De ce huliganismul maghiar nu are legătură cu sportul

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Felul în care se comportă suporterii echipelor Ungariei atunci când acestea sunt pe teren cu sportivii români nu are nicio legătură cu sportul, ci cu atmosfera de extremă dreaptă care bântuie Ungaria. Balamucul provocat de huliganii Ungariei la Bucureşti şi recentele jigniri aduse în Serbia de suporterii handbalului maghiar au un numitor comun: ura faţă de străini şi îndeobşte faţă de români, devenită politică naţională în Ungaria.

Dacă gesturile scandaloase ale maghiarilor faţă de România ar avea loc doar pe stadioane, le-am putea pune pe seama unui val de emoţii de moment. Acest lucru nu le-ar face mai puţin grave, dar situaţia nu ar fi la fel de îngrijorătoare. Atunci însă când ura maghiară faţă de români se propagă pe toate canalele şi cu toate ocaziile, e momentul să spunem public că acest gen de comportament este încurajat la nivel de societate şi de politică, şi, din păcate, nu doar în Ungaria, ci şi în cadrul unor curente de opinie maghiare din România.

Manipularea extremistă, atent construită în Ungaria, nu umple aşadar numai stadioanele, ci şi pieţele publice, acolo unde se ridică statui închinate lui Horthy sau la manifestaţiile în care este deplâns Trianonul şi agitat stindardul recuceririi de teritorii străine pentru Ungaria. Pe asemenea direcţie evoluează o bună parte din clasa politică din Ungaria, susţinătorii lor deloc puţini, precum şi coloana a V-a a Budapestei din România.

În loc să repună Budapesta pe drumul normalităţii, dacă tot emit pretenţia de a fi gardienii democraţiei europene, statele puternice din UE au luat-o şi ele pe calea respingerii ”străinilor”, deveniţi ţapi ispăşitori pentru nefuncţionalităţile tot mai dureroase. 

Ura de români a ajuns să ţină loc de identitate naţională în Ungaria sau la politicienii maghiari din România. Chiar aşa, prin ce se defineşte marea moştenire culturală şi naţională a Ungariei sau a comunităţii maghiare din România, în esenţă? Prin deplângerea vremurilor în care îi asupreau pe alţii, şi nu doar pe români. O identitate de stat construită şi menţinută prin xenofobie şi pretenţii asupra teritoriilor altor popoare. Când ai ceva valoros de oferit lumii, o faci construind şi evidenţiind calităţile şi faptele tale, nu urându-i pe vecini ca şi cum ei ar fi de vină că nu ai devenit ce ţi-ai fi dorit să ajungi. Dacă, de exemplu, vrei să fii valoros în sport, drumul corect este să îţi dovedeşti pregătirea pe teren, nu să devastezi oraşe sau să umpli tribunele de ură, ca şi cum acest lucru ar înlocui calitatea actului sportiv al echipei pe care o susţii.

Anul 2014 este însă un an electoral esenţial pentru supravieţuirea regimului de extremă dreapta de la Budapesta, aşa încât acest gen de construcţie identitară pe bază de ură faţă de ceilalţi va fi încurajat să crească în intensitate. În Ungaria, vor câştiga alegerile cei care promit mai multă ură la adresa românilor, dar şi a altor categorii identificate ca ”duşmani” ai rasei şi supremaţiei maghiare. Un scenariu care, de altfel, a prins rădăcini şi în alte ţări din Europa. Şi în Franţa un partid extremist de dreapta e pe primul loc în sondaje, iar în Marea Britanie campania anti-români a luat proporţii groteşti. 

Am fost naiv când ceream ca statele europene cu democraţii mai vechi să potolească Ungaria din drumul ei spre xenofobie. În loc să repună Budapesta pe drumul normalităţii, dacă tot emit pretenţia de a fi gardienii democraţiei europene, statele puternice din UE au luat-o şi ele pe calea respingerii ”străinilor”, deveniţi ţapi ispăşitori pentru nefuncţionalităţile tot mai dureroase. Aşadar, cine să mai corecteze deviaţiile Ungariei, când acestea par să fi devenit model de comportament politic? Nu avem decât să ne apărăm singuri. Sprijinul Europei în faţa extremismului a devenit sprijinul Europei pentru extremism. Dar am mai văzut povestea aceasta când Imperiul Otoman ne stătea în coaste, iar Europa Occidentală ne trimitea postavuri şi felicitări pentru lupta în apărarea creştinătăţii. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite