Cum a dispărut Ziua Trianonului, dar a fost introdusă ziua de 15 martie în lista sărbătorilor naţionale?

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Maghiari din Ţinutul Secuiesc

O nouă lege care ar fi trebuit să fie un centralizator al sărbătorilor legale din România apar diferenţe faţă de ceea ce Parlamentul României a legiferat. Cum este posibil aşa ceva?

Publicaţia fanatik.ro prezenta sub titlul  Ziua Tratatului de la Trianon, la un pas de aborgare. Trucul la care a recurs un parlamentar al UDMR, maniera în care deputatul Szabo Odon (UDMR) a scos un proiect legislativ care ar face ca Ziua Tratatului de la Trianon, adoptată în anul 2020 ca sărbătore naţională, să dispară din legislaţie.

Pe scurt, sub pretextul de a realiza o singură lege pentru cele peste 80 de zile de sărbătoare legiferate de Parlament, domnul Szabo Odon a uitat, să menţină, într-un aşa-zis tabel centralizator Ziua de 4 iunie ca zi de sărbătoare naţională, dar nu a uitat să o treacă între cele 79 de legi care se abrogau odată cu intrarea în vigoare a proiectului domnului deputat. Detalii aici. 

Dacă analizăm însă cu atenţie proiectul deputatului UDMR, vom concluziona că acesta a mai avut „o scăpare”, care nu ştim dacă este întâmplătoare sau nu, dar are legătură cu acţiunile organizaţiei conduse de Kelemen Hunor.

Astfel, în acelaşi tabel centralizator al zilelor de sărbătoare naţională apare Ziua comunităţii maghiare din Ardeal, în data de 15 martie, deşi legislativul român nu a adoptat niciodată o asemenea sărbătoare, Parlamentul respingând definitiv în anul 2020 o propunere mai veche a UDMR pe acest subiect.

Practic, în propunerea sa legislativă, Szabo Odon a introdus o nouă zi de sărbătoare, ignorând voinţa Parlamentului din urmă cu un an. Mai mult, istoricul maghiar, deputat în Parlamentul României, nu a facut decât să ridice la fileu mingea extremiştilor de o parte şi de alta a baricadei şi foloseşte „cartea etnică” tocmai în modul în care UDMR reclamă folosirea ei de către politicienii români. Cel mai bun argument pentru respingerea oricărei iniţiative de legiferare a sărbătoririi zilei de 15 martie îl prezintă chiar Academia Română: „A vota ziua de 15 martie ar însemna o anulare a eforturilor de sărbătorire firească a Centenarului unităţii naţionale care are ca miză crucială Unirea de la 1 Decembrie 1918 - clipa astrală a istoriei poporului român”.

La 15 martie 1848, programul în douăsprezece puncte al tinerilor unguri răsculaţi împotriva Imperiului Habsburgic, care prevedea unirea Ungariei cu Transilvania, a fost acceptat de către Parlament şi de Curtea de la Viena. Ulterior acestui moment, husarii unguri au început distrugerea a peste 300 de sate şi biserici româneşti transilvănene, fiind consemnate atrocităţi împotriva a circa 40.000 de români. Astfel de momente sunt greu de uitat, fie şi la scară istorică, oricât ar fi de tolerenaţi, în general, românii.

De altfel, şi Consiliul Legislativ, şi Consiliul Economic şi Social au considerat că acest proiect legislativ nu îndeplineşte cerinţele legale pentru a fi adoptat, şi l-au avizat negativ. Detalii aici.

O omisiune poate fi considerată o eroare umană, justificată de numărul într-adevăr mare de zile de sărbătoare la care s-au gândit aleşii, însă două situaţii de acest gen, şi ambele având ca finalitate hotărâri generatoare de conflicte, mai mult sau mai puţin grave. Impunerea de facto ca sărbătoare naţională a unei zile care reprezintă o amintire neagră pentru majoritatea românilor, ne duce cu gândul la faptul că acest proiect legislativ poate să aibă, în fapt, întru totul alt scop decât cel menţionat iniţial.

Nu putem să nu ne întrebăm dacă acest fapt este unul principial şi dacă acesta este modelul de urmat, în secolul XXI, pentru a avea o legislaţie predictibilă şi nedisciminatorie, bazată pe valorile de bază ale Uniunii Europene.

Editorial de Ionel Grigorescu

Politică



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite