Datoria şi şefia: Şeful statului să invite PSD să propună un prim-ministru

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO Guvernul României
FOTO Guvernul României

„Guvernul nu are niciun motiv să plece şi să dezerteze de la datoria lui de a munci încă zece, douăzeci, patruzeci şi poate şaptezeci de ani la consolidarea ţării, care abia peste un veac va da roadele aşteptate şi prevăzute cu numărul lor exact, în proiectele iubitului şef”.

Aşa scria, în perioada interbelică, gazetarul Tudor Arghezi, comentând - cu peniţa sa acidă - situaţia politică internă. Şi aşa s-ar putea scrie şi astăzi, înlocuind guvernul de atunci cu cel de acum, interimar şi haotic cum e, dar fudul nevoie mare că a dus România peste Ungaria, la PIB/cap de locuitor. Doar că, după cum a explicat economistul Dragoş Cabat pentru Europa Liberă, e vorba de o cifră scoasă din context, atribuită greşit şi reflectând doar o situaţie ipotetică. Cât despre „iubitul şef” gânditor de proiecte, el n-a fost numit de causticul scriitor-jurnalist la vremea aceea, dar în zilele noastre, ştim bine cine e.

Este cel care a creat o criză politică doar ca să scape de pietricica useristă din pantof, fiindcă îl jena la umbletul agale, pas cu pas, prin peisajul puterii. De fapt, jena o resimţise dinainte, dar a răbdat o vreme, sperând probabil ca pietricica să se tocească şi să nu mai fie sesizabilă. Şi cum nu s-a întâmplat deloc aşa, ba chiar a devenit colţuroasă/colţoasă, şeful a simţit nevoia s-o înlăture, după ce şi-a asigurat un nou furnizor de pantofi, câţ(u) mai confortabili. Astfel s-a pricopsit România cu o mândreţe de criză politică, fix ce-i mai lipsea în condiţiile catastrofei sanitare traversate şi cu nori economici negri la orizont.

Şi poate că situaţia mai putea fi reparată rapid, dacă şeful lăsa totuşi partidele să găsească singure o soluţie şi nu desemna un premier USR „la mişto”, doar ca să-l vadă trântit la vot în Parlament, spre satisfacţia celui care i-a dat cu bună ştiinţă o misiune imposibilă. Era cât pe ce ca episodul să se repete şi cu al doilea însărcinat cu aceeaşi misiune, doar că pe el l-a retras PNL la timp, înainte de a expune partidul unui eşec ruşinos la examenul învestiturii. Ceea ce nu-i fereşte totuşi pe liberali de eticheta neseriozităţii, câtă vreme din tabăra lor răsună, ca viitoare nouă propunere de premier, tot numele Câţu şi Ciucă.

„Iubitul şef” putea scuti ţara de tot tărăboiul de astăzi dacă n-ar fi intervenit în mersul coaliţiei PNL-USR-UDMR, lăsând-o să se destrame de la sine, dacă aşa-i era sortit. Dar şi mai simplu ar fi fost dacă, în decembrie 2020, respecta rezultatele alegerilor şi dădea primului clasat, PSD, ocazia de a forma guvernul. E greu de spus cum s-ar fi descurcat social-democraţii în contextul pandemiei, cu o economie grav afectată de lockdown şi un sistem sanitar la pământ, dar poate că măcar la capitolul stabilitate ar fi fost ceva mai bine decât ce vedem de câteva luni.

Şi nici acum n-ar fi târziu ca şeful statului să ia în seamă clasamentul electoral şi să invite PSD să propună un prim-ministru. Chiar şi într-o întovărăşire temporară cu PNL. În situaţia actuală, în care orban-iştii i se scurg din grupurile parlamentare, PNL nu mai e în poziţia de a rămâne vioara întâi, oricât de inconfortabil sună asta la Cotroceni. Raportul de forţe dintre PSD şi PNL este favorabil celui dintâi şi logic ar fi ca partidul dominant să aibă premierul. Conform cutumelor, în persoana lui Marcel Ciolacu, liderul formaţiunii. Social-democraţii şi-au exprimat deja disponibilitatea în acest sens, iar asta pare, până la urmă, soluţia firească. 

Mai există, desigur, varianta tragerii de timp, cu avansarea de false variante nepolitice, cum s-a dorit şi propunerea lui Ciucă. Toate cu şanse cvasi-nule de a fi votate în Parlament. Din păcate, România nu îşi permite să aştepte, în incertitudine şi sub presiune, o altă improvizaţie a „iubitului şef”. Sunt momente în care datoria ar trebui să conteze mai mult decât şefia sau mândria.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite