De ce avem nevoie de o Zi a Trianonului şi a luptei împotriva asupririi maghiare

Proteste de amploare la Budapesta pe 4 iunie împotriva Trianonului. „În următoarele decenii am putea fi martori la posibilitatea împărţirii României, aşa cum s-a întâmplat cu Ungaria”, a spus Gyula György, HVIM

Am depus astăzi la Parlament proiectul de lege privind declararea Zilei de 4 Iunie Ziua Trianonului şi a luptei împotriva asupririi maghiare, la o zi după ce UDMR a manevrat în Senat retragerea proiectului Zilei Tratatului de la Trianon a senatorului Titus Corlăţean. UDMR nu trebuie lăsat să ne schimbe istoria prin şantaj politic. Iată şi câteva argumente precise pentru care avem nevoie de o Zi a Trianonului în România.

Proiectul de lege privind declararea Zilei de 4 Iunie Ziua Trianonului şi a luptei împotriva asupririi maghiare are în vedere rememorarea evenimentului istoric de importanţă naţională şi europeană a Tratatului de la Trianon din anul 1920 prin care erau consfinţite graniţele României rezultate în urma Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. În contextul în care Ungaria, stat învins în urma Primului Război Mondial şi care a fost obligat, în urma acelor evenimente, să renunţe la asuprirea altor popoare, încurajează public la nivelul politicii sale interne, dar şi la nivelul discursului european şi internaţional, contestarea Tratatului de la Trianon, România are datoria să fixeze public în memorie semnificaţia şi justeţea Tratatului de la Trianon pentru a pune capăt pretenţiile expansioniste ale politicii de la Budapesta.

Vocile politicii maghiare care contestă Tratatul de la Trianon sunt tot mai puternice şi mai îndrăzneţe atât în Ungaria, cât şi în România. Iată ce a declarat europarlamentarul Ungariei Krisztina Morvai, din partidul Jobbik, în Parlamentul European, cu ocazia Zilei Trianonului din 2015: „Această zi pentru noi, pentru maghiari, este o zi de doliu. La sfârşitul Primului Război Mondial, dictatura nedreaptă a învingătorilor a împărţit brutal, drept pedeapsă, Ungaria, care nu era responsabilă pentru război. Ungariei i-au fost luate două tremi din teritorii şi trei milioane şi jumătate de maghiari au fost trimişi sub dominaţia statelor străine. Noi, maghiarii, nu ne vom împăca niciodată cu această situaţie, nu o vom accepta niciodată".

Şi mai grav, un discurs similar este preluat din ce în ce mai insistent şi de politicienii maghiari din România, adică de persoane care deţin funcţii publice în statul român şi care contestă făţiş existenţa României şi a teritoriului actual al ţării noastre din chiar interiorul instituţiilor oficiale ale României. Cu atât mai mult, o Zi oficială, cu manifestări publice, a Trianonului şi a luptei împotriva asupririi maghiare este necesară în România într-un asemenea moment în care politica Budapestei involuează înspre iredentism şi o viziune întunecată asupra istoriei proprii definite ca încălecare şi distrugere a altor popoare, aşa cum a fost cazul în perioda pre-Trianon.

”Noi, maghiarii, nu ne vom împăca niciodată cu această situaţie, nu o vom accepta niciodată". Citat din declaraţia unui europarlamentarul maghiar Jobbik în plenul Parlamentului European despre urmările Tratatului de la Trianon

Ca dovadă a necesităţii acestei legi stă şi faptul că un proiect similar, susţinut de nu mai puţin de 90 de senatori, a fost retras de către iniţiatorul său la manevrele UDMR care s-a opus până şi dezbaterii proiectului pe motiv că „Nu numai că nu suntem de acord cu acest proiect, dar va îngreuna relaţiile noastre cu celelalte partide şi va avea un efect negativ şi asupra relaţiilor româno-maghiare”, după cum a declarat liderul UDMR de la Senat, Marko Bela. Dacă istoria unei naţiuni şi adevărul istoric al unui tratat care consfinţea doar dreptul poporului român, dar şi al altor naţiuni asuprite de Ungaria, de a-şi recăpăta ţara, poate fi negat pentru a nu deranja, atunci ar trebui să nu mai sărbătorim în Europa victoria asupra Germaniei naziste, nici în România Independenţa de Stat sau multe alte date istorice, precum nici Ziua Naţională de 1 Decembrie, cum de altfel UDMR a şi solicitat în numeroase rânduri! Franţa, de exemplu, nu-şi mistifică tragedia din Al Doilea Război Mondial doar ca să protejeze statul german pentru că Germania actuală nu se revendică şi nu-şi doreşte să reînvie acea perioadă. Dacă Ungaria ar fi un stat normal, nu şi-ar face un punct de referinţă din propriul trecut ruşinos de împilare a altor popoare şi atunci nu ar fi deranjată de sfârşitul acelei epoci, ci şi-ar cere iertare de la naţiunile cărora le-a provocat suferinţe de nedescris şi ar pleca pe un alt drum.

Existenţa unui popor în interiorul vetrei sale strămoşeşti nu trebuie să deranjeze pe nimeni, dar dacă Ungaria şi partidele manevrate de la Budapesta nu se pot împăca cu ideea sfârşitului perioadei criminale a politicii maghiare, acest fapt reprezintă doar simptomul recrudescenţei unei ideologii bolnave care a generat, tot ca reacţie de nemulţumire la adresa Tratatului de la Trianon, crimele epocii horthyste. România nu are de ce să îşi mascheze sau să îşi ascundă propria istorie şi devenire de dragul menajării elucubraţiilor imperialiste ale unui stat vecin plecat pe drumul fantasmelor, susţinute din nefericire şi din interiorul ţării noastre de sateliţii Budapestei.

Tocmai de aceea, proiectul prevede, pentru clarificare, că Ziua de 4 Iunie este nu doar Ziua Trianonului, ci şi şi a luptei împotriva asupririi maghiare, pentru a dezgropa adevărul istoric că românii din Transilvania au fost supuşi vreme de multe secole unei dominaţii străine aberante, odioase şi criminale care dorea exterminarea românilor. Dosirea acestei istorii altfel foarte bine documentate deschide calea către posibilitatea reiterării ei. Aşadar, proiectul de lege prevede sărbătorirea Zilei de 4 Iunie prin şedinţă festivă în Parlament unde să aibă loc şi o rememorare a suferinţelor românilor din Transilvania în perioada asupririi maghiare atât din perioada pre-Trianon, cât şi din perioada celui de-Al Doilea Război Mondial pentru a servi şi ca semnal de alarmă asupra dorinţei Ungariei de a redeveni stăpână peste teritoriul unei alte naţiuni şi asupra consecinţelor unui asemenea demers.

Pentru a pune capăt contestării Trianonului care reprezintă negarea efectivă a existenţei statului român, precum şi emiterea de pretenţii teritoriale asupra graniţelor sale legitime, proiectul de lege prevede că orice manifestare publică, mediatică sau culturală de orice tip de contestare a Tratatului de la Trianon este interzisă sub sancţiunea pedepsei cu închisoarea de la 1 la 5 ani. Este în afara uzanţelor ca o lege de sărbătorire a unei Zile istorice să conţină şi sancţiuni împotriva celor care o contestă, dar situaţia tot mai gravă creată de dorinţa politicienilor maghiari de anulare a Trianonului şi de redesenare a graniţelor impune luarea acestor măsuri preventive.

În egală măsură, proiectul prevede că arborarea însemnelor de doliu şi/sau transmiterea de mesaje negative la adresa Tratatului de la Trianon cu ocazia Zilei de 4 Iunie sunt interzise sub sancţiunea pedepsei cu închisoarea de la 1 la 5 ani. Aceste semnale publice de jignire la adresa poporului român, a istoriei sale şi a existenţei sale au deja loc în România, aşa încât o măsură de oprire a lor este strict necesară pentru restabilirea suveranităţii statului român şi, în sens mai general, a legalităţii. În continuarea acestor măsuri se propune şi articolul prin care contestarea istoriei asupririi maghiare asupra românilor din Transilvania este interzisă sub sancţiunea pedepsei cu închisoarea de la 1 la 5 ani, cu trimitere spre falsificarea istoriei şi deturnarea ei de la faptele reale pentru a putea îndeplini visul actual al clasei conducătoare a Ungariei şi a politicienilor maghiari din România, acela de rapt teritorial, urmărindu-se o nouă epocă de asuprire a românilor din Transilvania.