Politică

Conservatorismul românesc are nevoie de un proiect politic

17
25 Jan 2022 12:48:09
Gabriel Elefteriu

Prioritatea trebuie să fie consolidarea mişcării conservatoare ca fenomen politic şi curent de gândire, dincolo de un partid “conservator” sau altul. Testul din perspectiva opiniei publice va fi măsura în care conservatorii români vor reuşi să prezinte soluţii concrete la problemele ţării, împreună cu o viziune politică pragmatică şi credibilă pentru viitor.

România e conservatoare dar conservatorismul ca program politic este cvasi-inexistent. Desigur, există atitudini şi chiar “aripi” conservatoare în toate partidele majore, inclusiv PSD şi PNL. Însă în logica inversată a politicii româneşti, unde stânga adoptă de multe ori politici de dreapta şi viceversa, poziţionările aşa-zis conservatoare – de pildă, la referendumul pentru familie – sunt circumstanţiale şi de obicei doar de faţadă. 

Mai nou, AUR încearcă să se proiecteze ca partid conservator, cu unele argumente plauzibile; însă geneza şi puternicul filon naţional-populist cu adaos “suveranist” încă ţin Alianţa la o anumită distanţă – ideologică – de zona conservatoare clasică.  

Se poate discuta la infinit despre “ce e conservatorismul” ca filosofie politică, iar un anumit tip de intelectual va căuta întotdeauna să despice firul ideologic în patru şi să explice ce înseamnă un conservator “adevărat”. Ce ştim din punct de vedere practic, politic, este că mişcarea conservatoare din orice ţară cu asemenea tradiţii cuprinde o gamă de idei în jurul unor principii cheie: este un spectru de opinie, nu un şablon fix.

Modelul original

Conservatorii britanici, de exemplu, au loc în randurile lor şi pentru politicieni şi votanţi eurofili cât şi eurosceptici; atât pentru protecţionişti cât şi pentru cei pro-comert liber; intervenţionişti şi libertarieni; global-încălzişti, şi clima-sceptici; corecţi-politic şi incorecţi; pro- şi contra- agendei LGBTetc; atei şi credincioşi; creştini şi tot-felul; şi aşa mai departe. Dar ce-i ţine împreună, în general, sunt câteva principii conservatoare: respect pentru muncă şi merit, nu pomană de la stat; aversiunea faţă de încercări de inginerie socială, faţă de egalitarism şi redistributism; suspiciunea faţă de autorităţi şi accentul pe localism; accentul pe libertatea individuală, antreprenoriat şi crearea de oportunităţi, etc etc.

Partidul Conservator britanic este aşadar un exemplu extrem de o coaliţie ideologică foarte largă. Atât de largă încât mulţi membri s-au întrebat de-a lungul anilor – şi mai ales în prezent – cât de conservatori mai sunt Conservatorii. Deviaţiile ideologice sunt uşor de observat şi criticat, şi se pot face ironii nenumărate pe tema asta. Dar apoi realizezi că acesta este cel mai vechi şi de succes partid modern din istorie – nu doar istoria britanică, ci istorie punct.

Victorie şi coaliţii

Putem trage de aici cel puţin două lecţii relevante. În primul rând, în politică e important să câştigi. Conservatorii britanici sunt cunoscuţi ca poate cel mai pragmatic şi necruţător partid: politic vorbind, sunt pregătiţi să facă aproape orice, fie că e vorba de compromisuri ideologice sau de debarcarea unui lider, pentru a ajunge sau a se menţine la putere. Pentru că doar dacă eşti la guvernare poţi schimba ţara. Este uimitor cât de des această regulă simplă – concentrarea exclusivă, pragmatică, pe victorie – este încălcată în politica de peste tot. De obicei obstacolele ţin de orgolii personale şi/sau intelectualizare excesivă (“purism” ideologic): mulţi fac politică doar pentru a fi în lumina reflectoarelor, din plăcere pentru dezbaterea de idei, sau dintr-un sens mai mult sau mai puţin vag de datorie publică, dar fără a avea acea voinţă pentru putere.

A doua lecţie este, din nou, că succesul conservator necesită o coaliţie de votanţi şi vederi. În general asta e tocmai din cauză că, conservatorismul nu e bazat pe vreo “teorie” politică propriu-zisă – suspiciunea faţa de abstracţiuni şi prescripţii fixe este de fapt o trăsătură conservatoare de bază – ci pe un pachet de principii şi atitudini faţă de lumea din jur. De exemplu, respect pentru istorie şi tradiţii, inclusiv religioase; prudenţă în faţa proiectelor revoluţionare şi o anume moderaţie şi scepticism în faţa ideilor “la moda” sau apărute ieri. Una din ideile definitorii pentru conservatori este observaţia lui Edmund Burke că “societatea este un parteneriat între cei în viaţă astăzi, cei care au fost înaintea noastră, şi cei care încă nu s-au născut”.  

Asemenea atitudini şi vederi nu sunt neapărat condiţionate socio-economic ci se pot întâlni – în diverse proporţii – în toate straturile societăţii. Partidul Conservator britanic modern, de exemplu, a fost creat de Disraeli tocmai pe o alianţă dintre clasa de sus (aristocraţi) şi clasa de jos (muncitori), împotriva liberalilor de mijloc (burghezi). De-a lungul istoriei aceste alianţe au fluctuat în funcţie de evenimente şi de evoluţia societăţii. Dar ideea e că un mesaj conservator articulat cu grijă poate rezona puternic cu publicul pe un plan dincolo de distincţii tradiţionale ca stânga-dreapta, bogaţi-săraci, credincioşi-necredincioşi, naţionalişti-globalişti, bugetari-privaţi etc. Iar asta e o oportunitate, nu un defect.

Proiectul conservator

Se poate obiecta că vorbim de un conservatorism care ar propune “de toate pentru toţi”. Dar nimic din cele de mai sus nu împiedică formarea unui program politic conservator pentru România, atâta timp cât e gândit strategic şi integrat pe principii conservatoare, în vederea creării unei noi coaliţii de votanţi. Însă prin definiţie un astfel de program va conţine compromisuri ce vor trebui acceptate de toate părţile – de la moderaţi la radicali – dacă obiectivul e victoria la urne.

Situaţia politică din România este aproape fără precedent: în cuvintele unuia dintre arhi-inamicii istorici ai conservatorilor (şi trebuie întotdeauna să învăţăm de la adversari), “lumea veche e pe ducă, iar lumea nouă încă se zbate să se nască”. Cu România în faza de stat eşuat – sau republică bananieră, depinde spre ce palat priveşti – sistemul politic post-decembrist e complet discreditat, împreună cu cei asociaţi cu el. Toată lumea înţelege că e nevoie de un nou început.

Acum este momentul pentru construcţia unui proiect conservator credibil în această ţară, ca o alternativă serioasă şi competentă la monolitul tradiţional PSD+PNL şi ca o contrapondere la infuzia din ce în ce mai semnificativă de progresism model BXL. Conservatorismul, prin ceea ce oferă atât ca şi concept politic cât şi ca “brand” internaţional – şi cu o istorie de substanţă inclusiv în România lui Carol I – este o oportunitate evidentă pentru resetarea scenei politice.

Forma politică pe care o va lua în final noul conservatorism românesc este mai puţin importantă în acest moment; lucrurile se vor decanta în timp. Prioritatea trebuie să fie consolidarea mişcării conservatoare ca fenomen politic şi curent de gândire, dincolo de un partid “conservator” sau altul. Testul din perspectiva opiniei publice va fi măsura în care conservatorii români vor reuşi să prezinte soluţii concrete la problemele ţării, împreună cu o viziune politică pragmatică şi credibilă pentru viitor.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

17 Comentarii

Pop Max
25.01.2022, 13:03:38

Dl. Elefteriu dă senzația că dacă ești conservator, automat ești mai încet în gîndire. El spune că „Conservatorismul românesc are nevoie de un proiect politic” cînd acest proiect există deja de doi ani și va ajunge la putere peste încă 2. Mă refer desigur la AUR. A ignora AUR și a visa la un partid conservator pe modelul celui britanic (care e o struțocămilă respingătoare pe cale de dispariție) înseamnă a te rupe de realitate. Cam ceea ce fac conservatorii din lumea întreagă de vreo 250 de ani încoace.

-17 (25 voturi)
Matrics Gigescu
25.01.2022, 13:30:27

Conservatorismul romanesc este compromis din cauza simpatiei pentru est, Rusia, putinism si autocratie gen Ungaria. Iar Romania are nevoie de modernitate, nu de conservatorism. Romania este o tara ramasa in urma din multe puncte de vedere. Cultural, economic. Romania trebuie sa se uite in viitor si sa se dezvolte, sa se adapteze lumii moderne, inteligenta artificiala, robotica, etc., nu sa se uite in trecut si sa se intoarca la viata geto-daca sau la saracia interbelica ori la cea comunista. Realitatea este ca noi romanii nici nu avem prea multe valori traditionale. Pentru ca tuica, sarmalele si mamaliga nu sunt valori traditionale. Iar monarhia nu a fost niciodata o traditie romaneasca, doar un accident cu 4 regi in istorie. Conservatorismul a fost fundamentat ca doctrină politică de către gânditorul Edmund Burke, avându-și originea în celebrul dicton al lui Lucius Cary, al II-lea Viconte Falkland: „Atunci când nu este necesar să schimbi ceva, este necesar să nu schimbi nimic” Ori in Romania nu numai ca este necesar ca multe sa se schimbe, ci obligatoriu.

+4 (10 voturi)
Pop Max
25.01.2022, 18:43:13

Matrics Gigescu Nici nu știu de unde să încep a combate această înșiruire de clișee. Probabil ele sînt atît de adînc înrădăcinate încît demersul meu ar fi futil. Voi începe prin a spune că România are nevoie atît de modernitate cît și de conservatorism, așa cum o mașină are nevoie și de accelerație și de frînă. Modernitate avem, slavă Domnului, chiar prea multă, libera circulație în UE și statutul nostru de colonie făcîndu-ne excesiv de permeabili la tot gunoiul care vine din Occident (la propriu și la figurat). Ca să nu riscăm să galopăm la vale pe un drum greșit cu o mașină scăpată de sub control, se impune să mai lucrăm puțin la frîne, altfel spus să căutăm discernămîntul de a spune, precum Sf. Pavel, „toate-mi sînt îngăduite, dar nu toate-mi sînt de folos”. Asta ne va ajuta, în inevitabila noastră dezvoltare, să nu repetăm greșelile pe care le-a făcut lumea occidentală în goana ei nesăbuită spre modernizare, greșeli care au dus-o în fundătura în care se află astăzi. Gîndirea conservatoare e un semn de maturitate și de înțelepciune, calități oarecum intrinseci senectuții dar cu atît mai de apreciat cînd apar la tineri. Calități pe care o societate tînără și „rămasă în urmă” ca a noastră ar trebui să le îmbrățișeze și să le cultive, nu să le respingă cu dispreț. Că, din păcate, gîndirea conservatoare nu-și găsește un ecou corespunzător și în viața politică (de la noi sau de aiurea) e o cu totul altă discuție și o problemă la care nu am, momentan, o soluție.

-16 (22 voturi)
Edmond Serban
25.01.2022, 19:02:32

Ideea de "conservator" este greu inteleasa la noi.A fi conservator implica, dupa mine, un nivel de cunoastere si cultura generala mult superior celui existent in media actuala. Implica, de asemeni, o idee de daruire in scopuri mult diferite de "mie ce-mi iese", atat de generalizate astazi in mai toate cercurile sociale. Se face atata caz de "patriotism, mandrie nationala, suveranitate" si altele incat au ajuns la o demonetizare, la o golire de continut care ar trebui sa ne ingrijoreze. Conservatorismul este scheletul pe care s-au construit toate ideile progresiste, pentru ca el urmareste binele general valabil si accepta noul, pentru realizarea acestui "bine". A fi conservator.... e lucru mare !

+1 (1 vot)
J0369 Wolf
25.01.2022, 17:19:31

Gresit...Romania are nevoie de un oroiect politic...actuala clasa politica se intrece in diletantism...

+2 (2 voturi)

Vezi toate comentariile (17)

Modifică Setările