Criza morală a politicienilor din România şi schimbarea de gardă la drapelul vechilor metehne bolşevice

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Noua stăpânire a ţării, după ce s-a lovit cu cărămida-n piept, melodramatic, promiţând că va anula şi va tăia tot, că va readuce normalitatea în justiţie şi echitatea în sistemul de pensii, iaca, poznă, c-a scăpat-o. A trecut la clasica şi eterna „ciolăniadă”, căci una e să promiţi şi alta e să faci.

Ştiţi bancul cu teatrul socialist care se pregătea să plece în turneu în străinătate cu piesa „Romeo şi Julieta”? Nu? Vi-l spun eu. Cică, „după o analiză profundă a muncii politice”, s-a ajuns la concluzia că ar fi o listă cam stufoasă. Aşa că, mai întâi, au fost tăiaţi de pe listă actorii cu roluri secundare, „că şi aşa nu contează ce fac ei acolo”. 

Şi dacă tot au rămas locuri libere, au intrat în delegaţie tovarăşul director şi nevasta. Apoi au ieşit din schemă sufleorul şi omul cu recuzita, „că actorii, de aia sunt actori, ca să ţină minte rolurile, tovarăşi, iar decoruri nu ne trebuie, că oricum suntem prea talentaţi”.

Şi asta n-a fost tot. Unul câte unul, au fost daţi deoparte şi ceilalţi actori. Julieta a fost eliminată penultima, după ce activistul care făcea lista a ajuns la concluzia că e „minoră şi imorală”, deci dă un exemplu prost tinerei generaţii. După asta a dispărut şi Romeo, pe motiv că nu mai avea cui să-şi declare iubirea şi, oricum, „ce să caute un tânăr, noaptea, pe stradă, făcând gălăgie sub balconul cuiva?”. În final, dacă tot nu au mai rămas actori, l-au tăiat de pe listă şi pe regizor, astfel că au plecat „cu teatrul”, în turneul din străinătate, doar amploiaţii partidului (comunist), cu nevestele lor.

De fapt, altceva voiam să vă zic. Noua stăpânire din România (cuvântul „stăpânire” nu-i folosit întâmplător, chiar dacă, în teorie, este antagonic cu ideea de administraţie publică în democraţie) a făcut cam la fel cu pensiile speciale şi cu legile justiţiei. După ce s-au lovit cu cărămida-n piept, melodramatic, promiţând că vor anula şi vor tăia tot ceea ce-i strâmb în România şi că vor readuce normalitatea în justiţiei şi echitatea în sistemul de pensii (motiv pentru care au „agăţat” o mulţime de voturi de la poporul credul), iaca, poznă, c-au scăpat-o.

Justiţia a legat-o de gard. S-a ajuns la vorba lui nenea Iancu, se modifică, dar nu se schimbă nimic, căci noii stăpâni şi-au dat seama că le foloseşte mai abitir să fie cum a fost. La pensii, tot la fel. Rând pe rând, au fost exceptaţi de la tăiere „speciali” precum magistraţii, militarii, pompierii, jandarmii. Se pregătesc să o facă şi poliţiştii, precum şi personalul auxiliar din Justiţie. Şi alţii, căci presiunea e mare, riscul e enorm, poporul poate să mai aştepte (Sfântul Aşteaptă face parte din ethosul românesc). Şi nu ar fi prima oară când una se spune, dar alta se fumează..

Aş cam pune pariu că până la urmă nu or să mai modifice şi n-or să mai taie nimic din ceea ce au promis, căci au realizat că au prins în pumn o gogoaşă extrem de fierbinte, cu ramificaţii profunde în sistem. Care sistem? Păi, taman statul paralel (dar nu cel de care vorbea Liviu Dragnea, ci altul, mult mai ancorat sistemic). Cel ce leagă şi dezleagă, cel ce face şi drege, cel ce este mereu deasupra legii, deşi Constituţia ţării spune că nimeni n-ar trebui să fie deasupra ei.

Lucrurile sunt deja clare. În loc de reforme, avem epurări politice ce frizează grotescul şi amintesc de perioada 1945-1947. Ceea ce se întâmplă la Bucureşti este pistol cu apă pe lângă politizarea furibundă, pe repede înainte, din teritoriu, mai precis din deconcentrate. Nici măcar pesediştii, inovatorii politizării postdecembriste a aparatului de stat, n-au reuşit o aşa de performantă instalare în funcţii a lacheilor, căci lor tot le-au mai supravieţuit, târâş-grăpiş, câţiva inspectori şcolari, nişte şefi de poliţii judeţene şi o mână de directori de instituţii publice ce fuseseră instalaţi de guvernele de dreapta.

Acum însă, nimic nu scapă bătăliei pentru ciolan: a se vedea, printre altele, demiterile realmente revoltătoare ale lui Raed Arafat şi Costel Vânătoru, astea fiind doar vârful aisbergului. Activiştii liberali par să fi uitat, în doar câteva săptămâni, că poporul i-a votat pentru că au promis anularea aberaţiilor din legile justiţiei, readucerea echităţii în sistemul de pensii, reducerea cheltuielilor publice samd. Însă acestea au trecut în plan secund în faţa ciolaniadei...

Rămâne de văzut ce părere va avea despre toată această poveste sordidă electoratul sedus şi abandonat cu frumoasele promisiuni ale fragilei guvernări de dreapta. Prima evaluare: peste doar câteva luni, la alegerile locale. Nu de alta, dar mă încăpăţânez să cred că oamenii aşteaptă o revoluţie morală a sistemului, nu doar o simplă schimbare de gardă la drapelul vechilor metehne bolşevice... 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite