Politică

articolul anterior articolul urmator

De cine n-avem nevoie

100
24 Dec 2012 07:42:07
Andrei Pleşu

Deunăzi, dl. Ion Iliescu deplîngea faptul că am intrat, după Revoluţie, într-o lume în care nimeni nu mai are certitudini. Din context, rezulta că, pentru Domnia Sa, „certitudinile” înseamnă strictul necesar al subzistenţei: locuri de muncă şi venituri sigure.

În acest caz, trebuie să admintem că în topul certitudinilor se află puşcăriaşii: ştiu cu exactitate cînd se vor culca şi cînd se vor scula, cînd se va stinge lumina, cînd se vor spăla, cînd vor fi scoşi la muncă, cînd vor primi cele trei mese ale zilei, în ce condiţii vor primi pachete şi scrisori etc. Dl. Iliescu ar fi trebuit, poate, să se refere şi la „certitudini” ceva mai diafane, dar esenţiale. De pildă certitudinea – cîştigată după decembrie 1989 - că, dacă nu sunt mulţumit cu cei care conduc ţara, nu voi fi obligat să spun ca sunt mulţumit şi nici nu voi fi în pericol de arestare. Nu e chiar de ici de acolo. Ca să nu mai spun că există certitudini insuficiente existenţial, după cum există incertitudini fertile, stimulatoare. Dar să nu umblăm la subtilităţi. Fapt e că patru milioane şi jumătate de români (adică mai mult de o cincime din electorat) au dovedit, la ultimile alegeri, că, cel puţin în materie de guvernare, au certitudini: ştiu, pertinamente, că USL e mult mai bun decît toate celelalte formaţiuni şi alianţe politice. În schimb, cei aleşi, nu par să ştie la fel de bine de cine au nevoie pentru a guverna cumsecade, pentru a satisface, mă-nţelegi, aşteptările electoratului. Dacă te iei după portretele unora dintre miniştri şi ale unora dintre parlamentarii cîştigători, rişti, vorba lui nenea Iancu, să-ţi pierzi uzul raţiunii. Mai ales dacă-i compari cu cei excluşi.

Să luăm cîteva exemple. Partidul Naţional Liberal crede - de fapt pare să ştie cu certitudine - că are mai multă nevoie de Gigi Becali, decît de Adriana Săftoiu. Aş înţelege mai curînd să ezite între Gigi Becali şi Crin Antonescu. Cel dintîi exhibă, măcar, o formă de sănătate barbară şi, în felul lui, e mai omogen, mai sincer, mai previzibil. Dar mi se pare limpede că, pe orice scenă publică şi în orice organism de decizie responsabilă, prezenţa dnei Săftoiu e una consistentă, în vreme ce porcărelele zglobiu-mistice ale fostului euro-parlamentar sunt indigerabile. La rîndul lui, Partidul Democrat Liberal, dintre cîte pietre de moară are atîrnate de gît, a decis, pare-se, să se dispenseze de Sever Voinescu, penalizat, astfel, pentru inteligenţă, loialitate şi bună-creştere. Nici Cristian Preda nu e prea simpatic partidului cu pricina. (Paranteză: constat că unii forumişti sunt indispuşi că sunt partizan, cripto-băsist, fost şi viitor lingău, în vreme ce alţii mă admonestează pentru echidistanţă. Trebuie să-mi cer scuze: nu sunt în stare să satisfac exigenţele drastice ale unei masse de cititori atît de complexe…).

Dar „poporul” însuşi pare să ştie, cînd votează, de cine are şi de cine n-are nevoie. Are nevoie de bogatul cu duhul (şi cu trupul) Ben-Oni Ardelean, nu de un biet lector universitar sorbonard cum e Adrian Papahagi. Are nevoie de Marian Enache şi de Octavian Bot, aflaţi în trecere prin al şaselea partid, de cînd fac politică. Nu de fraierii care, de ani de zile, stau în aceeaşi bancă. Are nevoie de Micky Şpagă, nu de Theodor Baconschi, are mare nevoie de Oana Mizil, de Verginel Gireadă, de Ion Stan şi Antonie Solomon. Pentru cine are procese pe rol, sub acuzaţie de înşelăciune, pentru foşti (sau viitori) puşcăriaşi, pentru „noi plagiatorii” (cum glumea „fin” primul ministru), viaţa e plină de promisiuni: poporul îi vrea, îi creditează, îi propune ca legiuitori, miniştri, modele. Avem nevoie de anonimi, de inşi care n-au de raportat nicio ispravă, de domnişoare fragede, de soldăţei cuminţi, de cantitate umană. Şi asta nu de azi de ieri. Au fost, şi în guvernarea trecută, destule figuri greu de identificat şi de clasat: te întrebai, inevitabil, de unde au apărut, prin ce au bine-meritat încrederea celor care i-au mandatat. Neghina a fost şi este, adesea, distribuită în rol de grîu, paloarea profesională în rol de tehnocraţie, oportunismul muced în rol de corectitudine principială.

Din fericire, în acest peisaj mereu insolit, mereu ambalat în culori carnavaleşti, apar la orizont şi cîteva declaraţii liniştitoare, cîteva adevăruri care nu mai au nevoie de probe: va fi bine, va fi din ce în ce mai bine. Anul 2013 va fi – o spun toate forţele politice (chiar şi preşedintele) – va fi excelent. Din această certitudine nu putem ieşi…

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

100 Comentarii

Utilizator Adevărul
24.12.2012, 09:13:05

Comentariu considerat abuziv.

Vanatorul/d.c.
24.12.2012, 09:47:44

D-le Plesu,in primul rand doresc sa va urez sarbatori fericite si "La multi ani"! In ceea ce priveste PNL-ul la care ati facut referire in acest articol, vreau sa spun si eu cateva cuvinte.Am fost, sunt si ..voi muri, un liberal in sensul consacrat al cuvantului. Intreaga mea educatie, existenta si chiar discursul meu, dovedesc fara putinta de tagada acest lucru. Ca membru fondator al noului PNL (dupa revolutie), am reprezentat cu curaj si demnitate partidul la alegerile din 20 mai 1989 (cand foarte multi refuzau de frica represaliilor ), si chiar daca pe vremea aia a trebuit sa infrunt hoardele de fesenisti (un fel de USL) care hartuiau orice fel de de incercare de a renova societatea, nu am dat nici un pas inapoi chiar si atunci cand, in legitima aparare fiind, a trebuit sa sparg cateva bostane cu manere tipice fesenismului grobian si abrutizat. Apoi, a venit tradarea idealurilor noastre. Nenorocitul de R.Campeanu, in dorinta de a se imbogati pe sine si sleahta lui din Bucuresti( Tariceanu,Patriciu etc), a batut palma cu ucigasul tinerilor revolutiei, pe la spatele lui C.Coposu care ramasese singur sa-i infrunte pe activistii PCR, comunistii scoliti la Moscova si securistii si KGB-istii lui Iliescu. Urmarile acelei tradari, au determinat soarta poporului nostru 22 de ani si se fac simtite chiar si acum. Si eu dar si alti tineri patrioti, pusi in fata acestei tradari, am parasit atunci partidul jurand ca fiecare dintre noi , sa nu incetam lupta si s-o ducem mai departe in orice conditii. Asta facem si acum. Intre timp relatiile dintre noi s-au strans si mai tare, iar cauza noastra are un singur nume.Romania.PNL-ul lui Campeanu, Tariceanu si Antonescu nu mai are nimic de-a face cu liberalismul si idealurile lui. E doar o gasca plina de securisti si turnatori aservita PSD-lui ,o gasca din care sunt dati afara oameni ca d-na Saftoiu dar pusi in functii banoase si influente sau facuti parlamentari, lichele securiste si penale precum grobianul marxist Marga sau turnatorul S.R.Stanescu. Pe fondul acestei "mutilari" a liberalismului, alianta cu Dan Voiculescu si secataurile aflate in simbria lui, nu mai surprinde pe nimeni.Inchei d-le Plesu, asigurandu-va de tot respectul si sustinerea mea si a prietenilor mei.Toate cele bune!

+22 (34 voturi)
Paul Sirghe
24.12.2012, 09:56:41

quote: "...sa nu incetam lupta si s-o ducem mai departe in orice conditii. Asta facem si acum. Intre timp relatiile dintre noi s-au strans si mai tare, iar cauza noastra are un singur nume.Romania." unde si sub ce forma duceti aceasta lupta? poate ar dori si altii sa se alature

+2 (6 voturi)
Ştefan Brăgărea
24.12.2012, 09:22:11

Domnule Pleșu Din păcate aveți dreptate! Încă o dilemă din care nu putem ieși

+7 (9 voturi)
unU
24.12.2012, 10:02:39

Dar de cei ce se vand pe cativa arginti, avem nevoie, domnule Plesu ? De cei ce inchid ochii cand poporul sufera ? De cei ce fura , ori mint, ori "fac blat" cu cei ce fac toate astea, avem nevoie ? Asta a sanctionat "vulgul" la alegerile astea - slugarnicia politicienilor in slujba celui pe care il credeau si-l cred si acum drept principalul vinovat, raul suprem. Ca e, ori nu, este o cu totul alta problema. Si-o alta discutie.

0 (8 voturi)

Vezi toate comentariile (100)

Modifică Setările