Cu cine va vota oare Monica Macovei în turul 2?

Pentru cei naivi, aidoma mie, poate părea o întrebare retorică...De fapt, insomniile mele actuale nu sunt alimentate de grija pentru sufletul doamnei Macovei, ci de îngrijorarea cauzată de fanii (fanaticii?) domniei sale. Cred că de abia ieri am realizat, cu adevărat, pericolul real pe care îl reprezintă această aventurieră politică pentru frageda noastră democraţie...

Epifania a fost rezultatul unui dialog pe FB cu o amică, tânără intelectuală şi (deci) vajnică susţinătoare a paparudei politice numită Monica Macovei. Fără acceptul preopinentei (irelevant, nu-i spun identitatea), redau, în esenţă, mai sus pomenita conversaţie emblematică, în opinia mea:

"...Eu:...pot sa te întreb ceva intim? Ea: desigur. Eu: cu cine vei vota în turul 2? Ea: Cu cine votez şi in primul 😊 . Eu (niţel surprins):...păi...nu se poate! Ea: păi de ce nu?! Eu: pentru că o să ia sub 5%. Deci cu cine votezi? Ea: Macovei ajunge în turu' 2 cu Johannis 😊...nici nu ma stresez! Dacă nu va fi aşa, îmi anulez votul! Eu (uşor enervat): serios acum, lasă glumele, credeam că eşti fată isteaţă...cu cine votezi...?! Nu exista niciun dubiu asupra turului 2... Ea: sunt (isteaţă), nu glumesc. Pe Ponta nu-l suport, iar de Johannis nu-mi place...Asa că mai bine pun ştampila undeva pe lângă numele candidatului... Eu (enervat): nu te-am întrebat de cine-ţi place, ci pe cine votezi, pentru Dumnezeu!...Deci nu votezi în turul 2?! Ea: Votez, teoretic, practic votul meu va fi considerat nul, nu va merge în favoarea nimănui! Eu (printre cioburi): mă tachinezi?! Iartă-mă, nu mi se pare funny... Ea (sic!): :))) Dar de ce eşti tu atât de curios? Contează culoarea politică sau opinia într-o prietenie? Consider că nu:)...şi chiar nu glumesc, s-ar putea, dacă ajung cei doi în turul 2, să nu merg la vot...dar aşa aş fi cu conştiinţa încărcată că poate iese Ponta şi m-aş simţi vinovată...dacă merg, umplu buletinul de vot cu ştampila :))...Eu: da, contează enorm cu cine votezi în turul 2, asta te defineşte ca om, ca intelectual! Ea: îmi pare rău, dar nu sunt de aceeaşi părere 😞... sunt scârbită de politica ce se face în ţara asta..... având si 2 campanii electorale la activ trăite intens mi s-a acrit :)))...mă pot definii alte lucruri...Eu: o ultimă întrebare, rogu-te. Nu-l vei vota pe KJ nici chiar dacă MM va recomanda asta simpatizanţilor ei, între tururi...? Ea: Nici să ma pici cu ceară! NIMENI nu ma poate influenţa să iau o decizie, din punctul meu de vedere...efect de turmă...nu, multumesc! Eu: îmi pare rau, nu pot fi prieten în niciun fel cu cineva care gândeşte aşa...e ultima oară când vorbim...numai bine! Ea: ok :). La fel şi ţie." (Unfriend...)

Mărturisesc, după mai bine de 24 de ore, sunt încă sub şocul acestui dialog suprarealist. Şi, iertaţi-mă, nu mă pot abţine de la comentarii futile, superflue. Realizez acum şi faptul că de ceva timp nu mai încerc să conving pe nimeni să nu voteze cu Ponta. Pur şi simplu, întocmai ca şi în 1996, n-am mai întâlnit demult un astfel de specimen...Ei există, clar, proşti (sau ticăloşi), da' mulţi, doar că nu fac parte din lumea mea, nici reală, nici virtuală. 

În schimb sunt năpădit de un val de demenţă cvasicolectivă, fără asemănare în "memoria mea politică", din '90 încoace!

Dacă ar fi doar o cochetărie intelectuală, o manifestare simbolică şi binemeritată, o frondă faţă de tot ceea ce înseamnă clasa politică românească (inclusiv Johannis!), aş zice "să fie primită (îngăduită)"! Dar tare mă tem ca e mai mult, mai grav. Psihologia votantului "de rând" (atenţie, Liiceanu, de pildă, nu e "de rând"...!) a iacobinei de "Vama Veche" e aproape identică cu cea a hipsterului, personaj colectiv de care mă lovesc zilnic, căci orăşean de lume sunt...(Zic şi eu "aproape", ca să nu pară că trag concluzii ştintifice...Concluziile mele sunt doar disperate...)

