Crin Antonescu, între „Dragă Stolo!” şi iepurele perfect

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

În campania pentru prezidenţiale, începută de Crin Antonescu odată cu ieşirea din USL, liderul PNL se află într-un blocaj dificil de depăşit. Trecut în opoziţie, acolo unde se simte cel mai bine şi unde îşi poate valoriza retorica intenţiilor, Antonescu are şi va avea mari dificultăţi în a găsi discursul şi atributele care să-l diferenţieze şi să-l poziţioneze în ochii alegătorilor ca o alternativă viabilă a dreptei.

Prins în lupte energofage duse pe mai multe fronturi, Crin Antonescu se află astăzi într-un echilibru precar, asaltat din toate părţile şi fără prea multe guri de foc.

În cadrul strategiei de comunicare, opoziţia îşi structurează discursul public pe două paliere: politicile guvernului şi ale parlamentului (palierul general) şi măsurile luate de acestea (palierul specific).

În cazul unui candidat la prezidenţiale, palierul specific este gestionat exclusiv de partid prin ceilalţi comunicatori, cu excepţia situatiilor excepţionale. În general, acestea sunt reprezentate de măsuri cu impact socio-cultural sau economic puternic şi direct, precum Roşia Montana sau acciza suplimentară la combustibil, care generează o implicare masivă a electoratului în spaţiul public. Candidatul este "obligat" atunci să iasă şi el public pentru a capitaliza nemulţumirile publicului faţă de măsurile respective şi pentru a-şi transmite mesajele unui public mai numeros, mai implicat şi mai permeabil, în acele momente, la mesajele politicienilor. În afara acestor evenimente, candidatul se prezintă în fata electoratului cu un discurs care vizeaza cadrul macro al componentelor economice, sociale, de administraţie şi justitie şi de politică externă (palierul general).

Rolul partidului, prin acţiunile sale din palierul specific, este extrem de important pentru candidat. Abordarea critică a măsurilor executivului şi legislativului, cu impact direct în viaţa de zi cu zi a electoratului, este foarte "productivă" în atragerea simpatiilor sau a încrederii publicului. Odată câştigată, această încredere este transferată către candidatul partidului (nu în totalitate însă) şi contribuie decisiv la succesul acestuia.

De cealaltă parte, a palierului general, candidatul trebuie să identifice unul-două obiective strategice fundamentale, în jurul cărora să broşeze alte câteva idei strategice secundare astfel încât, la final, să se prezinte în faţa electoratului ca o alternativă de succes, care vine cu o abordare inovativă, necesară şi aşteptată de către majoritate.

În cazul lui Crin Antonescu, poziţionarea sa anti-PSD pare a fi principala sau chiar singura carte pe care o are de jucat în campania pentru prezidenţiale şi, totodata, principala piedică în construirea unui discurs de forţă, închegat şi credibil. Crin Antonescu se află într-o poziţie extrem de dificilă, având de depăşit o serie de obstacole majore în cadrul strategiei de comunicare anti-PSD ce trebuie implementată pe ambele paliere. În tot acest joc politic, cărţile lui Antonescu nu sunt prea promiţătoare şi limitează opţiunile acestuia tocmai în momentul în care încearcă să ocupe fotoliul de lider al opozitţei, lăsându-l fără muniţie în plină ofensivă.

În planul criticii măsurilor specifice, raza de acţiune este limitată de propria-i participare de până mai ieri, împreuna cu PNL, la actul de guvernare şi legiferare. În mentalul colectiv al electoratului vizat, PNL încă este vinovat, alături de PSD, pentru măsurile considerate a fi greşite sau insuficiente iar acest lucru nu poate fi şters cu buretele, tocmai pentru că ne aflăm în plină campanie electorala iar oamenii asociază schimbarea de direcţie a lui Antonescu cu încercarea de părăsire a unei corabii ce se scufundă, doar pentru a câştiga nişte voturi si nicidecum cu o schimbare profundă a viziunii şi a valorilor, concomitent cu asumarea greselilor. De altfel, una dintre greşelile strategice care va atârna foarte greu în orice duel electoral este această lipsă de asumare şi încercarea de furişare, de păcălire a electoratului mergând pe poziţonarea descrisă în limbaj popular de sintagma "nici usturoi n-am mâncat, nici gura nu-mi miroase". De altfel, prin ieşirea de la guvernare, în afara satisfacţiei oferite opozantilor USL, Antonescu nu a reuşit încă să-i convingă pe aceştia (politicieni, mass-media, electorat) şi, cu atât mai puţin, să capete sprijinul lor necondiţionat. Momentan este doar înca un politician din primul eşalon care s-a alăturat luptei împotriva "pesedizării" Romaniei, insuficient pentru a se propune acestora ca viitor preşedinte.

