De ce graţierea şi amnistia nu sunt o soluţie. Cazurile Italiei şi Cehiei

Experienţele unor state europene care au aplicat graţieri colective şi amnistii s-au dovedit a fi adevărate eşecuri, potrivit unor studii realizate de institute de cercetare. Majoritatea deţinuţilor eliberaţi din penitenciare nu au putut fi reintegraţi în societate şi mulţi dintre ei s-au întors în spatle gratiilor.

Ministerul Justiţiei, condus de social-democratul Florin Iordache, a iniţiat două proiecte de ordonanţă privind graţierea şi redefinirea unor infracţiuni în favoarea inculpaţilor, care se află în dezbatere publică. Exemplele altor state europene care au apelat la graţiere şi amnistie arată că cele două măsuri nu rezolvă problemele din penitenciare. 

INPROL (Reţeaua internaţională pentru asigurarea statului de drept) şi Institutul de Cercetare privind Viitorul Muncii din Bonn au măsurat efectele aplicării celor două legi, în Italia, respectiv Cehia, iar studiile lor, citate de europarlamentarul Siegfried Mureşan, purtător de cuvânt al PPE, arată că scopul celor două măsuri nu numai că nu a fost atins, dar graţierea şi amnistia au avut şi un impact negativ asupra societăţii. 

Italia a avut parte de peste zece graţiei colective din 1945 până în prezent, cea mai recentă a fost în 2006. Problema supra-aglomerării penitenciarelor, argument invocat şi în România de către iniţiatorii proiectului, nu a fost rezolvată prin eliberarea deţinuţilor din închisori. Studiul relevă că mai mult de jumătate din locurile eliberate în penitenciare s-au reumplut în primul an după aproape fiecare graţiere colectivă aplicată în Italia. 

Pentru că eliberarea deţinuţilor nu a fost însoţită de un plan de reintegrare socială a puşcăriaşilor, unul din trei deţinuţi graţiaţi s-au întors în spatele gratiilor, ca urmare a comiterii altor infracţiuni. Rata de recidivism a celor graţiaţi a fost similară cu rata normală de recidivism (31,2% vs. 32,9%). Costurile sociale pentru un stat care aplică graţierea sunt foarte mari indiferent de costurile cu deţinuţii în închisori, mai arată studiul cercetătorilor germani asupra cazului Italiei. 

S-au reîntors în puşcărie

Cehia, un alt stat UE, a dat ultima graţiere colectivă, în 2013, când au fost eliberaţi din penitenciare peste 6.400 de deţinuţi. Institutului Internaţional pentru Promovarea Statului de Drept (INPROL) a studiat efectele aplicării legii graţieii colective în Cehia. În anul în care a avut loc graţierea, rata infracţiunilor la nivel naţional a crescut cu 7%, aproape 9.000 de infracţiuni fiind atribuite persoanelor care au fost graţiate. Deci, regretul faptelor pentru care au fost încarceraţi prima dată nu a existat pentru acei deţinuţi care s-au întors în spatele gratiilor, la scurt timp.  

Concluzia studiului INPROL arată că graţierile colective nu reprezintă un exemplu de bună practică şi subliniază că reintegrarea în societate a persoanelor graţiate este o componentă esenţială, dar că, fără un bun plan prealabil de integrare a acestora, graţierea nu este deloc o soluţie eficientă. „Graţierea şi amnistia nu sunt doar acte de clemenţă din partea societăţii pentru oameni care regretă faptele pe care le-au comis, din contră, experienţa altor state arată că mare parte dintre cei graţiaţi sau amnistiaţi nu se căiesc şi comit din nou infracţiuni care îi aduc înapoi în puşcării“, arată eurodeputatul Siegfried Mureşan.

„Să aloce bani pentru construirea de noi penitenciare“ 

Guvernul Grindeanu nu a prezentat niciun plan de reintegrare socială a deţinuţilor care vor fi eliberaţi, ca urmare a adoptării celor două ordonanţe. „Este evident pentru oricine că PSD şi ALDE nu vor să-i reintegreze social pe cei 2.500 de deţinuţi pe care spun că-i eliberează, aţi văzut vreun plan de reintegrare a lor, i-aţi auzit măcar pe pesedişti vorbind despre asta? Nu, ei vor să se scape de puşcărie pe ei şi pe cei alături de care au furat. Dacă îi preocupă atât de mult soarta puşcăriaşilor, Guvernul PSD - ALDE să aloce bani pentru construirea de noi penitenciare şi pentru creşterea capacităţii şi modernizarea celor existentei“, a mai spus Siegfried Mureşan, purtător de cuvânt al PPE. 

Graţierea nu ar rezolva nici jumătate din excedentul capacităţii puşcăriilor româneşti, argumentul principal folosit de Guvern pentru a promova controversatul proiect de ordonanţă privind graţierea. Cel puţin aşa susţin oficiali din Administraţia Naţională a Penitenciarelor (ANP). Mai precis, aceştia spun că doar aproximativ 3.500 de condamnaţi s-ar încadra în condiţiile de graţiere, în timp ce deficitul de locuri în penitenciare depăşeşte 8.500 de locuri.

Defalcat, în penitenciarele româneşti sunt 1.625 de persoane condamnate la pedepse cu închisoarea de până la 5 ani inclusiv, 856 de condamnaţi care au împlinit vârsta de 60 de ani, 14 femei însărcinate, 1.213 persoane care au în întreţinere minori cu vârsta de până la 5 ani, precum şi 26 de deţinuţi diagnosticaţi cu boli incurabile în faze terminale.