Politică

articolul anterior articolul urmator

De ce nu ne spun Vizante şi Drulă şi cât costă?

37
31 Jul 2021 13:59:03
George Butunoiu
FOTO CFR Infrastructură
FOTO CFR Infrastructură

Viitură apocaliptică de indignare în media, pe Internet, WhatsApp şi până la Palatul Victoria pe directorul de la CFR care nu i-a transportat cu autobuzele pe pasagerii din trenul stricat în mijlocul nopţii şi al câmpului până undeva – nu are relevanţă acum unde.

Că degeaba suni la unu noaptea pe la firmele de transport sau de altceva, că nu-ţi va răspunde vreo secretară, sunt de acord toţi indignaţii, desigur. Că dacă i-ai suna chiar pe directorii acelor firme pe mobil în mijlocul nopţii – presupunând că tu ai numerele lor de mobil şi că ei îşi lasă telefoanele deschise când dorm, că aceştia îi vor suna apoi pe directorii de operaţii, care să-i sune pe şoferi şi să le spună să ia un taxi pană la garaj, şi de acolo un drum de vreun ceas sau două sau trei până pe câmpul stricăciunii trenului, iarăşi e foarte evident pentru toţi comentatorii că bieţii călători ar fi ajuns deja pe picioarele lor până în următorul oraş, sau poate chiar până acasă la ora la care primul autobuz va fi sosit.

Rămâne, aşadar, indignarea că toate acestea nu au fost minuţios pregătite din vreme, şi când trenul se strică şi rămâne în mijlocul pustietăţii, pac!, se declanşează planul: în orice loc din ţară ai fi pe o linie ferată, să existe cel puţin 7 autobuze disponibile, gata să intervină la orice oră din zi şi din noapte, şi la o distanţă nu mai mare de 50 de kilometri, pentru ca să poată ajunge în cel mult un ceas. Adică la fiecare 100 de kilometri de cale ferată să existe aceste flotile de autobuze gata de plecare – 50 de kilometri în amonte, 50 în aval. Apoi, şoferii aferenţi, cu telefoanele la ureche, ca pompierii. Şi niciunul beat, desigur. Plus cei care-i sună pe şoferi, pentru că directorul CFR sau ministrul Drulă nu-i suna pe fiecare în parte. Tot cu telefonul la ureche şi aceia. O reţea de autobuze şi oameni aşteptând telefoanele în caz că se strică trenul, din Dobrogea şi până la Severin, şi de la Curtici până la podurile de flori de peste Prut, trecând peste dealuri, munţi, podişuri şi câmpii. Toţi aşteptând telefonul lui Vizante, care îi sună la două noaptea cu televiziunile lângă el, iar alţi reporteri, cu alte camere de luat vederi, aşteptând lângă călători ca să filmeze cum vin autocarele să-i recupereze într-un ceas, maximum două.

Să faci un astfel de sistem de intervenţie în caz că rămâne trenul fără benzină, sau că mecanicul e prea beat ca să se mai ridice de unde a căzut, nu e prea greu, în principiu. Vorbeşti cu toate firmele de transport din ţară, faci caiete de sarcini, licitaţii, semnezi contracte, şi gata, toţi stau pregătiţi cu telefoanele la ureche, autocarele proaspăt spălate şi cu rezervoarele pline, ba chiar cu câte o garoafă pe fiecare scaun, cu o scrisoare de scuze din partea lui Drulă, bine pregătită dinainte de specialiştii săi în comunicare, cu câte două sandviciuri cu foie gras, un suc de grepfrut şi o ciocolăţică Kinder pentru copii.

Da, sigur că se poate! Doar o mică întrebare, totuşi: cât ar costa CFR un astfel de plan de intervenţie de urgenţă care ar fi pe placul televiziunilor şi al analiştilor de pe Facebook?

A trecut o zi, şi domnii Vizante şi Drulă nu au spus asta. Nici a doua zi, nici a treia. Şi nici nu o vor spune vreodată. Pentru că aşa sunt învăţaţi toţi la partid, să nu vorbească despre bani când este vorba despre fericirea alegătorului. Să spună doar că da, că vor face, nu contează cât costă.

