De ce cred că boicotul la vot este o prostie

Eu, unul, am privit cu mult interes mişcarea de protest începută la Bucureşti şi în alte oraşe mari ale României, la sfârşitul verii trecute. Pornită din opoziţia faţă de proiectul Roşia Montană, la care s-a adăugat imediat tema sensibilă a gazelor de şist, mişcarea de protest  a venit să sancţioneze  inconsecvenţa guvernamentală, lipsa de coerenţă a deciziei, schimbarea bruscă a discursului de la trecerea în opoziţie a putere – şi invers.

Cu timpul, mişcarea de protest a vizat o serie întreagă de alte aspecte controversate ale guvernării şi comportamente politice reprobabile. Spiritul civic reînviat, participarea la proteste a unui mare numar de cetăţeni cu un grad ridicat de educaţie, prezenţa remarcabilă a tinerilor, toate acestea au dar naştere la multe speranţe.

Apărută spontan, mişcarea putea merge spre o anumită formă de organizare, putea da naştere unei pleiade de de lideri, putea propune un proiect pentru România şi un plan de acţiune care să se diferenţieze cu claritate de tot ce se întâmplă acum pe scena politică. Mai pe scurt, mişcarea putea da naştere acelei alternative mult aşteptate pentru România – o alternativă pornită, de data asta, de jos în sus, dinspre societate spre nivelul de decizie. O alternativă credibilă.

Nu a fost aşa. Cu trecerea timpului, mişcarea a fost acoperită de gălăgia dezbaterilor televizate şi s-a stins, nu înainte ca diverşi politicieni, de diferite orientări, să încerce a  se sui pe valul protestelor.

Iata că mişcarea revine în aceste zile cu putere în spaţiul public, într-o campanie care îi îndeamnă pe cetăţeni să nu participle la votul din 25 mai, ca o formă a unui nou protest civic. Tema, cum era de aşteptat, este intens dezbătută la tv şi pe reţelele sociale.  

E adevărat, motivele pentru care mişcarea de protest vrea să boicoteze alegerile sunt demne de pus în discuţie. În principiu, mişcarea cere modificarea legilor, numeroase, de altfel, care împiedică intrarea în spaţiul politic a partidelor noi. Sunt multe asemenea prevederi, în legea partidelor, în legile electorale şi aşa mai departe. Motivele protestului în ziua votului au fost expuse pe larg, chiar în această secţiune, de colega Ioana Lupea. Cum a spus Eminescu: 

„Cei tari se îngrădiră/ Cu-averea si mărirea în cercul lor de legi”

Problema este însă că acest cerc nu se va sparge dacă exact cei care înţeleg situaţia şi vor o schimbare în România stau acasă. Credeţi că le va păsa actualilor politicieni de câţiva activişti adunaţi în stradă în ziua alegerilor? Să fim serioşi… Duminică, ei vor fi interesaţi de ceea ce se va găsi ÎN URNE.

E adevărat că, pentru unii, a lipsi de la vot e COOL. A merge, cu toţi pensionarii şi asistaţii, e NAŞPA. Doar că nu vine nimeni acasa la aceia care n-au votat ca să-i întrebe: dar cum ar crede domnia voastră că trebuie să facem? Sau, mai bine: nu vreţi să ne dăm noi, cei votaţi, la o parte, ca să veniţi dumneavoastră, cei care nu aţi fost la vot?

Avem o mulţime de motive de nemulţumire faţă de actuala clasă politica, dar absenţa de la urne tocmai a cetăţenilor activi şi educaţi, care au animat protestele de anul trecut, nu garantează altceva decât menţinerea acestei clase politice.

 Daca vrei sa laşi lucrurile aşa, stai acasă şi vor decide alţii pentru tine.

O fi această democraţie plină de hibe, dar până una-alta, nimeni, nicăieri în lume, n-a inventat ceva mai bun decât un sistem bazat pe separarea puterilor, pe viaţa parlamentară şi partide politice, votate de cetăţeni. Dacă vrei să schimbi lucrurile în bine, daca vrei alte feţe şi alte politici, te organizezi şi intri în joc. Daca vrei sa laşi lucrurile aşa, stai acasă şi vor decide alţii pentru tine.

Doar că asta nu te face nici mai deştept, nici nu te scoate din mulţime. Şi oricat vei striga pe străzi, vocea ta nu va avea nicio importanţă.

P.S.: Dacă această democraţie nu e bună şi nu merită validată prin vot, atunci de ce promotorii boicotului nu se adună la o terasă din Centrul Vechi ca să gândească la un alt mod de organizare a societăţii, unul cu totul revoluţionar, dar care să garanteze drepturile câştigate, de bine, de rău, în această mult hulită democraţie?