De ce se tem politicienii de Biserică?

Gesturi contra dogmei creştin-ortodoxe în plenul Parlamentului României: Senatorul Şova miruit pentru a scăpa de arestare în caz de corupţie.

În anul care se încheie, am avut parte de două demonstraţii de forţă a BOR faţă de întreaga societate şi, mai recent, faţă de guvern. Întâi e vorba de predarea religiei în şcoli, iar acum de finanţarea BOR.

Pentru decenţa discursului şi pentru liniştea dumneavoastră, a cititorilor, vă rog să facem distincţia clară între Dumnezeu şi credinţă versus Biserică (instituţie ierarhică administrativ-politică şi economică menită să răspândească dogmele unei religii, în acest caz cea „ortodoxă”). Abordând laic, pământean şi imanent subiectul vizavi de organizarea pragmatică a BOR şi a imersiunii ei în societate, plus efectele ei asupra vieţii noastre economice şi politice, vă asigur că nu îl voi supăra pe Dumnezeu şi nici nu voi jigni crezul religios, intim, al niciunuia dintre noi.

Vreau să constat, în primul rând, că pare a fi un semn de maturizare a societăţii româneşti faptul că în cursul unui singur an au fost aduse în dezbatere publică două dintre tabuurile considerate sacrosancte vizavi de Biserica Ortodoxă Română: predarea religiei în şcoală şi finanţarea instituţiei în întregul ei. Până acum, orice discuţie vizavi de BOR era supusă damnării şi urma, aproape inevitabil, „pedeapsa lui Dumnezeu fiindcă vorbim cu păcat”! Trebuie menţionat, însă, faptul că în cazul predării religiei ortodoxe în şcoală, BOR a înregistrat un succes strategic şi mediatic extrem de important. Mai concret, prelaţii specializaţi pe comunicare au reuşit să prezinte opţiunea de a face ore de religie ca fiind preferată de peste 98% dintre părinţi (date care sunt puse la îndoială tocmai de dezbaterea aprinsă iscată în spaţiul public!). Cum au reuşit acest lucru este o altă discuţie care ţine de tehnicile avansate de PR.

În cel de-al doilea caz, din aceste zile, răzgândirea premierului Cioloş în urma „discuţiei telefonice” cu preotul patriarh al BOR, Daniel, este o lovitură de imagine dată în principal separaţiei puterilor în Stat, concept fundamental al oricărei democraţii. Nu detaliez manipulările subtile din comunicatul BOR (a fost foarte bine punctat aici!), afirm doar că BOR se comportă ca un stat în stat (activităţi comerciale de sute de milioane de euro neimpozitate, facilităţi fiscale, eludarea oricărui control financiar din partea Statului, finanţare directă şi indirectă de la buget etc.) şi, prin ingerinţa în politică, încalcă orice principiu de separare a puterilor în democraţie. Biserica nu are ce căuta în campanii electorale, în politică, în şcoli (doar în cele particulare şi/sau de duminică), pe bursă!

Abia secundar consider că Dacian Cioloş a mai pierdut puncte de încredere prin cedarea în faţa şefului Bisericii. Constat doar că Prim-Ministrului României i-a fost minimalizată autoritatea prin „chemarea la ordin” printr-un simplu telefon.

Totuşi, de unde are BOR atât de multă influenţă în condiţiile în care numărul enoriaşilor practicanţi (cei care vin la biserică) şi încrederea în instituţie scad constant (detalii aici!)? Răspunsul este în ingerinţa Bisericii în politică.

Relaţia între politicieni şi Biserică pare simplă, însă, în realitate, capătă aspecte iraţionale. Să le luăm pe rând!

Sistemul funcţionează pe principiul „politicienii sprijină financiar Biserica (date statistice aici!), iar preoţii, prin preaslăvire în biserică, aduc voturile”. Totuşi, chiar şi la o privire superficială, din punct de vedere strategic, nu se justifică balanţa de consturi-beneficii în favoarea politicienilor. Mai precis, nu există studii care să coreleze o eventuală creştere a voturilor pentru un anumit partid (sau candidat) cu propaganda electorală pentru acesta exercitată de preoţi. Atunci, tu politician, de unde ştii că preotul/biserica şi-au făcut treaba pentru care îi finanţezi? Mai mult, banii circulă doar într-un singur sens, de la stat (doar nu de la poltician!) către biserică şi nu invers. Deja, economic şi politic, pare a fi o ţeapă trasă politicianului (pe banii cetăţenilor)!

Atunci, de ce politicienii permit o influenţă atât de mare BOR şi ingerinţa (fără foloase cuantificabile) în treburile politice ale Statului? Cred că singura şi înspăimântătoarea explicaţie ţine de mecanismul fricii! Mult prea mulţi a politicieni sunt ignoranţi (confundă credinţa în Dumnezeu cu instituţia Bisericii şi îşi cumpără, astfel, indulgenţe) şi superstiţioşi („dar dacă D-zeu mă pedepseşte fiindcă nu mă port frumos cu preoţii?” – semn de credinţă într-un Dumnezeu răzbunător pentru ne-onorarea slujitorilor Săi; nu are legătură cu credinţa creştină!). De aceea, asistăm la scene oribile cu politicieni infractori care se miruiesc în plenul Parlamentului sau care fac cruci şi mătănii pentru a nu fi trimişi în faţa justiţiei pentru a fi judecaţi pentru furt! De parcă ar spune „Doamne-ajută-mă pe Pământ să scap, că vizavi de Rai şi Iad mai vorbim!”. În faţa unor astfel de mişelii, cum tu, BOR, să nu cazi în tentaţie şi să nu foloseşti slăbiciunea politicienilor pentru a deveni tot mai puternică politic şi economic? Evident, tot pentru slava lui Dumnezeu, nu? Prin urmare, frica este principalul motor motivaţional pentru care BOR capătă tot mai multă influenţă în Statul şi societatea românească!

Mai putem vorbi de un aspect care pare secundar, dar riscă să ne arunce ca ţară în intoleranţă, minciună şi stagnare. Aceiaşi sete de putere pamânteană a BOR şi aceiaşi frică a politicienilor de gelatină şi fără de Dumnezeu fac o confuzie periculoasă care duce la amestecarea naţionalismului extremist cu păstrarea identităţii naţionale. „Nu sunteţi creştini adevăraţi şi nu vă iubiţi patria strămoşească dacă lăsăm străinii şi necredincioşii să ne acapareze!”. Sună cunoscut, nu?

În încheiere, vreau să vă reamintesc cheia de lectură a celor de mai sus: dacă BOR se implică în treburile pământeşti mai mult decât îi este menirea, atunci, fără supărare, să îşi asume să fie judecată în termeni pământeşti!