Criza fără soluţii a PSD. Modelul PNŢCD şi PMP

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Problema e că "soluţia Ponta" pentru "problema Ponta" înseamnă că PSD va continua să sangereze până la următoarea rundă de alegeri.
Problema e că "soluţia Ponta" pentru "problema Ponta" înseamnă că PSD va continua să sangereze până la următoarea rundă de alegeri.

Eşecul politic cunoaşte - oriunde şi pentru oricine - trei faze esenţiale: erodarea, prăbuşirea şi sfârşitul oficial sau instituţional. Iar cheia supravieţuirii unui organism politic tine de justa intelegere a momentului in care simpla erodare - care e naturala si inevitabila - lasa loc prăbusirii accelerate.

Atunci se face "controlul pagubelor" şi se stabileste strategia prin care criza poate fi depasita. In democratiile consolidate, în care sistemul de partide e rutinat si matur, momentul prăbuşirii aduce aproape intotdeauna o schimbare de echipă şi o reformă internă: liderii problematici se retrag, partidul intra in opozitie, isi asuma erorile si vine cu o noua oferta. In democratiile mai tinere, cu leadership personalizat si clientelar, se alege de obicei "lupta până la capăt" şi "razboiul total", deşi rezultatul final va fi intotdeauna acelasi: sfasitul oficial prin pulverizarea in alegeri.

Asa a disparut PNŢCD. A refuzat să înţeleagă că intrase, după doar doi ani de guvernare, într-o faza de prabusire accelerata si, in locul unei reforme rapide, s-a baricadat in jurul unor "seniori" care puteau tine cat de cat de cat partidul unit, dar erau incapabili sa genereze orice reformă internă. Rezultatul a fost dramatic - partidul pur si simplu a murit pe termen nedefinit.

PD a evitat in ultima clipa eşecul total pe mâna lui Petre Roman. Traian Basescu, pe atunci o vedetă în ascensiune, a păstrat partidul in Parlament şi apoi, progresiv, l-a transformat într-o forţă politica redutabila. In 2009, desi serios erodat, Băsescu a reusit sa supravietuiasca, sa ramana presedinte si sa-si tina partidul in viata. Cand însă a venit prăbusirea, in 2010-2011, Basescu isi pierduse deja luciditatea de mare politician: in loc sa-si pregateasca retragerea si sa-si lase partidul sa se reformeze, Basescu a ales o rezistenta inutila si absurda pe mana Elenei Udrea. Rezultatul a fost dramatic - PMP-ul prezidential a sucombat inainte de a se naste. Mai lucid, Blaga a reusit sa supravietuiasca cu nucleul pedelist anti-Udrea si Basescu desprins dupa 2012.

Pare greu de crezut acum (asa cum era in 1998 si pentru PNŢCD sau in 2011 pentru Băsescu), dar PSD se gaseste într-o situatie similară. Partidul Social Democrat se află azi într-o criză gravă - mai gravă ca oricând. O criza in care prabusirea a luat locul erodarii. Si in care toate solutiile de salvare par matematic blocate. In perioada 1995-2000, de pilda, PSD avea o garnitura de lideri "noi" pregatita sa-l inlocuiasca pe Ion Iliescu şi să reformeze - într-o lectura pesedista a conceptului - partidul: echipa Nastase. Apoi, după rapida ardere a lui Nastase, venea la rand Geoana. Iar dupa Geoana - Ponta. Selectia facuta de Adrian Nastase - care a fost totusi cel mai complet om de partid creat vreodata de PSD - a asigurat doua stafete de lideri proaspeţi după dispariţia sa.

Cu Ponta lucrurile stau total pe dos. Ponta a blocat prin propria poziţionare "jună" cresterea viitorilor lideri ai PSD: el era viitorul partidului, nu doar prezentul. In plus, sistemul lui de recrutare a fost unul de tip "prieteni-cumnati si yesmeni", nu unul mai degraba institutional si valoric - ca in cazul Nastase. În aceste condiţii, aflat in cea mai serioasa criza politica din istoria sa, PSD nu are alternativa la Ponta: cum sa-ti ataci prietenul sau cumnatul? Cine e tanarul capabil sa scoata PSD din impas - cand doar Ponta e tânăr, joaca baschet şi merge la raliu?

Problema e că "soluţia Ponta" pentru "problema Ponta" înseamnă că Partidul Social Democrat va continua să sangereze în maniera PNŢCD-PMP până la următoarea rundă de alegeri. Partidul nu va cădea niciodată sub 10% - e prea matur pentru asta. Însă va cunoaşte o prăbuşire atât de serioasa si de neasteptata, incat nu-si va mai reveni niciodata din soc. Iar semnele amortirii si degringoladei au inceput sa apara: după dispariţia lui Ponta în Turcia, a fost nevoie de cateva zile pentru ca un lider al PSD sa ii raspunda, totusi, lui Gabriel Oprea pentru modul tăios în care avertizase PSD pe tema Codului Penal. Iar acel lider a fost, paradoxal, un fost lider: Liviu Dragnea. Dovada a faptului ca viitorul nu se intrevede, iar prezentul partidului stă agăţat, de fapt, în trecutul Ponta-Dragnea.      

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite