodată. Nu a lipsit nici slugărnicia de bunică speriată a lui Kati Andronescu care se ţinea de pupitru cerşind protecţia PSD. Pata de culoare a fost ieşirea ”teatrală” a lui Sturzu, un fel de Pârvulescu de rit nou. Supărat, cântăreţul politic a propus să nu fie validat rezultatul unicului candidat Dragnea, moment în care sala plină de slugi s-a supărat pentru că ei îl iubesc pe Dragnea unicul care, speră ei, va face mai mult decât a făcut premierul care, pentru mulţi, e un fel de Iuda roşu.  

Seara se lasă peste România, congresul slugilor n-a rezolvat nicio problemă naţională, a fost doar un spectacol patetic al unui partid pentru care singura raţiune de a fi este conservarea unui sistem clientelar care a parazitat România, un partid care a jucat azi piesa ”capul plecat sabia nu-l taie”. Sluga însă nu o regăsim doar în la pesedişti, sluga e şi la PNL, dovadă e chiar sluga liberală Tăriceanu care a evadat la PSD, spoit în ALDE. Cum vântul rece care vine dinspre DNA bate tot mai tare, slugile se strâng tot mai tare una lângă alta. Politica arată tot mai rău în România pentru ca ea se reduce doar la Mafia politică, iar condiţia de slugă e condiţia celui care supravieţuieşte atâta timp cât cel de lângă el nu îl vinde. Solidaritatea de slugă s-a văzut în felul în care şi-au plecat capetele duminica trecută şi l-au votat covârşitor pe Dragnea, solidaritatea de slugă s-a văzut şi azi. Episodul cu Sturzu jucând rolul patetic al dizidentului care face apel la valori nu face decât să întărească imaginea unui partid cu mâinile pătate de sânge şi corupt până în măduva oaselor. Social-democraţia a murit în România.