Politică

articolul anterior

Criza de încredere în viitor: câteva voci de la firul ierbii

7
27 Mar 2020 17:26:59
Cristian Ghinea

La ora la care scriu asta, Ministerul Muncii anunţă că 200.000 de contracte de muncă au fost deja suspendate. Şi e doar la început.

Trebuie să începem să tratăm situaţia ca pe o criză economică de proporţii, dublată de una socială, imediată. Ritmul în care dispar locuri de muncă în jurul nostru este mai mare acum decît la criza din 2009 (care s-a propagat mai lent).

Economia se reorganizează rapid, sub ochii noştri. Unele sectoare, cele care nu presupun contact uman, se vor dezvolta. Altele se prăbuşesc şi se întîmplă fix în centrul gravitaţional a ceea ce însemna economia modernă: servicii. Mă uit la măsurile adoptate deocamdată de Guvernul român: timide şi bazate pe prezumpţia că e ceva temporar. Cele mai multe lucrează pe partea de creditare: subvenţii la do­bîndă, garanţii pentru credite, restructurarea taxelor către stat. Restructurare înseamnă că statul se gîndeşte să nu îţi ia banii acum, te lasă două-trei luni. În ideea că atunci vei avea bani să plăteşti şi din urmă. E ridicol: creşte presiunea pe banii din viitor, cînd oamenii cred că tocmai atunci nu vor mai avea bani. Era necesară acolo o scutire de taxe, dacă nu credite bugetare date firmelor. Ceva similar e şi cu intervenţia pe creditare: antreprenorii vor lua bani acum pentru a avea lichiditate şi vor începe să plătească înapoi ceva mai încolo. Prezumţia e că antreprenorii – care au un stres enorm pentru că nu ştiu ce îi aşteaptă – se vor băga la credite şi la amînări de taxe. Şi toate astea nu pentru toate firmele din economie, ci doar pentru cei care obţin un certificat de situaţie de urgenţă de la Ministerul Economiei (chiar aşa se numeşte), după ce depun o grămadă de acte online. Guvernul României pare complet rupt de realitate, de felul cum funcţionează aşteptările.

Trebuie să începem să tratăm situaţia ca pe o criză economică de proporţii, dublată de una socială, imediată. Ritmul în care dispar locuri de muncă în jurul nostru este mai mare acum decît la criza din 2009 (care s-a propagat mai lent). 
 
Tratează totul birocratic, a inventat un certificat. Apoi premisa este că ar fi ceva pe termen foarte scurt şi că oamenii vor începe ca prin farmec să consume/producă din mai-iunie. Scriu asta sîmbătă, o veţi citi joi, acesta e ritmul de lucru la un săptămînal – sper ca între timp să se schimbe ceva. Multe ţări din lume au introdus sau vor introduce măsuri agresive de distribuit bani la populaţie direct – o jumătate de trilion de dolari în America (1.000 de dolari pentru fiecare american, nu e clar, cînd scriu, cît de selective vor fi criteriile, cît se vor apropia de acel Venit Universal de Bază care tot bîntuie dezbaterea despre politici de cîţiva ani). Marea Britanie va plăti 80% din salarii celor care îşi pierd job-ul în perioada asta, cu o limită de 2.500 de lire. România nu ar avea spaţiu bugetar pentru aşa ceva în mod normal, dar limitele bugetare tocmai au fost abandonate. Însă nu e doar o problemă de bani disponibili, ci de prezumpţia cu care lucrăm. Prezumpţia Guvernului României e greşită: această criză economică nu e o problemă de lichiditate pe termen scurt. Este şi asta, dar e mult mai mult de atît. E o problemă de destructurare a economiei de servicii, acolo unde firmele mici şi mijlocii dominau. Clasa antreprenorială, oricum subţire în România, e devastată. Şi de lipsa de lichidităţi, dar mai ales de lipsa de perspectivă. Dacă nu văd luminiţa de la capătul tunelului, degeaba le oferi condiţii bune la credite, nu vor lua noi credite. Problema-cheie a fiecărui antreprenor este cum îşi ţine oamenii – în care a investit, care sînt greu de format. Am vorbit cu cîţiva antreprenori zilele astea, ca să înţeleg cum se vede de la ei. Toţi au spus că încă nu au concediat oameni, dar urmează să o facă. Toţi au rezerve, dar nu sînt siguri dacă rezervele băgate acum în firmă sînt investiţii de criză sau bani pierduţi. Am decis să public ca atare mărturiile lor. Cred că sînt relevante şi ajută.