Hipsterul este, în esenţă, o personă rebelă, nealiniată şi intransigentă, precum fosta mea prietenă virtuală. Un fel de procuror neinvestit al societăţii civile, un om cu certitudini şi principii, ce nu se lasă (uşor) "manipulat", nici măcar de către "modelul" lui politic! 

Pare neverosimil, dar este perfect plauzibil! De aceea MM e mult mai nocivă decât Udrea si Tăriceanu (ceilalţi chiar nu contează) la un loc, pentru că (aparent paradoxal) votanţii acestora vor înclina natural către KJ în turul 2! Spre deosebire de Ponta, Johannis nu e detestat, e doar "răul mititel" (ironic, e mai inalt decât Lincoln, cel mai "mare" preşedinte american...), deci va lua, logic, marea majoritate a voturilor "risipite" în turul 1... 

Nu însă şi pe cele ale fanaticilor macovişti, poate nu mai mult de 1/4 din votanţii ei (să dea Domnul să nu fie exact voturile "lipsă"...), cu care însă nu e nimic de făcut, căci eu cred că sunt incorigibili (pe termen atât de scurt)... Nu lor, "talibanilor", mă adresez eu acum, ci acelora care înteleg că România are, pentru prima dată în 25 de ani, un candidat care merită votul nostru, un preşedinte pe care noi nu-l merităm!

Dar, cu tot sentimentul de inutilitate care mă străbate, vă conjur să luaţi toate măsurile (legale şi morale) pe care le puteţi lua, de aveţi în jurul vostru vreun astfel de rătacit, pentru a-i salva sufletul (sau barem votul...)! 

Dumnezeu să ne aibă în pază!

Postfaţă

Un amic, mult mai bun prieten decât "fata virtuală", mă acuză ca sunt excesiv. Da, sunt o natură uşor excesivă, un temperament coleric. Dar îmi voi cere scuze tot aici, chiar şi numai de bucurie, atunci când voi fi sigur ca Johannis (adică România) nu pierde din cauza acelor câteva voturi care merg azi la MM şi peste doua săptămâni nicăieri! Situaţie care nu ar fi existat dacă MM stătea pe fundul dânsei şi punea unitatea dreptei şi implicit interesul naţional înaintea ambiţiilor sale deşarte!

Un comentator îmi zice "halal prietenie...", acuzăndu-mă, în fond, de grabnica şi superficiala ştergere din lista a prietenei virtuale. Era acel gen de prietenie pe FB, care nu e tocmai o prietenie, iar acest aspect nu era un detaliu. Desi nu este un eseu despre prietenie, această noţiune fiind fundamentală pentru omul viu şi sănătos la minte, ceea ce încă cred şi despre mine, subliniez doar că prietenia presupune o bună şi obligatorie cunoaştere a celuilalt, o judecare efectivă (şi permanentă), ulterior putând vorbi doar de prietenie. În mod evident, eu nu o cunoşteam suficient pe acea fată, dar nu regret deloc gestul de a-i fi dat "unfriend", ba chiar aş face fără ezitare acelaşi lucru cu toţi prietenii mei, inclusiv cu cei reali, care în turul 2, după ce-şi vor fi satisfăcut moftul (pe care-l pot înţelege şi accepta) de a o vota pe MM azi, nu l-ar vota pe KJ, indiferent de modalitate şi de justificare! Aceia nu-mi pot fi mie prieteni, am greşit considerându-i aşa...

...Comentatorul meu se încăpăţânează să nu înţeleagă: prietenia se bazează tocmai pe JUDECAREA celuilalt, nu pe acceptarea lui aşa cum este! Criteriile după care ne alegem prietenii sunt vagi, adesea irelevante, aleatorii... Dar asta nu înseamnă că nu putem să ne reparăm greşelile de alegere, din când în când, mai ales atunci când avem şi motive serioase, cum ar fi opţiunea politică fundamentală (şi nu cea "de detaliu", între idei/persoane asemănătoare)... Nu trebuie sa fiu prieten cu 51% din alegători, nu-i musai sa fiu prieten cu nimeni, de fapt, dar în niciun caz nu am dreptul să arunc în "coşul cu diverse", o ditamai diferenţa de percepţie a realităţii! Notă: pun într-un context foarte special şi precis personajele, altminteri neexistând o prăpastie atât de mare intre MM si KJ, fireşte, asta e şi esenţa paradoxului...