În acelaşi context, să nu uităm că Antonescu are deschise mai multe fronturi. Iar, pe unele dintre acestea, este deja acuzat de măsurile luate de USL în perioada în care a participat activ la guvernare alături de Victor Ponta şi PSD tocmai de "colegii" de opoziţie, care încearcă să-şi securizeze şi să-şi multiplice propriul electorat (vezi discursul public al Elenei Udrea si al lui Cătălin Predoiu). Mergând pe aceeaşi linie, este evident că, nici în duelurile cu foştii parteneri, Antonescu nu poate face apel la critica actului de guvernare a USL sau a viziunii macroeconomice şi politice, această postură revenind de facto celeilalte părţi din opoziţie. În ambele situatii, liderul PNL se va găsi fie în defensivă, cu foarte puţine gloanţe de tras, fie într-un non-combat neproductiv în materie de atragere de voturi.

În momentul de faţă există încercări timide ale PNL de a acţiona pe palierul specific, renunţând însă la instrumentul oferit de critică, din motivele expuse mai sus, şi mergând pe varianta proactivă de oferire de soluţii. Între aceste iniţiative, ori "fără cârlig la public" ori slab mediatizate şi, implicit, lipsite de efect, regăsim:
- solicitarea privind introducerea noii liste de medicamente compensate începând cu 1 aprilie
- solicitarea privind completarea listei de ameninţări la adresa siguranţei naţionale prin includerea tăierilor masive, necontrolate de păduri

Şi, poate mai important decât inconsistenţa abordării pro-active, PNL nu mai are în momentul de faţă o echipă de comunicatori pregătiţi, capabili să mobilizeze electoratul. După recentele decapitări din PNL coordonate de Antonescu, o nouă grupare de comunicatori a fost promovată în spaţiul public. Aceştia nu beneficiază însă nici de notorietate şi nici de experienţa necesară într-o campanie de o asemenea anvergură, prezenţa lor în studiourile de televiziune fiind lipsită de substanţă şi fără efecte în planul comunicării mesajelor PNL.

Dincolo de aceste aspecte, pentru Crin Antonescu mai există "riscul" ca Victor Ponta şi PSD - conştienţi de faptul că orice greşeală le poate fi fatală şi că au nevoie de rezultate concrete cât mai rapid - să aibă un parcurs pozitiv în timpul rămas până la alegeri, evitând orice derapaj (vezi Legea amnistiei şi graţierii). Un exemplu în acest sens îl reprezintă reducerea CAS şi neimpozitarea profitului reinvestit (promovate şi susţinute de fostul ministru de finanţe Daniel Chiţoiu, trecut astăzi în plan secund) iar mesajele lansate deja de tabăra PSD prefigurează o mutare surpriză a social-democraţilor, mutare care l-ar lăsa pe Antonescu fără una dintre armele sale cele mai importante (să ne amintim de recenta fluturare a moţiunii de cenzura pe sub ochii PSD-ului, în cazul neadoptării acestor măsuri începand cu luna mai). Zvonurile care au circulat printre jurnaliştii de profil, privind poziţionarea FMI faţă de scăderea contribuţiilor de asigurări sociale, fac ca acest scenariu să fie unul de luat în seamă. Chiar dacă nu şi-au exprimat susţinerea totală, specialiştii FMI au acceptat la nivel teoretic diminuarea cotelor de contribuţii cu un maxim de 3 puncte procentuale, ceea ce nu exclude deloc obţinerea acordului din partea insituţiilor financiare internaţionale. În aceste condiţii, dacă ne uitam în trecut şi observăm ca Victor Ponta şi-a manifestat încă de la început susţinerea şi dorinţa de a implementa aceaste măsuri, conştient fiind de beneficiile electorale şi în deplină consonanţă cu noua sa poziţionare social-liberală, ne putem aştepta la adoptarea celor două măsuri (în diverse forme) într-un timp relativ scurt.

În categoria măsurilor şi rezultatelor cu un grad mai ridicat de probabilitate găsim: menţinerea creşterii economice şi a imaginii stabilităţii macroeconomice în plan extern, indexarea pensiilor.

Într-o astfel de ipoteză deloc de neglijat, suprapusă peste imposibilitatea atacurilor la adresa măsurilor USL, Antonescu ar fi pe jumatate dezarmat.

Ajungând la „gloanţele” utilizabile pe palierul general, al viziunii şi politicilor macro şi în cazul situaţiilor excepţionale, observăm că acestea au fost şi vor fi trase în continuare de Traian Băsescu, secondat de PDL, PMP, FC.

Astfel, când trecem în revistă temele mari, care pot scoate electoratul de dreapta la urne, găsim un Antonescu aflat din nou într-o poziţie delicată dacă nu chiar dificilă. Lupta împotriva corupţiei şi apărarea statului de drept sunt concepte de care candidatul liberal nu se poate lipi în plan imagologic. După condamnările unor lideri PNL apropiaţi de Antonescu, precum Relu Fenechiu sau Tudor Chiuariu, şi a recentei implicări a lui Mircea Roşca (preşedinte PNL Prahova), un alt apropiat de-al lui Antonescu, într-un dosar instrumentat de DNA, candidatul PNL nu poate ieşi în spaţiul public cu un discurs anti-corupţie.

