Constituţii din UE la care privim cu respect

„Adevărul“ vă prezintă formele de guvernământ din Franţa, Germania, Italia, Spania, Marea Britanie şi Polonia, în contextul în care România se pregăteşte să-şi schimbe Constituţia.

Constituţia României a fost revizuită de o comisie condusă de Crin Antonescu, pe fugă, în mai puţin de două săptămâni. Rezultatul? Un text constituţional greoi, în urma căruia Parlamentul capătă puteri nemărginite, iar rolul preşedintelui e serios diminuat. „Adevărul“ face o radiografie a principalelor modele guvernamentale care funcţionează în marile state europene.

FRANŢA, REPUBLICĂ SEMIPREZIDENŢIALĂ
Forma de guvernământ a Franţei a reprezentat un model politic pentru România, cu precădere după căderea comunismului. Franţa este o republică semiprezidenţială, în care puterea executivă este împărţită de preşedintele republicii, ales direct pentru un mandat de cinci ani, şi Guvern.

Puterea legislativă este exercitată de un parlament bicameral, în care camera inferioară este Adunarea Naţională, iar cea superioară – Senatul.  Cei 577 de deputaţi din Adunarea Naţională sunt aleşi direct pentru mandate de cinci ani. Cei 348 de senatori reprezintă colegii electorale şi sunt aleşi pentru mandate de câte şase ani. Începând din septembrie 2008, o dată la trei ani au loc alegeri pentru jumătate dintre locuri.

Puterile Senatului sunt limitate, iar în cazul unui blocaj parlamentar, Adunarea are ultimul cuvânt. Puterea executivă este deţinută de preşedinte şi de guvern, în fruntea căruia se află premierul desemnat de preşedinte. Actualul cabinet are în componenţă 20 de miniştri cu portofoliu şi 18 miniştri delegaţi.

ITALIA, REPUBLICĂ PARLAMENTARĂ
Italia este o republică parlamentară, cu un legislativ bicameral. Cele două camere sunt perfect egale, cu aceleaşi puteri. Camera Deputaţilor are 630 de membri aleşi direct, dintre care 618 sunt aleşi din circumscripţiile din Italia, iar ceilalţi 12 – de italienii din diaspora. Senatul are 315 senatori, dintre care şase pentru diaspora, şi „senatori pe viaţă” – foştii preşedinţi primesc automat această funcţie, iar preşedintele în exerciţiu are dreptul să numească alţii pentru „merite deosebite în domeniile societate, ştiinţă, arte sau literatură”. Senatorii sunt aleşi direct de cetăţenii italieni cu vârste de peste 25 de ani şi trebuie să aibă vârsta minimă de 40 de ani. Parlamentarii au mandate de cinci ani.

În Italia, preşedintele republicii nu este ales prin vot universal, ci indirect, de parlamentari şi de către delegaţi regionali, pentru un mandat de şapte ani.  Preşedintele este cel care desemnează premierul, dar acesta are apoi nevoie de un vot de învestitură din partea Parlamentului. Şeful guvernului are puteri limitate. Spre exemplu, el nu poate cere dizolvarea Parlamentului sau nu poate să înlăture miniştri, acestea fiind prerogative exclusive ale preşedintelui. Actualul cabinet al lui Enrico Letta are 20 de miniştri şi un vicepremier cu portofoliu.

SISTEMUL GERMAN
Republica Federală Germania este, de asemenea, o democraţie reprezentativă. Sistemul politic german de astăzi funcţionează în cadrul stabilit prin Constituţia din 1949. Puterea legislativă este asumată de Bundestag, cu rol de parlament unicameral, şi de Consiliul Federal, Bundesrat. Cele două funcţionează similar unui parlament bicameral, iar sistemul de vot este uninominal mixt. Jumătate dintre parlamentari sunt aleşi uninominal, pentru mandate de patru ani, pentru a reprezenta cele 299 de circumscripţii electorale. Cealaltă jumătate este aleasă de pe listele partidelor din fiecare land. Practic, la fiecare alegeri generale, nemţii au două buletine de vot: unul pentru a-şi alege reprezentantul local, al doilea pentru o listă alcătuită de partide. În acest fel se aleg 598 de parlamentari.

Consiliul Federal are 62 de membri, care reprezintă cele 16 landuri germane. Membrii nu sunt aleşi, ci delegaţi de guvernele locale pentru mandate de patru ani. Preşedintele are, în principal, atribuţii şi puteri reprezentative, mai mult onorifice. El este ales de o convenţie federală formată din membrii Bundestag-ului şi de un număr egal de delegaţi ai fiecărui land, pentru un mandat de cinci ani. Puterea executivă este deţinută de guvern, condus de un cancelar. Acesta este ales de Bundestag pentru un mandat de patru ani. Actualul cabinet al Angelei Merkel este format numai din 15 miniştri. 

Exemplul Polonia

 Executivul condus de Victor Ponta nu a ezitat să afirme că Polonia este noul reper politic al României. „Polonia este un model de succes în absorbţia fondurilor europene şi, în consecinţă, o sursă de inspiraţie şi pentru România, care trebuie să recupereze rapid decalajele moştenite din perioada 2009 – 2011“, a anunţat ministrul Fondurilor europene, Eugen Teodorovici, în primăvara acestui an.

În Polonia, preşedintele numeşte premierul, însă în baza rezultatelor din alegerile parlamentare. Preşedintele este ales prin vot direct pentru un mandat de cinci ani.  Parlamentul este bicameral. Seimul, camera inferioară, are 460 de membri cu mandate de patru ani. Sunt aleşi pe liste, prin metoda reprezentării proporţionale, adică partidul primeşte un număr de mandate direct proporţional cu voturile obţinute. Pentru a obţine un mandat în Seimul trebuie ca partidul să obţină cel puţin 5% din voturile exprimate. Membrii Senatului, camera superioară, sunt aleşi uninominal, câte unul pentru fiecare dintre cele 100 de circumscripţii. Mandatele senatorilor sunt tot de patru ani.

Spania şi Anglia, modele monarhice

Spania este o monarhie constituţională cu parlament bicameral, care îşi asumă puterea legislativă. Camera superioară este Congresul Deputaţilor, care are 350 de membri, aleşi pe liste, pentru mandate de patru ani. Camera superioară, Senatul, are 259 de membri. Dintre aceştia, 208 sunt aleşi prin vot direct, iar restul sunt desemnaţi de aparatele regionale din fiecare dintre cele 17 comunităţi. Mandatul de senator este tot de patru ani.

Puterea executivă este împărţită de rege şi de guvern. Regele nominalizează un premier, care apoi trebuie să primească votul de învestitură din partea Congresului Deputaţilor, camera inferioară a Parlamentului fiind astfel cea care decide cine devine prim-ministru. Mandatul premierului nu este fix, dar depinde de rezultatele alegerilor parlamentare care au loc o dată la patru ani. Actualul cabinet condus de socialistul Mariano Rajoy are în componenţă un vicepremier fără portofoliu şi 12 miniştri.

SISTEMUL ENGLEZESC
Forma de guvernământ din Marea Britanie este tot monarhie constituţională. Puterea legislativă este asumată de Parlamentul bicameral. Camera Comunelor este cea inferioară, care are 650 de membri aleşi uninominal. Camera Lorzilor este cea superioară. În prezent, ea numără 763 de membri, dintre care 92 au obţinut mandatele pe criterii de ereditate. Alte 26 de mandate sunt atribuite celor 26 de episcopi ai Bisericii Anglicane. Restul membrilor sunt numiţi de monarh fie la recomandarea premierului, fie la recomandarea comisiei pentru numiri din Camera Lorzilor.

Premierul este ales prin majoritate în Camera Comunelor şi în general este liderul partidului majoritar. Mandatul său depinde, de asemenea, de alegerile parlamentare, care au loc o dată la cinci ani. Premierul îşi alege apoi componenţa cabinetului. Prin convenţie, monarhul acceptă decizia premierului. Actualul cabinet condus de conservatorul David Cameron are un vicepremier, 20 de miniştri şi un ministru fără portofoliu.