Politică

articolul anterior articolul urmator

Cum mai stăm cu euro-entuziasmul

6
30 Sep 2015 19:24:03
Mircea Vasilescu

Un nou sondaj INSCOP arată că încrederea cetăţenilor români în Armată şi Biserică – acest cuplu inseparabil al tranziţiei – rămâne foarte mare. Între ele s-a strecurat Jandarmeria. Dar partea cea mai interesantă pentru mine este cea referitoare la instituţiile europene. Să fi murit euro-entuziasmul românesc?

Sunt trei cifre care mi se par semnificative. În Comisia Europeană au încredere 45,7% dintre cetăţeni. Parlamentul European se plasează ceva mai sus: 47,8%. Cam tot atâţia au încredere în Preşedinţia României (46,3%), căci marja de eroare este de 3%. Cum, principalele instituţii europene sunt umăr la umăr cu Preşedinţia noastră? Aşa ceva era de negândit acum câţiva ani, în perioada de dinaintea aderării la UE, când încrederea în Comisia Europeană era de 60-70%.

A fost o perioadă de entuziasm european, când cetăţenii simţeau că doar instituţiile europene pot împinge căruţa românească pe drumul cel bun. Ce-i drept, entuziasmul arăta şi partea slabă a curentelor de opinie din societatea noastră şi a avut şi dezavantaje: nu exista şi o perspectivă critică asupra aderării la Uniunea Europeană. Până şi Partidul România Mare a susţinut aderarea la NATO şi la Uniunea Europeană, deşi mesajele sale de toate zilele susţineau exact contrariul: că occidentul o să ne colonizeze, că o să ne distrugă identitatea etc. În spiritul public şi în clasa politică predomina ideea că trebuie să facem “tot ce ne cere UE”. Era chiar un fel de refren pe care-l repetau toţi primarii şi miniştrii, invocându-l pentru orice năzbâtie care le dădea prin cap: “aşa ne cere UE”. Entuziasmul acesta n-a fost prea sănătos şi s-a reflectat în modul în care s-au desfăşurat negocierile de aderare. La unele capitole, nu s-a negociat de fapt nimic, am luat totul aşa cum ni s-a dat, pe ideea “zicem ca ei şi facem ca noi”. Şmecheria politicianistă a guvernanţilor a profitat, de fapt, de acest euro-entuziasm al cetăţenilor: era o vreme când puteai atrage voturi făcând pe pro-europeanul. Asta a avut (şi are) consecinţe: pentru că nu a negociat cum trebuie, România s-a angajat la tot felul de lucruri pe care nu putea, de fapt, să le ducă la îndeplinire în termenul stabilit. Combinaţia între euro-entuziasmul cetăţenilor (care, pe bună dreptate, voiau mai repede în UE şi credeau că asta le va schimba viaţa în bine) şi o anume iresponsabilitate a politicienilor (care voiau de fapt voturi acasă, nu reforme adevărate pentru a pregăti ma bine aderarea) s-a dovedit nefastă.

Dar vremurile acelea s-au dus. Oricum, încrederea foarte mare a românilor în institituţiile europene era nefiresc de mare: în nici o ţară europeană (membră sau candidată) nu se ajungea la 60-70%. Acum s-ar zice că am intrat în rândul lumii, cu o încredere mai scăzută: semănăm cu alte state din UE. Cum se explică această scădere a euro-entuziasmului? S-ar părea că un rol important îl are criza refugiaţilor: instituţiile europene (ca şi principalii lideri ai ţărilor UE) au gestionat prost problema, au spus lucruri contradictorii şi n-au găsit, de fapt, soluţii potrivite pentru această problemă. Cred însă că explicaţia constă şi în altceva: după ce au aşteptat aderarea ca pe-un măr copt, făcându-şi speranţe nejustificate, mulţi concetăţeni de-ai noştri au constatat că intrarea în UE nu le-a schimbat foarte mult viaţa de toate zilele (nici n-avea cum). Aşa încât şi-au temperat euro-entuziasmul. Iar cei cărora intrarea în UE chiar le-a schimbat esenţial viaţa nu mai sunt în ţară: datorită aderării şi liberei circulaţii, şi-au găsit de lucru în alte ţări.

Dincolo de toate însă, privind şi la celelate cifre care arată încrederea în diverse instituţii, atmosfera din societatea noastră arată cam trist: cam peste tot a scăzut încrederea. Iar cel mai prost stau, în continuare, Parlamentul (cu 10,9% încredere) şi partidele politice (cu 7,6%). Asta arată, una peste alta, că democraţia noastră e de fapt foarte fragilă. Iar partidele şi parlamentarii au un soi de iresponsabilitate în comportamentul pe care l-au deprins în tranziţie şi care s-a transformat în nărav: dau senzaţia că îşi văd de ale lor, au pierdut legătura cu cetăţenii şi cu realitatea. Aşadar, scăderea euro-entuziasmului nu e ceva grav, mai degrabă e o revenire la normalitate. Grav e că oamenii nu au încredere tocmai în cei care le decid viaţa – adică în politicieni şi parlamentari. Pe care îi vor vota şi data viitoare, după principiul fatalist “pe-ăştia îi avem, cu ăştia defilăm.

 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

6 Comentarii

Camelian Propinatiu
1.10.2015, 09:16:00

Tot visând euro si uitându-ne la cum câstiga Halep turnee si Cartarescu premii, uităm listele de cărti bune si ca anul 2015 este anul basarabean 80 pt scriitorii eroici uitati, Vieru si Goma: http://www.rgnpress.ro/rgn_14/categorii/eveniment/16472-80-de-ani-de-la-naterea-marelui-poet-roman-grigore-vieru.html http://www.rgnpress.ro/rgn_14/categorii/eveniment/19094-la-bucureti-a-avut-loc-simpozionul-internaional-paul-goma--80-de-ani--organizat-de-iiccmer--o-reparaie-istoric-cum-au-considerat-o-unii-critici.html http://curaj.tv/reportaj/cultural/simpozion-paul-goma-80-ani-2-parti/

+1 (1 vot)
Remus Octavian Mocanu
3.10.2015, 08:32:43

N-am inteles niciodata de ce Paul Goma n-a revenit in tara mai des, si de ce n-a facut in asa fel incat sa fie mai cunoscut de publicul larg (caruia i se cam rupe de cartile lui asa cum i se rupe de carrti in general). Acum vreo 25 de ani când am citit "Calidor" si "Soldatul Câinelui" si mi-a placut foarte mult stilul lui. La Mlan Kundera pot întelege reticenta de a iesi din izolarea suspecta, caci asa cum s-a dovedit omul avea o gramada de scheletzi prin dulapi, care asteptau sa cada imediat ce întredeschideai usa, dar Paul Goma de ce?

Viorel DAIA
1.10.2015, 19:01:25

In loc sa se mire pentru scaderea increderii in EU dl. Vasilescu ar trebui sa ne spuna fi motivele pentru care romanii sunt datori a fi recunoscatori. Daca facem o comparatie cu economia Romaniei din 1989 si cea de azi parca nu am prea mai gasi motive. S-a dus de-a dura totul. Am dorit sa putem calatori si doar cu asta ne-am ales: am primit dreptul de a ne plimba liberi in tarile care au pus stapanire, paltind mai nimic, pe aproape tot ce reusisera sa construiasca, cu multa truda, parintii si cei mai in varsta decat noi. Asa ca.....

+4 (4 voturi)
Stefanescu Marian
2.10.2015, 20:13:54

Nu euro-entuziasm ci euro-pesimism.Adică,una am crezut că va fi și altceva este în realitate.Iar pentru Români UE(dar și alte guverne europene foaaarte democratice...) a fost un organism care i-a jecmănit,umilit și batjocorit.Ce avantaje am avut?În afară de acceptarea de către unele state(Spania și Italia în special) ca românii să poată munci în țările lor,nu văd alte avantaje.Ar mai fi fondurile europene nerambursabile din care s-au înfruptat mulți și care nu au putut fi accesate complet pierzându-se vreo 7 miliarde de € și,poate,chestia cu statul de drept pe care nimeni nu o înțelege.Cam puțin.

+1 (1 vot)
Remus Octavian Mocanu
3.10.2015, 08:09:37

E jale sa vezi un jurnalist care face analiza preferintelor românilor când e vorba de institutii, si nu vede o problema in faptul ca biserica, armata si mai noua si jandarmeria sunt institutiile preferate, in timp ce parlamentul e la cote ridicule. Cica sunt de vina parlamentarii (politicienii) ptr. asta, fara sa priceapa ca din 4 in 4 ani, in ultimii 25 de ani, au avut loc alegeri libere, in care românii au avut ocazia sa-i schimbe pe cei pe care îi considera, ca dânsul, "naravitzi" la rele. Ori din pacate ce se vede e ca români au avut si au inca in mod constant o proasta impresie despre parlament ca institutie, in timp ce mercenarii, popii si batausii primarului sunt tocmai ok. Din chestia asta singura concluzie logica e care poate fi trasa e ca de fapt românii n-au probleme cu unii parlamentari, ci cu institutia parlamentului si democratiei, care in mod vadit îi serveste inca chiar mai prost decat o armata parazitara si un cler inca si mai parazitar, ptr. ca toxic in chiar privinta valorilor democratice. Jenant e sa vezi ca mai sunt unii, ca dl Vasilescu, care nu vad ca problema nu e cu parlamentul, si nici cu parlamentarii, ci cu românii, care sunt electori si parlamentari in acelasi timp, E un pic ca si cum românii considera ca românii functioneaza extrem de satisfacator când le pui akm-ul in mâna, sau când le dai o cadelnitza si îi îmbraci in rochii negre, ba chiar si când le dai bulanul lui Garcea ca sa-l mânuiasca, dar nu si când se afla in parlament. Ca doar tot români sunt in parlament, ca n-or fi alesi martzieni...

Vezi toate comentariile (6)

Modifică Setările