În plus, acest palier discursiv este ocupat fără drept de apel de preşedintele Băsescu care monopolizează total aceste teme, devenite deja marcă înregistrată, şi în cadrul cărora PSD este principalul vinovat.

În planul politicii externe, îl găsim pe acelaşi Traian Băsescu aproape imbatabil, orientarea pro europeană fără excepţie fiindu-i atribuită aproape exclusiv. Dacă adăugam la aceasta şi poziţionarea timida a lui Antonescu pe acest segment al politicii externe,  avem un lider PNL aflat într-un permanent plan secund nepromiţător, în tot ceea ce înseamnă teme mari ale politicii de dreapta.

De cealaltă parte, candidatul PSD va apăsa la maxim pedala reparării inechităţilor produse de regimul Băsescu şi a reconstrucţiei României, asumându-şi în totalitate acest statut şi beneficiind de imaginea unui Crin Antonescu care a rupt o alianţă creată tocmai în scopul de a scăpa România de regimul ticăloşit impus de actualul preşedinte. Popunându-se ca ultim bastion al luptei împotriva lui Traian Băsescu şi ca promotor al liniştii sociale şi al dorinţei de a construi, profitând de unele rezultate precum creşterea economică, candidatul PSD îi va răpi liderului liberal şi acest ultim rol constructivist şi pacificator într-o Românie încă nestabilizată.

Aflat în imposibilitatea de a promova în spaţiul public o temă fundamentală proprie, Crin Antonescu pare că se află în permanenţă în siajul celorlalţi actori politici care contează în aceste alegeri prezidenţiale iar acest lucru este demonstrat şi chiar accentuat de vizibilitatea superioară a lui Traian Băsescu şi Victor Ponta în spaţiul public. Liderul PNL este astăzi singurul candidat fără o susţinere mediatică dedicată, ceea ce reprezintă un mare minus, în economia bătăliilor electorale, ce nu poate fi anulat de o fragilă "protecţie" oferită de presa anti-PSD.

Timpul scurt până la alegeri, dacă luăm în calcul perioada de vară cu amorţeala caracteristică ce se aşterne peste România, nu pare să lucreze nici el în favoarea lui Antonescu. Chiar şi un eventual (dar puţin probabil) scor bun la europarlamentare (de reţinut specificul acestor alegeri, diferit de prezidenţiale) nu poate modifica fundamental cărţile din mâna candidatului liberal. Să nu uităm însă că în interiorul PNL există o anumită tensiune iar mobilizarea aparatului de partid cu ocazia eurparlamentarelor nu este o sarcină atât de uşoară cum pare la prima vedere. O serie de organizaţii importante, conduse de unii lideri decapitaţi de Antonescu, vor fi mult mai dificil de antrenat în batălia electorală din 25 mai. Astfel că, în ciuda optimismului manifestat atât de Antonescu cât şi de noua garnitură de comunicatori, "greii" celelorlalte partide îşi fac deja calculele atribuind PNL un potenţial scor maxim de 17%-19%.

Plecând de la aceste premise, varianta unui Crin Antonescu ajuns la Cotroceni pare din ce în ce mai lipsită de fundament.

Odată ajuns în punctul în care şansele îl plasează în afara listei potenţialilor câştigatori, Crin Antonescu poate reedita scenariul alegerilor prezidenţiale din 2004. Cum prezenţa de până acum a lui Iohannis la vârful clasei politice din România nu pare a-l deranja nici pe Băsescu şi nici chiar pe Antonescu, nu este exclus să revedem în toamnă o ecranizare liberală a celebrului "Dragă Stolo!", rolul lui Stolojan fiind jucat de data aceasta de Crin Antonescu care îi va pasa torţa prezidenţiala unui Iohannis acceptat de întreg spectrul politic de dreapta.

Mergând pe acelaşi scenariu al poziţionării lui Antonescu în afara potenţialilor câştigatori ai fotoliului prezidenţial, liderul PNL mai are la dispoziţie înca o variantă prin care să contribuie la menţinerea dreptei în palatul Cotroceni, o variantă în care, asemenea alergătorilor de cursă lungă, acesta va juca rolul de iepure pentru un alt candidat de dreapta, promovat de data aceasta chiar de Traian Băsescu. Nereuşind nici de această dată să tracă de primul tur al alegerilor prezidenţiale, Antonescu îşi va face ieşirea din scena politică prin redirecţionarea voturilor către celălalt candidat al dreptei intrat în turul doi.

Ambele situaţii creionează un final neplăcut al carierei politice a lui Crin Antonescu, pierderea conducerii partidului fiind continuarea naturală a eşecului la prezidenţiale, şi încremenirea acestuia în permanenta postură de speranţă neconfirmată a liberalilor.

Fronturile de luptă ale lui Crin Antonescu

1. Victor Ponta şi PSD
2. Traian Băsescu
3. PDL, PMP, FC
4. C.P.Tăriceanu (încă deţine un capital de imagine pe care îl va folosi împotriva lui Antonescu)

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite