Cum voiam să aduc 3000 de copii la Bruxelles, dar Radu Paraschivescu a zis nu!

Când pastila de limbă intră în politică

Unul din lucrurile pe care mi le-am asumat în calitate de viitor europarlamentar a fost să aduc un copil din fiecare localitate a României să viziteze instituţiile europene. După datele oficiale, circa 120.000 de români au pus ştampila pe numele meu ca să realizez inclusiv acest lucru. Puşchea pe limbă, lui Radu Paraschivescu şi altora ca el, le-am stat în gât...

În ultima săptămână de campanie, printre alte persoane care l-au atacat public pe candidatul independent George-Nicolae Simion, a fost şi scriitorul şi prezentatorul TV, Radu Paraschivescu. Criticul a recidivat într-un articol apărut în numărul 67 (10-23 iunie 2019) al revistei NewMoney intitulat Radu Paraschivescu, despre aberaţiile savuroase ale unui candidat independent la europarlamentare, ca nu care cumva să mai îndrăznească să apară pe viitor candidaţi din ăştia independenţi, care să promită lucruri din astea, din afara gândirii de stat şi de partid.

Cine e Simion ăsta şi ce voia el

Critica pe care se baza Paraschivescu e promisiunea că voi aduce un copil din fiecare localitate (a se citi unitate administrativ-teritorială) la Bruxelles: 

„Un calcul. Pentru cei care cred despre George Simion că nu poate mai mult, dovada că se înşală vine sub forma unei promisiuni de un suprarealism deraiat. Candidatul făgăduieşte nici mai mult, nici mai puţin decât că «va duce în Parlamentul European, în vizite de do­cumentare, câte un copil din fiecare localitate a României». Da, inclusiv din Bol­vaşniţa, Rafailă, Curmă­tura, Cioca-Boca, Horo­diştea pe Prut, Găvoj­dia, Lunguleţu şi altele asemenea. Un prieten de pe Facebook, Cezar Căruntu pe nume, a socotit repede şi a ajuns la concluzia că asta în­seamnă o medie de 7,58 copii pe zi. Fiindcă, e de la sine înţeles, George-Nicolae Simion va lucra şi în weekenduri. Altfel spus, poate că un slogan mai bun ar fi fost, pentru galopul pe izlazurile gândirii, «Adu caii, Simioane!».“

Pornind de la baza de calcul de 3228 de UAT-uri, nu de 13.832, cum a apreciat amicul domnului Paraschivescu, asta era una din acţiunile concrete pe care le-am gândit şi mi le-am asumat, cu subiect şi predicat, fără cai şi fără teamă de a greşi.

PRECEDENT Fiecare europarlamentar are alocat un număr de câteva sute de persoane (în funcţie de negocierile purtate) pe care le poate aduce anual în vizită de studiu la instituţiile europene. Faptul că, până acum, europarlamentarii pe care i-am avut şi-au adus cunoscuţi, prieteni, interese sau membri de partid, nu înseamnă că toţi trebuie să facem aşa. 

Precedentul meu se cheamă programul Cunoaşte-ţi ţara, prin care, pentru a elimina stereotipurile existente peste Prut, am adus circa 70.000 de cetăţeni din Republica Moldova în perioada 2016-2018 în vizite standard de trei zile în ţară. Ştiu ce înseamnă organizare de mase mari de oameni precum şi eforturi logistice şi de cazare. La fel cum m-aş baza pe domnul Paraschivescu că îmi oferi sfaturi competente pe probleme lingvistice, aşa cred că pot să ofer expertiză oricui doreşte să organizeze deplasări de persoane sau mitinguri de amploare, printre altele.

UTILITATE La începutul campaniei electorale, am analizat cu grijă ce poate face concret un membru în Parlamentul European din partea României. Rezultatul a fost unul puţin dezamăgitor, dacă e să fiu sincer. Astfel de vizite de studiu mi s-au părut utile pentru a combate propaganda de sorginte putinistă împotriva proiectului unei construcţii europene comune. Şi oamenii cu care trebuie să lucrăm cel mai aproape sunt tinerii, generaţia viitoare. Desigur, asta ar fi un lucru concret care ar şi demonstra inutilitatea unor programe de milioane de euro care promit a combate propaganda moscovită dar ajung de fapt să fie nişte sinecuri bine plătite pentru unii intelectuali, cum este şi funcţia de europarlamentar pentru mulţi reprezentanţi români, de altfel.

Nu cred că mai e nevoie să zic de ce programul trebuie să se adreseze şi celor din Bol­vaşniţa, Rafailă, Curmă­tura, Cioca-Boca, Horo­diştea pe Prut, Găvoj­dia sau Lunguleţu, unde locuiesc copii ce au dreptul la aceleaşi şanse cu cei din Bucureşti, Cluj-Napoca sau Timişoara, care pot oricând asista la prelegerile unor scriitori precum Radu Paraschivescu.

NEDUMERIRE Nu înţeleg, sincer, resorturile pentru care fix la candidatul independent George Simion s-a oprit domnul Paraschivescu. Nici pentru care Grigore Cartianu (sau administratorul paginii sale) trimite cititorii către articolul critic cu următorul comentariu „Radu Paraschivescu despre pungaşii care vând minciuni“. 

Probabil, un om trecut prin tranziţia post-decembristă a înţeles că nu e bine să te pui rău cu stăpânii vechi sau viitori ai ţării şi nu ne bine să sesizi că toţi liderii partidelor politice parlamentare au contracte cu statul, după cum şi privatizarea Humanitas lasă semne de întrebare asupra probităţii morale a unora. E mai bine să dai într-un independent din postura unui om comod, al sistemului, care nu crede că e posibil să aduci 3.000 de copiii de la coada vacii (dar, totuşi, o vacă europeană) în capitala Europei.

Va urma, tot aşa... Probabil europarlamentarii actuali, ale căror partide au fost ajutate de prietenii domnului Paraschivescu să treacă pragul electoral, vor aduce la Bruxelles tineri şi mai puţin tineri din cafenelele de pe Dorobanţi. Cine mă cunoaşte sau m-a cunoscut în această campanie ştie că aş fi dat şi ultimul leu şi ultima picătură de energie ca să mă ţin de promisiune.

Ne mai vedem, poate într-o viitoare carte scrisă despre poticnirile sistemului în faţa unor bieţi independenţi.