„Constituţia lui Radu cel Frumos” şi „Referendumul lui Băsescu”

Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei, Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei, Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni, Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!”

Am avut dreptate, din nefericire, atunci când avertizam, într-un articol anterior, despre existenţa pericolului ca familia creştină să nu fie ocrotită de viitoare Constituţie, iar solicitarea Patriarhiei Române ca familia să fie definită ca formată dintr-un bărbat şi o femeie, să rămână fără efect, ca o lovitură de bici aplicată mării.

Marţi, 11 iunie 2013, onorabilii membri ai Comisiei parlamentare pentru modificarea Constituţiei au reanalizat şi au respins amendamentul Art. 48 (1) care preciza că: ”Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.”

Acum câteva zile, acest amendament a fost admis. Mulţi creştini şi membri ai ierarhiei clericale bisericeşti s-au bucurat, crezând că s-a obţinut o victorie definitivă, că Patriarhia Română are o mare putere de convingere asupra clasei politice româneşti. Bucurie vremelnică şi nejustificată, atitudine superficială! Defel surprinzător, Comisia parlamentară a renunţat la consacrarea familiei naturale - formată din bărbat şi femeie - în textul viitoarei Constituţii a României şi probabil, a cedat la presiuni venite atât din partea organizaţiilor LGBT din România şi mai ales, din străinătate, cât şi de la persoane care sunt adepte ale homosexualităţii şi ocupă poziţii de influenţă, eventual de decizie în politică, în mediul de afaceri, în ambasade străine şi structuri pan-europene.

”Constituţia a lui Radu cel Frumos” - domnitor bănuit că ar fi câştigat tronul Ţării Româneşti datorită calităţii de favorit-amant al sultanului Mehmed al II-lea, cuceritorul Bizanţului - va fi darul otrăvit pe care îl pregăteşte naţiunii române majoritatea USL din Parlamentul României, o ceată de politicieni rătăciţi care au renunţat să-şi asume ocrotirea familiei naturale, ignorând credinţa creştină, împărtăşită de peste 90% dintre cetăţenii români şi lăsând uşa întredeschisă pentru oficializarea cuplurilor de homosexuali, iar mai apoi, urmând planul deja în curs de implementare în unele ţări ”avansate” ale lumii, pentru adopţia de copii de către ”familiile” homosexuale.

De fapt, stupizenia situaţiei provocate de această Comisie parlamentară pentru modificarea Constituţiei rezidă nu numai din respingerea amendamentului care stabilea, din perspectiva legităţilor naturale, conţinutul noţiunii de familie, ci şi din faptul că s-a rediscutat şi s-a respins amendamentul formulat de parlamentarul Tudor Chiuariu, cu privire la condamnarea discriminării. În formularea iniţială, amendamentul Art.4 (2) stabilea că: ”Orice discriminare bazată pe sex, culoare, origine etnică sau socială, trăsătură genetică, limbă, credinţă sau religie, opinii politice sau de altă natură, apartenenţă la o minoritate naţională, proprietate, naştere, dizabilităţi, vârstă sau orientare sexuală este interzisă.”

Într-un gest de supremă laşitate, membri Comisiei parlamentare pentru modificarea Constituţiei reuşesc să lovească atât în valorile familiei naturale creştine, cât şi în drepturile minorităţilor, inclusiv în drepturile celor din comunitatea LGBT. Au fost aruncate în stradă şi lăsate la voia dezbaterilor fără de sfârşit şi a scandalului mioritic, o serie de probleme grave, precum definirea legală a noţiunii de familie, condamnarea discriminării minorităţilor de orice fel şi mai ales, rezolvarea delicatei relaţii dintre noţiunea de ”familie” şi noţiunea de ”discriminare”, din perspectiva conflictului de valori dintre familia creştină şi familia homosexuală. O asemenea laşitate şi o atât de urâtă lipsă de respect faţă de interesul naţional rar au fost văzute în istoria parlamentarismului românesc!

Balamucul nu putea fi complet, însă, fără intervenţia lui Traian Băsescu. Într-un discurs cinic şi grav afectat de fariseism, preşedintele Republicii ne anunţă că a demarat procedura de convocare a unui referendum pe tema Parlamentului unicameral şi a restrângerii numărului de parlamentari la 300, adică o acţiune identică cu mizerabila manipulare pe care a utilizat-o în timpul campaniei pentru alegerile prezidenţiale din 2009, când domnia sa aproape că proclamase că parlamentarii sunt duşmanii poporului. Evident, ne îndreptăm spre o criză politică majoră. Preşedintele toarnă gaz pe foc, manifestând un dezinteres total faţă de interesul naţional - culmea, chiar în numele acestui interes - în timp ce majoritatea parlamentară USL trădează valorile tradiţionale creştine ale naţiunii, fiind mai mult preocupată de împărţirea caşcavalului resurselor statului, prin aşa-zisa reorganizare regională a teritoriului naţional. Casa de nebuni a luat foc!

Observăm câtă minciună se ascunde în spatele vorbelor goale rostite de politicienii noştri şi dincolo de gesturile publice în care aceştia îşi afişează aşa-zisul ataşament la tradiţiile şi spiritualitatea naţiunii române. Pe de o parte, apelul la stabilitate şi colaborare politică făcut de Băsescu, atunci când guvernarea USL părea a fi un pericol aproape fatal pentru libertatea şi interesele unora, a fost dat uitării. Suntem aruncaţi într-o dezbatere inutilă despre structura parlamentului, se deschide calea spre tensiuni, spre scandal şi implicit, spre agravarea crizei economice a ţării. Pe de altă parte, icoanele pupate pe la mânăstiri, la praznice şi festivităţi oficiale, ba chiar şi jurământul cu mâna pe Biblie, atunci când au fost confirmaţi ca parlamentari, aleşi ai poporului, au fost uitate de membri Comisiei pentru modificarea Constituţiei şi de şefii lor de partid.

Ce mai este de făcut într-o astfel de ţară, cu o aşa de ipocrită clasă politică? Pot rămâne creştinii în pasivitate, asistând liniştiţi la risipirea naţiunii noastre? Vor reacţiona Bisericile creştine din România, în frunte cu Biserica Ortodoxă, la pericolul în care se află familia tradiţională creştină? Vor accepta cetăţenii români să fie iarăşi manipulaţi la urna de votare?

Nu ştim a răspunde, însă vă oferim câteva din versurile genialului Mihai Eminescu, spre meditaţiune şi inspiraţiune:

”Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi

Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi!

Tot ce-n ţările vecine e smintit şi stârpitură,

Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,

Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii,

Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii,

Încât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii,

Bâlbâiţi cu gura strâmbă sunt stăpânii astei naţii!

 ***

Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!

I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!

Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi

Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri

Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,

Îndrăznesc ca să rostească pân' şi numele tău... ţară!

***
 

Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,

Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?

Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă

Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,

Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,

Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?

Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,

Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,

Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,

Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi - nişte mişei!

Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;

Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.

***

Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;

Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.

Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,

Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,

Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,

Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!”(fragment din Scrisoarea III, de Mihai Eminescu)