La toate partidele, desigur. Aţi auzit vreodată un politician, unul singur, măcar, care să spună că da, s-ar putea strânge toată zăpada din Bucureşti când ninge, se încarcă în câteva mii de camioane şi se duce departe de oraş, nu se fac mormane de zăpadă pe marginile bulevardelor, că sunt inestetice, dar ştiţi cât costă? Putem cumpăra câte o maşină de deszăpezire şi un camion pentru fiecare alee în parte, desigur, furnizorii abia aşteaptă să ni le vândă! Dar ştiţi cât ar costa?

Pe alegător nu-l interesează cât costă şi nu-l doare gura ca să ţipe ca din gaură de şarpe că vrea aia şi aia şi aia. Dar nu! Vizante, Drulă şi toţi ceilalţi politicieni nu vorbesc despre bani când îi aude alegătorul. Nu, ei spun că vor face, că de mâine va fi altfel...

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

37 Comentarii

Sorin Ionascu
31.07.2021, 15:17:15

Usor subversiv textul, dar fundamental adevarat. Toti revoltatii se gandesc doar la un mod idealist in care ar trebui actionat in situatie de criza, dar niciunul nu o face in mod practic. Si tuturor li s-au strepezit dintii de indignare cand directorul a spus ca locomotiva trimisa in ajutor nu poate trece peste crengile cazute pe sine sau ca nu poti trimite autocare cu elicopterul in miez de noapte in mijlocul campului. Desigur ca e oribil sa te trezesti in mijlocul unei crize majore si sa constati ca nu prea poti face nimic, decat sa astepti si sa induri chinurile. E la fel de oribil ca mecanicii de locomotiva se pot urca beti sa conduca trenuri pe care le pot scapa de sub control, iar sistemele de siguranta sa fie scoase din functie sau sa fie ineficiente, o catastrofa de mari dimensiuni se poate intamla oricand - din fericire, accidentul de la Fetesti, ca si cele doua care l-au precedat nu s-au soldata cu victime, acolo puteau fi niste carnagii cumplite. Vina autoritatilor e ca nu au creat proceduri adecavte de intervantie rapida si solutii de rezerva, dar e o vina cumulata in timp, nu poate fi imputata actualului ministru sau director in functie, ajunsi acolo cu doar cateva luni in urma si in imposibilitate fizica de a putea corecta urmarile unor decenii de delasare si subfinantate, care au dus la degradarea continua si avansata a intregului sistem feroviar. Parcul feroviar e invechit si prost intretinut, infrastructura nu a mai fost reconditionata de multi ani decat pe ici si colo. Costurile readucerii lui in parametri decenti de functionare sunt fabuloase, iar procesul nu se poate face, fizic, decat in cativa ani. E o greseala ca nu se vorbeste in mod concret de bani si de costuri, pentru ca nimic nu se face gratis si nici in fractiuni de secunda. Eu consider ca ceea ce s-a facut pentru limitarea pagubelor si repunerea in functiune a sistemului a fost un efort considerabil si un lucru foarte bun, mai ales ca distrugerile erau semnificative. Cat despre demisiile mult-clamate, ma intreb cui i-ar fi folosit in mod real, in afara celor care stau la panda asteptand sa puna gheara pe posturile respective. Important este ca aceia care trebuie sa faca o treaba sa o faca, bine, repede si eficient (ceea ce s-a si facut, dupa accidentul de la Fetesti linia a fost repusa in functie, macar partial, dupa mai putin de 12 ore, un timp rezonabil considerand amploarea distrugerii) si sa incerce sa previna pe viitor repetarea unor evenimente similare.

+31 (37 voturi)
George Butunoiu
31.07.2021, 16:44:10

Da, exact așa este!

+3 (9 voturi)
Ciobanul Adevarului
31.07.2021, 17:01:58

Tovarase Ionascu, dar in ce consta partea "usor subersiva" a articolului?

+22 (26 voturi)
A.G.
31.07.2021, 15:35:01

Banuiesc ca, aceste garnituri de tren au asigurare si atunci de ce sa nu prevada in asiguare si transport persoanelor blocate pana la cel mai apropiat oras? Asa cum este cu inchiriatul masinilor la RCA. Plateste asiguratorul celui ce a facut paguba.

-2 (6 voturi)
George Butunoiu
31.07.2021, 16:45:05

Asigurarea dă bani, nu trimite autobuze în mijlocul nopții...

+7 (9 voturi)

Vezi toate comentariile (37)

Modifică Setările