Cum a pierdut Ponta marile oraşe. Le poate recîştiga?

Victor Ponta a reuşit să unească chiar înainte să fie preşedinte, populaţia urbană, împotriva lui. Prezenţa mare la vot precum şi primele rezultate din marile oraşe sunt un predictor al votului din urban, în condiţiile în care sentimentele anti-Ponta s-au radicalizat în campania electorală. Nu este deloc exclus ca Victor Ponta să obţină în Bucureşti, un procent inferior celui pe care şi l-a adjudecat în 2009 Mircea Geoană.

Curentul anti-Ponta nu s-a manifestat doar pe reţelele de socializare, ci şi în spaţii comune precum mijloacele de transport publice sau magazinele de cartier, a fost atât de prezent în Bucureşti încât îl întâlneai în orice conversaţie online sau offline. El a putut fi constatat empiric, va fi probabil confirmat de rezultatele alegerilor din primul tur al  prezidenţialelor şi-l va costa  pe Victor Ponta în turul doi în care va avea nevoie de mai multe voturi decât bazinul electoral al PSD sau de ce pot aduce în ziua votului organizaţiile locale. Cum a ajuns Victor Ponta, cel mai tânăr preşedinte al PSD, să eşueze în atragerea voturilor unei populaţii între 20 şi 40 de ani, adică tocmai acel segment care ar fi putut să se identifice cu el dar care azi îi este profund ostil?

Cauza principală ţine de supraexpunerea candidatului-premier care i-a pus erorile, gafele, contradicţiile -minciunile ar spune criticii lui- sub un reflector. Percepţia asupra PSD ca partid campion al corupţiei, întărită şi de anchetele DNA din ultima perioadă care în loc să să fie comunicate în avantajul lui Victor Ponta ca dovezi că acesta nu pune independenţa Justiţiei în pericol, s-au contabilizat în curentul anti-Ponta. Incapacitatea candidatului social-democrat de a practica un discurs de stânga în aşa fel încât populaţia vulnerabilă social să se regăsească în conţinutul lui, iar votul pentru el să fie unul natural dar nu reflex: Ponta este atât de pro-business încât naţionaliştii lui Vadim şi Diaconescu  se vor lăsa greu convinşi, dacă se vor lăsa.

Victor Ponta a alienat electoratul urban prin felul în care a administrat dezvăluirea plagiatului din lucrarea sa de doctorat. În loc să se pună la dispoziţia instituţiilor abilitate, a încercat să manipuleze rezultatele anchetelor oficiale asupra cercetării sale doctorale sugerând că are ceva de ascuns. Cea mai mare lovitură şi-a aplicat-o singur cu susţinerea perseverentă şi abuzând de putere a proiectului de exploatare cu cianuri de la Roşia Montana. Populaţia urbană este ecologistă iar Ponta nu s-a manifestat deloc ca premier ca un suporter al verdelui, discurs care îi adusese, pe vremea când era în opoziţie, lui şi soţiei Daciana, simpatie.

Curentul anti Ponta este şi rezultatul eficacităţii campaniei negative purtate nu doar de candidaţii de dreapta ci şi de alegătorii lor, foarte prezenţi în spaţiul public şi deţinând, prin status, o poziţie centrală în societate. Contribuţia principală la curentul radical anti-Ponta a avut-o Traian Băsescu şi nu prin intervenţiile din ultima vreme al căror caracter vizibil partizan le-a ştirbit crebilitatea.

Propaganda lui Băsescu împotriva bugetarilor, asistaţilor social leneşi şi beţivi, pensionarilor illegali îşi va măsura puterea de-abia acum. Caracteristica acestei campanii electorale a fost stigmatizarea unor categorii de populaţie asociate PSD ca anti-modernizare şi pro-Est. În ziua alegerilor pe Facebook o brigada anti-Pensionari mobiliza la vot alegătorii urbani cu următorul mesaj:  Am plecat să contracarăm voturile bunicilor tăi beţivi din Teleorman!

Din acest război civil, social şi invizibil, Victor Ponta care nu a susţinut ferm dreptul la demnitate al acestor categorii, nu poate ieşi câştigător, decât poate dacă-şi asumă în al 12-lea ceas o poziţie clară. E de partea celor săraci, a celor fără un loc de muncă, a pensionarilor şi a oamenilor celor mai fragili din societate sau, la fel ca Klaus Iohannis, contracandidatul lui, a celor cu resurse şi mijloace? Că dacă e aşa, ultimul e mai credibil, pentru că se prezintă de dreapta.

,