Cum se calculează finalul USL

Acum două luni, poate chiar şi acum o lună, ar fi fost îndeajuns să se vadă Crin Antonescu şi Victor Ponta şi lucrurile s-ar fi rezolvat. Între timp, prietenia dintre cei doi s-a subţiat. Şi încrederea a scăzut.

Întâi că prin decembrie, când Crin dorea să schimbe unii miniştri, premierul i-a chemat pe aceştia şi le-a căutat înlocuitori. S-a întâmplat chiar cu ei de faţă, ba mai mult, le-a şi distribuit virtualilor înlocuitori sarcini de lucru. Liberalii s-au dat atunci puţin înapoi. Episodul nu era decât un preambul pentru luna februarie. Miniştrii, care păreau apropiaţi mai curând de PSD decât de PNL, au plecat, de voie de nevoie, din Guvern.

Victor Ponta nu a stat cu mâinile în sân. A reuşit cumva să o scoată pe Mariana Câmpeanu din ecuaţie. În mediile politice, doamna Câmpeanu e văzută mai la stânga decât toată stânga. Iar lui Eugen Nicolaescu, cu care avusese deja un conflict, i-a explodat în faţă un dosar cu vaccinuri, drept în ziua nominalizării la Finanţe.

Când lucrurile s-au complicat cu totul, Daniel Constantin l-a făcut mincinos pe Crin Antonescu, cu subiect şi predicat. Iar Victor Ponta a întărit afirmaţiile lui Constantin. La rându-i, Crin i-a acuzat de lipsă de onoare:  

„Este limpede că PSD nu are de gând să-şi ţină cuvântul şi să mă susţină la Preşedinţie”

Am rememorat toate acestea ca să arăt că, de data aceasta, criza a coborât la nivel personal. Sau mai degrabă la nivelul acela în care cu greu te poţi urni pentru a trece mai departe. Chiar de se vor împăca, se vor privi mereu cu suspiciune. Vor avea un nod în gât, se vor suspecta şi îşi vor interpreta fiecare acţiune. Îi vedeţi dumnevoastră pe Liviu Dragnea, Ilie Sârbu sau Daniel Constantin alergând să scoată oameni la vot pentru Crin?

Oricum, ca să facă pace acum, trebuie trimişi întâi emisarii să se întâlnească. Să se stabilească două-trei chestiuni de principiu, să se reia contactele normale. Dar care emisari? Că ei se bat pe unde apucă.

Aşa că toată lumea îşi face calcule, după cum urmează:

Marii din PSD îşi freacă mâinile că vor avea un candidat, eventual un Preşedinte, din partea lor. Preventiv, să nu păţească ce au păţit cu Traian Băsescu. Asta e miza, să ne înţelegem. Ei cred că va fi Victor Ponta. Singurul care nu crede încă pe deplin asta e chiar Victor Ponta. E la vârsta şi poziţia potrivite pentru cariera sa politică. S-ar putea hotărî dacă la europarlamentare PSD va lua peste 40 la sută. Dacă nu, mai sunt soluţii, chiar şi Sorin Oprescu. În orice caz, domnul Ponta îşi pregăteşte toate armele să candideze. De la oameni strânşi în jurul său, până la măsuri electorale.

PSD trebuie să-şi asigure şi guvernarea în caz de ruptură. Există o oaste de strânsură în Parlament care temporar va fi de ajutor. Dar, doar până când se va lămuri cine e preşedinte. Pentru orice eventualitate, a fost contactat deja UDMR, care e pregătit să revină. Probabil că o să primească şi nişte cadouri, cât de curând.

PNL, înainte de a merge mai departe, trebuie să calculeze ce va face în interior. Greu îi va fi lui Crin Antonescu să ţină  partidul strâns în cazul unei ieşiri de la guvernare. Toţi oamenii aceia din teritoriu care au nevoie de bani şi posturi de la guvern se vor revolta. Iar el va trebui să le promită marea cu sarea ca să muncească împreună în campanie.

Nu-i vorbă, că domnul Antonescu ştie exact că astăzi, dintre toate candidaturile anunţate, el stă cel mai bine şi are şansele cele mai bune. Şi că, deocamdată, se cam bate de unul singur. Probabil că aşa gândeşte când îşi calculează drumul spre Preşedinţie. Plus că, odată eliberat din chingile USL, o să devină cel mai relevant critic al guvernării. Dar ca planul să reuşească, va avea nevoie de toată dreapta şi eventual de un pact cu dreapta lui Traian Băsescu. Nu cred că îl va face şi asta îi va face viaţa mai grea.

Traian Băsescu este probabil singurul care are motive reale de bucurie. Pentru el şi partidul său se deschid toate jocurile şi sigur vor fi exploatate. Va putea uni dreapta în spatele unui candidat, cum ar fi Mihai Răzvan Ungureanu sau îl va putea sprijini pe Crin Antonescu. În orice caz, ar putea căpăta influenţă pe durata alegerilor. Şi poate şi după aceea, dacă partidul său creşte.

Poate vă întrebaţi şi ce calcule îşi face Klaus Iohannis. Ei bine, acestea sunt greu de înţeles. De ce ar dori cineva să vină într-un guvern de coaliţie care stă să se rupă? Dacă nu acum, atunci după euro-parlamentare. Mulţi dintre cei din PSD se gândesc că domnul Iohannis e doar arma prin care se poate rupe USL. Ar mai fi ceva însă. Crin Antonescu la preşedinţie şi Iohannis pentru premier, iată un cuplu pe care multă lume îl va vota.

În fine, rămâne totuşi întrebarea pe care din ce în ce mai multă lume şi-o va pune şi nu va găsi un răspuns exact. Pentru că nu există unul. De ce se rupe USL? Să fie vorba de miniştri, de vicepremieri, de începutul unei cariere sau de finalul alteia? Mai curând, toate la un loc. Şi de felul de a fi al oamenilor. Pur şi simplu lucrurile nu au mai mers şi au obosit. Şi nici măcar nu aveau ce să-şi mai dorească la un loc. De fapt, e moarte naturală.

S-o mai fi ţinut în viaţă? E posibil ca mâine oamenii ăştia să calculeze vreun avantaj incredibil pentru care USL să mai existe. Şi să mă contrazică zâmbind şi pupându-se. Dar atunci chiar că poţi înghiţi orice în politică. 

Citiţi mai multe şi pe blogul personal.