Politică

articolul anterior articolul urmator

De ce guvernul de uniune naţională este o iluzie păguboasă

64
3 Mar 2020 08:01:03
Mihai Dumitru

Soluţia PSD ca România să iasă din criza politică este învestirea unui guvern în care să fie reprezentate toate partidele parlamentare. Perceput drept rezonabil de către cei mai naivi, mirajul înfrăţirii lupului cu capra şi varza poate fi un pericol pentru însăşi ideea de democraţie, prin eşecul previzibil al acestei formule utopice.

Încă din data 17 ianuarie, în ajunul depunerii moţiunii de cenzură împotriva guvernului PNL condus de Ludovic Orban, PSD venea cu antidotul crizei politice pe care urma să o declanşeze adoptarea de către Parlament a moţiunii. Leacul bun la toate propus de PSD prin vocea preşedintelui său interimar, Marcel Ciolacu, era un guvern de uniune naţională care să conducă România până la alegerile legislative programate în luna noiembrie.

Aşa cum era de aşteptat, ideea nu a fost luată în serios de niciun partid în afara PSD şi PRO România. Nici măcar după ce moţiunea de cenzură iniţiată a întrunit numărul necesar de voturi, iar cabinetul Orban a fost demis. Şi nici după ce rectorul Remus Pricopie a fost propus de aceste două partide pentru funcţia de premier, în urma consultărilor la Palatul Cotroceni între preşedintele Iohannis şi şefii delegaţiilor partidelor parlamentare. Propunerea de instituire a unui guvern de uniune naţională a revenit de săptămâna trecută în declaraţiile lui Ciolacu, după invalidarea de către CCR a celei de-a doua nominalizări a lui Ludovic Orban la conducerea executivului.

Sintagma „guvern de uniune naţională” este un fetiş verbal din vocabularul politic românesc al anilor ’90 care încă îi emoţionează pe unii oameni. Prima legislatură parlamentară post-comunistă s-a numit Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională (CPUN) şi a legiferat fără a fi fost votată de cetăţeni, până în 20 mai 1990, la primele alegeri libere din istoria contemporană. Timp de un an şi o lună, între octombrie 1991 şi noiembrie 1992, la Bucureşti a funcţionat un aşa-zis guvern de uniune naţională, sub bagheta lui Theodor Stolojan. În fapt, cabinetul condus de Stolojan avea 11 portofolii ministeriale ocupate de membri FSN (între care Traian Băsescu la Transporturi), însă cooptase pentru restul de opt ministere mai puţin importante şi patru independenţi, doi liberali, un ecologist şi un agrarian ca să-l arate în exterior ca reprezentativ pentru România. PNŢCD refuzase să ia parte la mascarada consensului iliescian de a-i înfrăţi la guvernare pe foştii comunişti cu reformiştii.

După 1992, conceptul de guvern de uniune naţională a căpătat statutul de mit politic în România, fiind propus ca panaceu de câte ori cineva avea interesul să distragă atenţia de la negocierile politice mai pragmatice. În istoria recentă, ideea unui guvern de uniune naţională a mai fost vehiculată în spaţiul public înaintea lui Ciolacu de Alina Mungiu-Pippidi, avangarda ideologică a PSD, o adevărată „Dughina” eurasiatică şi anti-americană. Editorialul semnat de AMP în iunie 2018 era o pledoarie pentru coalizarea tuturor forţelor politice din ţară în vederea asumării de către România a preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene din 2019. O platitudine păşunistică insuficient gândită, ca aproape toate ideile zămislite de AMP în ultimii ani.

Înfrăţirea politicienilor – o utopie stupidă


„Faceţi un guvern de uniune naţională, măi fraţilor” – îndemna textual Alina Mungiu-Pippidi în vara lui 2018. Atât sfatul inestimabil al Alinei Mungiu-Pippidi, cât şi propunerea articulată oficial de Marcel Ciolacu un an şi jumătate mai târziu fac apel la cel mai mic multiplu al inteligenţei cetăţeanului român. Un dumicat pe jumătate mestecat, gata să fie înghiţit pe nemâncate ca pansament gastric. Căci ce poate fi mai înălţător decât ca politicienii de toate culorile să-şi dea mâna frăţeşte pentru binele comun?

Omul simplu din popor, de bun simţ şi bună credinţă, căruia ideologia şi doctrina îi sunt complet străine, înţelege politica şi pe politicieni prin analogie cu o mare familie formată din fraţi şi veri. În esenţă, toţi vor acelaşi lucru, dar unii trag să obţină mai mult decât alţii – de aici sursa conflictului politic. Cam ca împărţirea între rude a moşiei din bătrâni: toţi fraţii vor lotul cel mare de pământ gras şi roditor, dar numai o familie îl va obţine, iar restul fraţilor se aleg cu câte un petic de glod înţelenit şi pietros în care se rupe lama plugului.

Alternanţa la guvernare este văzută astfel în România rurală profundă: la fiecare patru ani, roata se întoarce şi cei care anterior flămânziseră ajung să lucreze lotul de pământ cel mai râvnit, umplându-şi hambarele cu roadele sale. Ceilalţi fraţi trebuie să se mulţumească doar cu câteva brazde pline de ciulini. Poate doar vărul maghiar culege mai mereu roadele lotului lăudat pentru că este mai şiret şi exploatează abil cearta dintre fraţi, aliindu-se când cu unul, când cu altul, împotriva celorlalţi.

Cum se vede la ţară criza politică: atunci când este mare ceartă între neamuri, nu are nimeni vreme să lucreze pământul, care riscă să ajungă în pârloagă. Soluţia creştinească este ca fraţii şi verii să se aşeze cu toţii la o masă lungă, să-şi spună fiecare păsul, să fie îndrumaţi de popă şi în final să-şi dea mâna şi să se înţeleagă. După care să trudească la câmp toţi fraţii ca unul şi unul ca toţi – aceasta ar fi viziunea populară a „guvernului de uniune naţională”.

Un guvern în care miniştrii PSD participă la şedinţa de cabinet alături de colegii lor din PNL, USR, ALDE, PMP şi UDMR ar nivela orice diferenţă între partide.

Pe cât este de la îndemână, această  reprezentare a politicii, simplificată până la absurd, nu ajută la înţelegerea veritabilă a modului cum funcţionează sistemul parlamentar în democraţie. Pentru că societatea este cu mult mai complexă decât orice familie. Iar politica nu înseamnă doar colaborare, cum crede AMP. Chiar şi prezumând cinstea tuturor politicienilor, în realitatea concretă, politica presupune ciocniri de interese şi viziuni divergente, bazate pe doctrine. Alegerile sunt menite a fi concursuri de proiecte, iar cei mai credibili avocaţi ai acestor planuri sunt învestiţi cu puterea de a le pune în aplicare. Un guvern de uniune naţională nu înseamnă câtuşi de puţin că şi societatea se uneşte şi începe să tragă în aceeaşi direcţie.

Guvernele de uniune naţională au făcut parte din istoria modernă României, însă numai în perioadele deosebit de critice pentru existenţa ţării. Ion Ghica a alcătuit primul guvern de uniune naţională în 1866, după abdicarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, şi a pregătit terenul pentru aducerea prinţului străin. Pe parcursul anilor 1918-1919 s-au instalat trei guverne de uniune naţională, pe fondul Primul Război Mondial. Apoi, în perioada cea mai severă a Marii Crize (1931-1932), intelectualul apartinic Nicolae Iorga a fost numit în fruntea guvernului român. La fel, mitropolitul Miron Cristea a păstorit formal executivul începând cu 1938, în vremea regimului monarhic autoritar al lui Carol a II-lea, când în ţară era decretată starea de asediu. Mareşalul Ion Antonescu a condus trei guverne de uniune naţională în plin război, între 1940 şi 1944, după care, sub ocupaţie sovietică, generalul Nicolae Rădescu a avut un scurt mandat în fruntea unui cabinet cu largă reprezentare naţională, până în martie 1945, când a fost impus cu forţa regimul comunist.

Impasul politic din prezent nu seamănă sub nicio formă cu situaţiile de mai sus în care a fost necesar un guvern de uniune naţională. Un astfel de guvern în care miniştrii PSD ar urma să participe la şedinţa zilnică alături de colegii lor de cabinet de la PNL, USR, ALDE, PRO România, PMP şi UDMR ar nivela orice diferenţă între hoţie şi cinste sau între impostură şi competenţă. Algoritmul împărţirii portofoliilor ar trebui să fie cel al ponderii acestor partide în Parlament, ceea ce înseamnă că PSD va domina executivul împreună cu satelitul său, PRO România, în baza scorului electoral din 2016. Este lesne de anticipat că asemenea formulă nu are cum să funcţioneze nici măcar până la alegerile la termen din noiembrie. Iar eşecul unui astfel de proiect ar discredita pluralismul politic şi ar întări ideea semidoctă că partidele politice sunt toate „aceeaşi mizerie”. Fapt care va conduce la absenteism masiv şi la un vot dominat de aşa-numitul electorat captiv.

Conceptul guvernului de uniune naţională înseamnă că toate forţele politice parlamentare sunt la putere şi niciuna nu este în opoziţie. Însă cum se împacă această situaţie cu faptul că democraţia pluripartită se bazează pe ideea că puterea este temperată de opoziţie? Lipsa oricărei opoziţii parlamentare creează premise fertile pentru abuzuri din partea puterii.

Practica ne arată că dacă toate forţele politice sunt la putere, opoziţia se mută în interiorul partidelor din arcul guvernamental. Facţiuni nemulţumite de distribuţia inechitabilă a puterii vor genera conflicte interne care vor submina activitatea întregului guvern. Iar cel mai grav ar fi că de eşecul guvernului de uniune naţională vor profita mişcările extremiste de orice fel. Discreditarea în bloc a formaţiunilor politice democratice va deschide calea extremismului populist care se defineşte prin a fi diferit de toate partidele din România.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

64 Comentarii

Constantine Constantine
3.03.2020, 08:17:07

Ba e foarte bine. Pina la legislativele din toamna tara trebuie guvernata.Lupta pentru putere ne-a dat inapoi bine de tot.Ce credeti ca daca dreapta ajunge la putere prin mascarade politice si nu reuseste sa gasesca solutii pentru a multumii pe toata lumea va mai ramine la putere dupa legislativele din toamna? Toamna se numara bobocii si leberalii stiu asta dar nu au solutii.Dupa citeva luni de guvernare au inceput sa scada in sondaje.Problema e : pe cine punem in loc? Din acest motiv un guvern de uniune nationala e binevenit si el trebuie sa apere interesele generale ale natiunii si pe cele de grup ale partidelor.Apoi asa cum e normal intr-o democratie poporul va fi cel care hotareste.Poate intre timp apare si o noua formatiune politica, ca de astia vechi ne-am saturat.

-2 (6 voturi)
Vanatorul/d.c.
3.03.2020, 09:04:11

”De ce guvernul de uniune naţională este o iluzie păguboasă” (dl. ”jurnaist inainte de toate” Mihai Dumitru) Domnule ”jurnalist inainte de toate”, in acest moment, cu adevarat paguboasa pentru Romania si romani e alta chestie, recte setea bolnava de putere a mascariciului fanfaron de la Cotroceni, si la fel de paguboase sunt si calculele politicianiste mizerabile (legate de anticipate) facute de gasca de cocalari si smenari politici mincinosi, tupeisti si habarnisti, caora fanfaromul de la Cotroceni le spune tandru ”partidul meu””..! De aceea voi face din nou aceste apel.. Pentru stoparea picajului in care au intrat credibilitatea si..respectabilitatea Romaniei precum si investitiile si moneda nationala, pentru scoaterea tarii din blocajul decizional administrativ si legislativ actual, ca simplu cetatean roman va cer voua, mafiotilor penelisti si pesedisti, tuturor ”alesilor” din Parlament, si mai ales mascăriciului fanfaron insetat de putere Klaus Iohannis sa lasati deoparte orgoliile, interesele de gasca si jocurile si mânăriile politicianiste mizerabile si profund paguboase pentru Romania si romani, pentru a cadea de acord asupra necesitatii numirii ca premier a unei personalitati (stiintifice, culturale, juridice, etc) neimplicate in lupta politica de pana acum, care, intr-o totala transparenta, sa conduca un guvern de uniune nationala pana la alegerile parlamentare..! Altiminteri, daca continuati s-o mai tineti mult cu circul alegerilor anticipate, toti cei amintiti, precum si rândașii vostri din mass media veti merita pe deplin sa fiti numiti tradatori ai intereselor nationale, vanzatori de neam si tara..!

-2 (6 voturi)
The Fog
3.03.2020, 09:06:04

Sa inteleg ca pana acum stanga a reusit sa multumeasca pe toata lumea, ca vad ca asta ii cereti dreptei? E normal sa scazi in sondaje cand esti la guvernare, mai ales cand tot aparatul e plin de "apolitici" fideli stangii. Un guvern "de uniune natonala" in care partidele nu sunt reprezentate doar numeric dupa procentele din parlament, ci si pe ministerele cu adevarat importante (in timp ce partidelor care vor cu adevarat schimbarea paguboasei paradigme politice li se va rezerva ministerul relatiei cu romanii din restul universului si a fondurilor de dezvoltare extragalactice) va dura pana se va usca cerneala semnaturilor, dupa care va urma epurarea guvernului de indezirabili de catre partidul dominant, dupa metodele practicate de Tariceanu respective Ponta in vremurile DA si USL. Si uite asa, prin consens general si democratie reprezentativa si fortata pe ici pe colo prin tertipuri netrecute in Constitutie, dar asupra carora CCR se va pronunta favorabil, ne vom alege cu un guvern pur PSD, care va revarsa promisiuni electorale cu vidanjele sau va amana alegerile vreo 10 ani, pana vom fi sigur ca nici ultimul liliac nu mai are coronavirus. Sau daca PSD se teme de impactul guvernarii asupra popularitatii va lasa premierul de alta culoare, de pilda de la minoritati, si va boteza noua guvernare "guvernul zero din regimul lui cutare" in timp ce va putea sabota si din interiorul guvernului, nu doar din parlament si CCR.

+3 (7 voturi)
Vanatorul/d.c.
3.03.2020, 09:36:48

Acuma haideti, asa, ”in fuga”, sa vedem (si sa ”demontam”) o alegatie ai mult decat...hazoasă, (legata de conceptul de ”guvern de uniune nationala”)..! ”Conceptul guvernului de uniune naţională înseamnă că toate forţele politice parlamentare sunt la putere şi niciuna nu este în opoziţie. Însă cum se împacă această situaţie cu faptul că democraţia pluripartită se bazează pe ideea că puterea este temperată de opoziţie? Lipsa oricărei opoziţii parlamentare creează premise fertile pentru abuzuri din partea puterii.” (zice domnul ”jurnalist inainte de toate, Mihai Dumitru) Sa luam ”bucata cu bucata”: 1) ”Conceptul guvernului de uniune naţională înseamnă că toate forţele politice parlamentare sunt la putere şi niciuna nu este în opoziţie.” Fals..! ”Conceptul guvernului de uniune naţională” înseamnă ÎN PRIMUL RAND, ca nici una dintre fortele politice care formeaza si sustin guvernul de uniune nationala nu are putere de decizie absoluta, discretionara..! 2) ”Însă cum se împacă această situaţie cu faptul că democraţia pluripartită se bazează pe ideea că puterea este temperată de opoziţie?” Fals..! ”Democraţia pluripartită se bazează” pe alegeri libere, iar ”puterea e temperata” de Constitutie si legi specifice..! 3)”Lipsa oricărei opoziţii parlamentare creează premise fertile pentru abuzuri din partea puterii.” Generalizare fortata si fals..! In cazul unui guvern de uniune nationala (ca despre asta discutam) nu mai pot exista ”abuzuri din partea puterii”, ci un real ”checks and balances” pluridisciplinar si reciproc din partea formatiunilor politice participante, precum si din partea societatii civile si a mass media..!

-2 (6 voturi)
Scorilo
3.03.2020, 08:42:31

Cel mai bun guvern ar fi cel format din PNL + PDL...Nu ?

-1 (1 vot)

Vezi toate comentariile (64)

Modifică Setările