Politică

articolul anterior articolul urmator

Dansând cu lupii ideologici pe ruinele realităţii

83
23 Dec 2016 10:37:47
Nicolae Manolescu

Definiţia ideologiei făcută de Marx  a fost deseori nuanţată, până la sofisticare, un secol mai târziu, dar rămasă în esenţă exactă. Singura corecţie valabilă priveşte sfera de întindere a ideologiei în societatea actuală. Marx o restrângea la o formă de exercitare a puterii politice de către cei care o deţineau, şi care înlocuia realitatea cu un set de idei despre realitate, necesare pentru controlul acesteia din urmă.

Astăzi e limpede că ideologia nu e o armă aflată exclusiv în mâna politicienilor la putere, dar una în mâna tuturor purtătorilor de cuvânt din societate. Fie societatea democratică, teocratică, liberală sau totalitară. Doar gradul de influenţă diferă de la una la alta. Ideologia are o cu atât mai multă influenţă, cu cât societatea nu e stabilizată democratic, fiind, în schimb, redutabilă în toate regimurile totalitare, indiferent de natura lor.

Problema se poate pune şi altfel: presiunea ideologică e absolut necesară în regimurile autoritare, chiar şi în cele fasciste, aparent lipsite de ideologie, în sensul de la Marx, fiindcă nu răstoarnă realitatea în imagine, dar, în democraţii, ea nu mai este neapărat o armă în posesia statului, ci una de care se folosesc mass-media, presa scrisă şi, în general, liderii şi formatorii de opinie.

Internetul a pus la dispoziţia acestora din urmă mijocul de a schimba guverne, preşedinţi sau forme de guvernământ. Primăvara arabă din anii trecuţi a dovedit eficacitatea ideologicului asupra politicului şi a străzii asupra instituţiilor statului. Havel afirma că intelectualii, cei lipsiţi, în sens politic, de putere, sunt cei care vor contribui la dărâmarea comunismului, şi anume, prin puterea cuvântului. Nu numai fiindcă comunismul este o utopie bazată pe ideologie, pe cuvinte, adică, dar şi pentru că, vorba idealistului Camus, spiritul sfârşeşte totdeauna, mai devreme sau mai târziu, prin a frânge sabia.

Ideologia are o cu atât mai multă influenţă, cu cât societatea nu e stabilizată democratic, fiind, în schimb, redutabilă în toate regimurile totalitare, indiferent de natura lor.

Epoci întunecate

Eşecul aproape universal al comunismului nu pare să fi vindecat lumea de utopii ideologice. Din contra, asistăm în prezent la ravagii ideologice foarte diferite, care ne duc cu gândul la epoci întunecate din istorie. Islamismul radical este una dintre cele mai criminale. Particularitatea ideologiilor este de a clădi castele pe nisip. Ele nu construiesc nimic solid şi durabil. ISIS a putut la un moment dat lăsa impresia că a edificat un califat cu destin istoric. Odată înfipt stindardul negru la Mosul şi la Palmira, oamenii califului autoproclamat n-au mai făcut altceva decât să exploateze în scop propriu resursele în petrol ale regiunii, să instituie teroarea şi să ucidă bestial sute de mii de oameni. Ţinut în viaţă de considerente ideologice idioate, Califatul se va prăbuşi nu peste mult timp, înainte chiar de a fi devenit un stat.

Spuneam că lecţia comunismului n-a fost învăţată. A murit Fidel Castro şi i-am auzit pe mulţi vorbind despre el ca despre o legendă. O spunea chiar o doamnă care conduce o Organizaţie neguvernamentală specializată în apărarea drepturilor omului. Să lăsăm la o parte faptul că Fidel Castro a fost un odios criminal (l-a dat pe mâna FBI până şi pe aliatul său Che Guevara, cînd s-a temut că-i va deveni rival), comparabil cu Stalin şi cu Mao, păstrând proporţiile, dar să nu uităm că a nenorocit o ţară întreagă, rămasă înapoiată economic şi social timp de şase decenii. Şi asta, din cauza ideologiei comuniste călăuzitoare, pe care Castro o susţinea încă în anii 2000, când era deja cu un picior în groapă, împotriva realităţii crunte care îl contrazicea pe aproape toată planeta. Aceeaşi ideologie e valabilă în variantă soft în Venezuela preşedintelui-şofer de autobuz Maduro, unde până şi benzina a fost raţionalizată, deşi ţara sud-americană are cele mai mari rezerve de petrol din lume.

Rezistenţa factorului ideologic

La o conferinţă internaţională organizată de PSF la Paris, l-am auzit pe liderul de azi al partidului socialist distingând între socialismul de stat (care ar fi, vezi bine, comunismul) şi socialismul curat (murdar!), aflat la putere în Franţa. Distincţie pur ideologică, la care n-au reacţionat nici fostul preşedinte al României, Ion Iliescu, nici prietenul meu, disidentul polonez bine-cunoscut Adam Michnik. În ce mă priveşte, am părăsit sala, iar seara i-am invitat la cină pe amândoi şi am discutat pe larg vocabularul de esenţă ideologică al socialistului francez. Eu, uimit de rezistenţa factorului ideologic, ei, nedumeriţi de... intoleranţa mea. Asta e problema care mă frământă: în pofida tuturor eşecurilor ideologice din secolul trecut (la anul pe vremea asta, vor fi 100 de ani de la Marea Revoluţie din Octombrie!), majoritatea conducând la sisteme de guvernământ criminale, oamenii politici, de dreapta sau de stânga, înfrăţiţi în ignoranţă şi superficialitate, continuă dansul ideologic pe ruinele realităţii.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

83 Comentarii

Ovidiu Stoica
23.12.2016, 11:42:44

Ideologia dominanta azi in Occident e cea a "diversitatii si multiculturalismul". O ideologie menita sa faciliteze colonizarea Europei prin imigratie cu arabi si africani. O ideologie care incearca sa patologizeze si sa demonizeze reactiile naturale de aparare a natiunilor europene ("xenofobie", "rasism", "intoleranta", yada yada) impotriva acestei anihiliari etnice si istorice-culturale prin islamo-africanizare. In ultimii 25-30 de ani ideologia asta anti-nationala, anti-patriotica, s-a combinata cu cea "pietelor", a globalizarii fara frontiere, si a servit ca rationalizare pentru distrugerea economiilor nationale si impunerea extinderii actiunii corporatiilor transnationale si imbogatirea astronomica a elitelor corporato-financiare (CEOs & bancheri)

+11 (19 voturi)
Stefanescu Marian
23.12.2016, 11:55:02

Aveţi dreptate Maestre,cu precizarea importantă:comunismul,mai înainte de a fi o ideologie,a fost o Utopie filozofică.Care Utopie a fost impusă,cu titlu experimental,altor popoare.S-a crezut că va fi introdusă în Anglia,Marx chiar a plecat acolo să implementeze "revoluţia proletară" conform dogmei lui,dar Anglia nu a servit pilula otrăvită.S-a încercat apoi în Franţa-Comuna din Paris-dar şi acolo lucrurile au dat greş.În disperare de cauză s-a încercat în Germania(care a şi pierdut războiul din cauza frământărilor politice şi a trădării statului de către bancherii germani(...).Germania a pasat problema spre Rusia,dându-i bani şi arme lui Lenin pentru victoria revoluţiei bolşevice.Ceea ce a urmat se ştie... CINE a forţat punerea în aplicare a Utopiei comuniste?Răspuns:marea intelectualitate occidentală şi marea finanţă internaţională(Wall Street-ul a ajutat teribil Rusia sovietică în primii ani ai bolşevismului cu bani,alimente şi echipamente.CINE l-a scăpat pe Stalin în faţa fascismului german?Marile democraţii occidentale numite SUA,Anglia,Franţa.Aşa că ce să ne mai mirăm?Occidentul are încă o nostalgie faţă de Utopia comunistă şi nu înţelege deloc spaima statelor din Est foste comuniste. Şi,în definitiv,Maestre,globalismul nu este tot o Utopie de tip comunist?

-3 (11 voturi)
Iulian Arion
23.12.2016, 12:38:55

Domnule profesor, Au aparut cei care sa sustina ca marxismul este bun, dar a fost prost aplicat? Ma refer la nivelul discutiilor intelectuale, la o cafea, in pauzele colocviilor despre EU etc. Societatea democrata si cea liberala reprezinta acelasi lucru. La fel, ideologia teocrata si totalitara. Pana la cucerirea de catre persi, societatea greaca era una democrata. Persii au impus lideri locali, tirani. Darius a luat cu el corabieri greci sa-i faca pod peste Dunare, sa-si treaca trupele in Scitia. Le-a spus ca daca nu se mai intoarce in 60 de zile, sa-si ia corabiile cre alcatuiau podul si sa plece. Scitii au pustiit tot in calea persilor si-i urmareau. Au venit la grecii care pazeau podul si le-au spus sa demonteze podul si sa plece. Ei il vor epuiza pe Darius si pe armata lui prin stepa, apoi ii vor omori, eliberandu-i si pe greci de persi. Greci au zis ca asa vor face. Scitii au plecat. Grecii au tinut sfat si au concluzionat ca este o propunere corecta. Un grec a luat cuvantul si a zis: Persii au inlaturat democratia din cetatile noastre si ne-au pus pe noi, tirani conducatori (tiran - conducator neales ci numit - un fel de prim ministrii de azi!). Daca persii vor fi nimici de catre sciti, atunci poporul se va revolta si ne vor inlatura, reimpunand conducerea democratica. Ceilalti au fost de acord. Ce vom face cand vor veni scitii sa verifice daca am demontat podul? Dar daca va veni Darius mai repede si va constata ca am demontat podul? Atunci un altul a zis: vom demonta podul de pe malul stang al Dunarii, pana la o distanta cat pot trage scitii cu arcul. Vom ramane in asteptare. S-a intors Darius si a trecut armata peste Dunare, scapand de sciti. Morala: tirania se impune prin forta armelor unui ocupant strain (cazul comunismului in Estul Europei) sau prin intermediul ideologiilor, cazul democratiilor reprezentative, in care guvernul se comporta tiranic. Solutia: democratia participativa. Tehnologia informatiei ne permite sa votam de la distanta, sa purtam discutii, sa argumentam pana la epuizare, apoi sa votam. In democratie, majoritatea decide!

+8 (14 voturi)
Nirolf
23.12.2016, 14:11:08

Iulian Arion Frumos ...

+7 (7 voturi)
Mister Wise
23.12.2016, 13:00:51

Sindromul Stockholm descrie comportamentul unei victime răpite sau captive care, în timp, începe să își simpatizeze răpitorul. Persoanele captive încep prin a se identifica cu răpitorii, ca un mecanism defensiv, din teama de violență. Micile semne de bunătate venite din partea răpitorului sunt amplificate, întrucât într-o situație de captivitate, lipsa perspectivelor este prin definiție imposibilă. Încercările de evadare sunt și ele percepute drept o amenințare, întrucât, într-o tentativă de evadare, există marele risc ca cel răpit să fie afectat și rănit. Drept consecință, victima devine hiper-vigilentă în privința nevoilor răpitorului și neștiutoare în privința propriilor nevoi. Separarea de răpitor devine tot mai grea pentru victimă, întrucât ar pierde singura relație pozitivă formată - cea cu răpitorul. Este important de subliniat că aceste simptome apar în condiții de stres emoțional foarte mare. Acest comportament este considerat ca o strategie obișnuită de supraviețuire pentru persoanele care sunt victime ale abuzului inter-personal și a fost observat în cazul dictaturilor comuniste, atacurilor teroriste, divorțurilor cu copii, al copiilor abuzați emoțional, al membrilor sectelor religioase, prizonieri de război și tabere de concentrare.

+5 (5 voturi)

Vezi toate comentariile (83)