De ce trebuie să stea românii în genunchi: ca să nu destabilizeze

Sfatul ”binevoitorilor”: uitaţi-i pe românii din Ucraina ca să nu ”destabilizaţi”, altfel vă acuzăm de rusism

Vocile, fie ele româneşti sau străine, care ne cer supunere şi tăcere în faţa nedreptăţii la care sunt supuşi românii din afara graniţelor au găsit acum o nouă scuză: să nu destabilizăm. După ce am solicitat public apărarea românilor din Ucraina supuşi unui proces ciudat de mobilizare în masă, ni s-a spus că românii trebuie să tacă şi să se supună, la fel şi noi, cei de la care ar trebui să vină sprijinul, pentru că altfel destabilizăm Ucraina!

Dar când le închideau şcolile şi le interziceau limba română etnicilor din ţara amintită, atunci nu se destabilizau? Cât de uşor este să acuzi orice iniţiativă de apărare a românilor (comunicatul meu AICI) drept un act de trădare, în timp ce trădarea constă, mai degrabă, în tăcerea eternă la care suntem condamnaţi pentru a putea fi desfiinţaţi mai uşor!

În aceeaşi logică ni se spune nici să nu vorbim de reunificarea cu Republica Moldova, pentru că destabilizăm şi deturnăm cel de-al doilea stat românesc de la drumul său european, de parcă reîntregirea României nu s-ar face în Europa, ci pe lună. Nici de drepturile românilor din Valea Timocului nu avem voie să spunem sau să condiţionăm aderarea Serbiei de respectarea românilor de acolo, pentru că oprim Belgradul din marea lui aventură europeană în care vrea să intre cu interzicerea rugăciunilor în română cu tot!

Dar nici la noi în ţară nu avem voie să-i apărăm pe românii din Transilvania de extremismul maghiar şi de vizitele agresive ale oficialilor de la Budapesta, pentru că, la fel, destabilizăm şi suntem extremişti. Nici împotriva campaniilor de presă sau politice din Europa împotriva românilor nu avem voie să comentăm, pentru că destabilizăm. Nu avem voie decât să tăcem şi să acceptăm tot ce se pune în cârca noastră, ca să fim buni europeni! 

Când am ajuns aşa de slabi încât să acceptăm că singurul nostru rol în istoria contemporană este să tăcem şi să înghiţim orice afront? De ce ne acceptăm rolul de victime care sunt vinovate şi dacă deschid gura?

Vrem să destabilizăm dispreţul cu care suntem înconjuraţi pe baza faptului că a ajuns un numitor comun ca despre România să poţi spune orice fără să fii taxat, iar românilor să le poţi face orice fără nicio responsabilitate. Da, haideţi să destabilizăm superioritatea cu care ne privesc toţi ca pe o ţară de mâna a şaptea pe care nici nu o bagi în seamă pentru că are ea deştepţii ei care au grijă să nu sufle nimeni nicio vorbă, nu care cumva să destabilizeze…

În România celor care vor să fie corecţi politic, adică slugarnici, eşti valoros dacă îţi dispreţuieşti ţara, dacă o consideri cea mai rea din lume, dacă ştergi urmele istoriei şi ale tradiţiei şi dacă te ruşinezi că eşti român, dacă accepţi cu bucurie ca ţările vecine să anihileze prezenţa românească pe teritoriul lor şi să lupte pentru dispariţia comunităţilor istorice româneşti. Orice altă atitudine ”destabilizează”. Orice ridicare din ţărâna în care ne aruncă bunii noştri vecini este un act de neiertat şi ajută Rusia. Existenţa însăşi a României şi a poporului român probabil este deranjantă, şi vă pot aduce argument cu duiumul în acest sens, dar nu avem voie să ne apărăm fiinţa ca să nu destabilizăm.

Păi tocmai asta vrem, vrem să destabilizăm dispreţul cu care suntem înconjuraţi pe baza faptului că a ajuns un numitor comun ca despre România să poţi spune orice fără să fii taxat, iar românilor să le poţi face orice fără nicio responsabilitate. Da, haideţi să destabilizăm superioritatea cu care ne privesc toţi ca pe o ţară de mâna a şaptea pe care nici nu o bagi în seamă pentru că are ea deştepţii ei care au grijă să nu sufle nimeni nicio vorbă, nu care cumva să destabilizeze…

Şi uite încă o dovadă a atitudinii unora de învinşi de bunăvoie: am depus la Parlament în luna martie a acestui an un proiect de lege (AICI) prin care tuturor celor care aveau cetăţenia română până în 23 august 1944, precum şi urmaşilor lor, iar ulterior au fost încadraţi în teritoriile unor state străine (URSS), li se recunoaşte această cetăţenie de drept. În felul acesta, România le acorda o şansă şi protecţie de drept tuturor familiilor românilor rămaşi sub urgia URSS după cel de-al doilea război mondial, şi care acum se găsesc fie în Ucraina, fie în Republica Moldova, fie chiar în Rusia. Acest proiect de lege probabil nu va trece. De ce? Ca să nu destabilizeze…