Angajaţii mei nu pot supravieţui trei luni fără salariu. Doi dintre ei au poprire pe salarii, au datorii la bănci. Nu vreau să îi pierd. 
 
● Adrian are o firmă care livrează clienţilor din HoReCa semipreparate. În principal, furnizează cartofi proaspeţi, ambalaţi, barurilor şi restaurantelor. Dacă obişnuiaţi să mîncaţi prin oraş, în Bucureşti, probabil cartofii prăjiţi veneau de la fabrica lui. „Cererea s-a prăbuşit de cum au apărut primele cazuri, iar acum, că s-au închis barurile şi restaurantele, practic nu mai avem clienţi deloc. «Norocul» nostru e că avem cîteva tone de cartofi pe stoc. Noi sîntem o firmă mică, avem patru angajaţi, şi momentan supravieţuim cu ce pot eu să aduc de acasă. Angajaţii mei nu pot supravieţui trei luni fără salariu. Doi dintre ei au poprire pe salarii, au datorii la bănci. Nu vreau să îi pierd. Dar mai mult de trei luni nu pot să plătesc eu şi salarii, şi chirie, şi costuri de întreţinere. Nu există nici o certitudine că banii pe care îi aduc eu acum de acasă am să îi mai pot recupera vreodată.“
 
De stat acasă stăm oricum, nu mai mergem la birou. Pentru mine este important să mai pot să plătesc oamenii, chiar şi dacă nu este posibil cu salariul întreg.
 
● Oana are o firmă de turism pentru companii – evenimente, grupuri mari – şi tocmai şi-a pierdut toate contractele pe anul 2020. „Oamenii nu mai vor să cheltuiască bani pentru că nu ştiu ce urmează. Nici noi nu ştim ce o să facem pe termen lung, momentan o luăm pas cu pas. În martie vom reduce din timpul de lucru şi implicit din salarii, din aprilie mai vedem ce se întîmplă. Oamenii (angajaţii – n.n.) ce să zică? Momentan, nimeni nu mai zice nimic, situaţia este cum este şi trebuie să o acceptăm. De stat acasă stăm oricum, nu mai mergem la birou. Pentru mine este important să mai pot să plătesc oamenii, chiar şi dacă nu este posibil cu salariul întreg. Am făcut o petiţie, «SOS Turismul românesc», către Guvern, încă de acum trei săptămîni. Am depus-o la Guvern, pentru că pe noi criza asta ne loveşte rău. Toată industria suferă. Probabil, ca să ne revenim la nivelul de anul trecut, cu măsuri deştepte, dacă lucrurile sînt gestionate cu cap şi dacă epidemia se opreşte vara asta, ne va trebui un an. Dar, realist, cred că se va în­tîmpla prin 2022.“

Banii care sînt acum la firme trebuie lăsaţi acolo. În caz contrar, administratorii firmelor mici vor renunţa la afacere, îşi vor vinde activele, iar angajaţii vor fi trimişi în şomaj. 
 
● Cristina are o firmă de contabilitate, în cadrul căreia, împreună cu un angajat, ţine evidenţele contabile pentru 35 de companii. În prima săptămînă de carantină, zece dintre administratori au anunţat-o că opresc activitatea. Au urmat şi alţii, care şi-au anunţat intenţia să pună activitatea pe pauză. În cazul în care numărul clienţilor va continua să scadă, va fi nevoită să renunţe chiar şi la singurul angajat. „M-au sunat, mi-au spus că «pun lacătul» şi m-au rugat să încerc să găsesc soluţii contabile pentru suspendarea activităţii sau chiar radierea firmelor respective. Este vorba atît despre societăţi mici, cu 3-5 angajaţi, din domeniul serviciilor, şi pînă la firme de construcţii cu 50 de angajaţi. Pentru a stimula IMM-urile, pentru ca aceşti administratori să nu renunţe complet la afaceri şi la angajaţi, statul trebuie să le vină în ajutor acum, nu peste cîteva luni, cu decizii clare care să le permită acestora să-şi plătească angajaţii pentru următoarele luni, respectiv să nu mai fie terorizaţi de perspectiva de a nu putea plăti către ANAF taxele aferente. Banii care sînt acum la firme trebuie lăsaţi acolo. În caz contrar, administratorii firmelor mici vor renunţa la afacere, îşi vor vinde activele, iar angajaţii vor fi trimişi în şomaj. Statul va suporta aceeaşi sumă pentru asistenţa socială a şomerilor. Atunci de ce să nu facă acum un efort pentru a menţine locurile de muncă?“
Dar pe mine altceva mă îngrijorează mai mult: numărul mare de oameni care zilele astea rămîn fără slujbe, chiar şi temporar. Toţi oamenii ăştia sînt potenţialii mei clienţi sau ai altor afaceri mici ca a mea. 
 
● Lili are un magazin online de nişă, de cadouri, şi a simţit că vin vremuri grele înaintea altor afaceri din România. „Mi-am dat seama de acum cîteva luni că situaţia o să devină complicată. Am început să am probleme cu produsele pe care le importam din China. Apoi au căzut comenzile. Oamenii renunţă la lucrurile care nu sînt pe lista de necesităţi. S-a simţit şi de 1 şi 8 Martie, cînd de obicei se cumpără cadouri. Eu, ca PFA, nu prea am în ce şomaj tehnic să intru. Pentru noi, şi mai ales pentru afacerile din online, să ieşi de pe piaţă sau să te suspenzi o perioadă nu e o soluţie. Este un mediu foarte competitiv. Dacă laşi locul, nu ţi-l păstrează Google pînă decizi tu să te întorci. Pentru noi, PFA-urile, nu am văzut să gîndească Guvernul vreo măsură de sprijin, sîntem cam pe cont propriu. Dar pe mine altceva mă îngrijorează mai mult: numărul mare de oameni care zilele astea rămîn fără slujbe, chiar şi temporar. Toţi oamenii ăştia sînt potenţialii mei clienţi sau ai altor afaceri mici ca a mea. Plus că, după o asemenea criză, oamenii vor fi mult mai reticenţi să cheltuiască bani. Asta ne ameninţă cel mai tare supravieţuirea.“
 
În total avem 24 de angajaţi. Deci trebuie să îi susţinem. Cînd nu vom mai putea, vom închide.
 
● Adrian are o grădiniţă şi şcoală particulară în Ilfov. „Dacă am trece în şomaj educatoarele şi învăţătoarele nu vom avea activitate şi nu mai putem funcţiona. În total avem 24 de angajaţi. Deci trebuie să îi susţinem. Cînd nu vom mai putea, vom închide. Avem 130 de copii şi avem nevoie de spaţii, chiria este mare. Acum ne blocăm cu totul, nu ştim cum vom continua activitatea. Nu ştim nici cum vom face cu părinţii, vor plăti chiar cu reducere, dar nu se ştie pentru cît timp. E foarte greu în ziua de azi să găseşti personal calificat, facem eforturi foarte mari să îi păstrăm.“

***

Cristian Ghinea este europarlamentar din partea Alianţei USR-PLUS. Opiniile sale sînt exprimate în nume personal.

Articolul a fost publicat în Dilema Veche. Puteţi comenta şi pe site-ul revistei, dilemaveche.ro

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

7 Comentarii

Mumulea
28.03.2020, 00:17:08

Păi dacă sectorul privat, principalul contribuabil real la buget este decimat, din ce marfă reală crede guvernul că poate plăti în continuare salarii și pensii speciale nesimțite?

+2 (2 voturi)
Truth Freedom
28.03.2020, 04:32:53

Comentariu considerat abuziv.

Scorilo
28.03.2020, 12:22:12

Intrebari normale...DAR... In primul rand NOI,cei multi,SA TRECEM/SCAPAM (fara prea mari pierderi OMENESTI) DE CRIZA CORONAVIRUSULUI si apoi VOI,cei putini,sa cautati raspunsuri la intrebarile pe care vi le puneti. Afacerile se pot desfasura numai CU ANGAJATI/SALARIATI/OAMENI ! Pana sa va ganditi la afacerile personale TREBUIE sa va ganditi la OAMENI ! INTERESUL PERSONAL NU TREBUIE SA PRIMEZE IN FATA INTERESULUI GENERAL ! Cunosc teoria/demagogia cu grija fata de locurile de munca/angajati/salariati (desigur fara legatura cu grija fata de profit)..Dar acum este vorba de grija fata de VIATA ! ”Globalizarea” (goana dupa un profit cat mai mare) cu care ati prostit o mare parte din oameni ne-a adus pe cap o nenorocire...Si acum tot la bani va ganditi ?

-2 (2 voturi)
Dan Laurentiu
28.03.2020, 17:52:25

Tot respectul pentrui orice om reuseste sa faca un ban. Dar totusi am sta shi mi-am pus o intrebare simpla: Dispariatzi definitiva shi irevocabila a carora dintre aceste firme m-ar afecta pe mine ori pe oricare dintre cunoscuztii mei ca shi consumatori ai muncii lor? Pana una alta nici una dintre cele prezentate. Daca asta e tot hahahahaha "antreprenoriatul" romanesc firme a caror disparitzia nu afecteaza pe nimeni altcineva decat pe angajatzii satunci chair ca avem o probelma. O probelma structurala. Care e sensul sau al gastii care se auto-intituleaza capitalismul romenesc daca mai tot ceea ce chipurile produc ei cu munca nu neg asta cu multa, multa, munca sunt lucruri & servicii de care ne putem lipsi fara sa bagam de seama Iar daca economia romanesca a capitalului romanesc nu are nici un sens sa existe tzara adica "statul tare" cu toate angaralele sale n-ar trebui oare sa fie shi el outsourced asha ca ca shi restul economiei care conteaza in Ro? Ori autorul e perfect paralel cu realitatea shi se invarte doar in cercuri de atarnache, de tarabagii din piatza de vechituri cu aere de hahahaha "capitalisti". Ori realitatea romanesca e perfect paralela cu tzara shi paoate ca ar trebui sa folosim ascesta ocazie a extinctzie in masa a hahahahahaha "antreprenoriatului" romenesc ca sa ne creem noi pentru noi o alta clasa atreperenoriala poate chiar shi utila acestei tzari. Ah shi sa nu uit daca ushor dispensabilii astia sunt cei care tzin bugetul in piciare cand se vor inchide shi de functzionat va mai functziona numai Romania absolut necesara, Romania sanatoasa, Romanai indispensabila o Romanie care surpriza nu plateste mai nimic la buget oare n-ar fi cazul sa ne intrebam oare cum shi de ce ? Shi sa mai shi schimbam ceva. Daca nu de voi atunci macar de nevoie. Am pentru voi o vorba pe care a spus-o seful federatziei micilor retaileri shi patroni de mici restaurante in varful crizei cu umbrella revolution de atunci (vara toamna anului trecut) de la Hong Kong. Criza care ii afecta puternic. Iar recomandarea a fost: don't wait, don't burn all your oil waiting for this to pass. Cut your losses now. Hmmm cata dreptate a avut. Hmmmm. This is the nature of the beast. Altfel tot respectul pentrui orice om reuseste sa faca un ban da poate ca ar trebui sa il faca din altceva, din ceva cu adevarat vital shi util cea care daca se inchide apai e musa-i sa se redeschida.

Lucian Pufu
28.03.2020, 21:17:04

Statul roman nu poate face nimic. Oricum, in vremurile de dinainte de criza asta, traia numai pentru ca era membru al UE. Banii veniti din UE au fost investiti in vile, masini si excursii (da, de la cei care lucrau acolo, din diverse fonduri UE, de la firmele si investitiile tarilor UE in Romania). Atat s-a priceput statul roman. Bani din UE nu mai vin, statul se imprumuta ca sa continue cheltuielile prostesti de pana acum, irosind banii care trebuie, nu-i asa, returnati. Cum sa platesti, de unde sa platesti o economie intreaga care s-a oprit cand tu nu puteai oricum sa platesti salariile si pensiile fara sa te imprumuti? In loc sa stopeze, nu conteaza cum, platile absurde, salariile uriase, asa-zisele pensii speciale, statul fixeaza conditii pur si simplu prostesti pentru plata celor 75% somaj tehnic. Nu mai spun ca trebuie platiti de patron, care apoi trebuie sa-i recupereze de la stat, hai sa fim seriosi. Pai statul roman nu plateste concediile medicale de ani de zile, adica nu returneaza banii pe care-i plateste patronul salariatului (v-ati intrebat de ce se intampla asa, de ce trebuie sa plateasca patronul concediul medical al salariatului?). De ce statul plateste 100% salariul angajatilor sai care stau acasa? De ce vrea sa plateasca numai 75% din salariul mediu pentru "ceilalti", cetateni de rangul doi, daca-si plateste 100% salariatii proprii imprumutandu-se in numele tuturor? Statul asta trebuie sa dispara, daca nu vom fi in stare sa facem altul asa cum trebuie, atunci asta e, sa-l faca altii, poate vom trai mai cinstit intr-un stat facut de altii.

Vezi toate comentariile (7)

Modifică Setările