De ce se teme Laura Codruţa Kövesi?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Curtea Constituţională a adoptat o decizie care o obligă pe şefa DNA Laura Codruţa Kövesi să apară în faţa Comisiei parlamentare de anchetă privind alegerile din 2009.

Comisia parlamentară care a solicitat printre multe altele şi mărturia Laurei Codruţa Kövesi şi-a propus să găsească dovezi privind fraudarea alegerilor prezidenţiale din 2009. Un subiect mai incomod nu se putea găsi. De fapt e un locus dolenti dintre cele mai sensibile care, în ciuda timpului trecut, nu lasă pe nimeni indiferent. Iar, în cele din urmă, se pare că nu atât repunerea în discuţie a rezultatului electoral îi preocupă pe membrii Comisiei de anchetă, cât angrenajul politic care, ipotetic, ar fi putut duce la alterarea rezultatului.

În faţa acestor investigaţii am remarcat mai multe atitudini. Unii s-au prezentat la Comisie fără să ridice obiecţii, apărându-şi pur şi simplu perspectiva, aşa cum a făcut fostul ministru de Externe Teodor Baconschi. Alţii s-au dus şi au recurs la tot felul de subterfugii ca să nu răspundă la întrebări (fostul senator Anghel Iordănescu, de exemplu), în fine sunt şi aceia care au refuzat pur şi simplu să se ducă, chiar cu o anumită aroganţă.

A boicota o comisie parlamentară cu aerul superior că eşti mai presus de îndoieli, cu aerul că te înjoseşti participând la o cabală politică, este fie o eroare de apreciere, fie o soluţie disperată de a ascunde adevărul. 

Audierea lui Teodor Baconschi nu a fost deloc prietenoasă, dar el a înfruntat situaţia cu francheţe şi stăpânire de sine şi probabil că aceasta este singura atitudine care poate fi dată ca exemplu. Unii dintre membri Comisiei vor fi rămas neclintiţi în suspiciunile lor, dar acest lucru este cu totul secundar. Important este efectul public.

Prin umare, a boicota o comisie parlamentară cu aerul superior că eşti mai presus de îndoieli, cu aerul că te înjoseşti participând la o cabală politică, este fie o eroare de apreciere, fie o soluţie disperată de a ascunde adevărul. Nu mai sunt alte variante, oricât le-am căuta, în afară poate de o exagerată timiditate, de agorafobie sau de alte idiosincrazii care te-ar face inapt să participi la o întrunire publică.

Am mai auzit spunându-se că această comisie nu ar fi onorabilă, căci ar ar invita numai persoane condamnate la închisoare, dar aceste argumente n-au nicio logică. Nu inviţi persoane după calitatea lor morală (pe care de altfel nu prea are cine să o judece), ci după relevanţa lor ca martori, ca participanţi sau protagonişti ai unor evenimente. Restul ţine de circumstanţe. În plus, aşa cum am văzut, au acceptat să compară în faţa Comisiei figuri respectabile ale vieţii noastre publice, care au perceput prezenţa lor nu ca pe ceva dezonorant, ci, dimpotrivă, ca pe o bună ocazie de a-şi apăra onoarea.

S-a mai spus că această comisie nu are ca scop să lămurească alegerile din 2009, ci să găsească motive pentru demiterea Laurei Codruţa Kövesi. Se prea poate. În definitiv, chiar dacă alegerile din 2009 au fost fraudate, acum nu se mai poate face nimic. E lipsit de sens să ne mai întrebăm ce ar fi fost dacă... Ca să nu mai spunem că nu sunt motive serioase să credem că ar fi fost mai bine. În consecinţă, ar fi posibil ca alte motive să ţină în viaţă Comisia de anchetă. Dar admiţând că lucrurile stau aşa, de ce nu s-ar duce totuşi Laura Codruţa Kövesi să răspundă la întrebări? De ce caută mereu şefa DNA să-şi creeze un statut privilegiat?

Există deja şi o intrigă juridică. Iniţial, şefa DNA a refuzat invitaţia Comisiei de anchetă, pretinzând (simptomatic) că procurorii sunt scutiţi. De ce ar fi procurorii scutiţi? Ulterior însă, Curtea Constituţională a emis o decizie care o obligă să se prezinte în numele separaţiei puterilor şi a controlului lor reciproc. Şi bineînţeles că s-a pornit o campanie plină de insinuări contra Curţii Constituţionale, care ar dori demolarea şefei DNA. Acceptăm de dragul discuţiei şi acest lucru, Daniel Morar (deşi nu e singurul judecător) ar fi teribil de gelos pe Laura Codruţa Kövesi şi a dictat o decizie împotriva rivalei sale.

Dacă oameni mai de preţ decât Laura Codruţa Kövesi au fost deja la Comisie, ea de ce ar face excepţie? Aceasta este întrebarea.

Dar chiar admiţând că argumentaţiile juridice pot fi înşelătoare şi că ascund părtiniri bine camuflate într-un limbaj obiectiv, tot nu este de înţeles de ce refuză Kövesi să apară în faţa Comisiei speciale de anchetă. În plus, de ce nu s-ar duce şi fostul şef operativ al SRI Florian Coldea? De ce nu spulberă amândoi deopotrivă afirmaţiile fostului său subaltern Daniel Dragomir? De ce nu îl umplu pe acesta de ridicol? De ce nu reuşesc să închidă acest capitol penibil al istoriei recente?

Prin urmare, am crede că Laura Codruţa Kövesi se teme să apară. Asta nu e deloc încurajator pentru marele mecanism care s-a pus în funcţiune pentru a-i spăla onoarea. Ne amintim că, în ciuda fraudei din teza sa de doctorat (ca să mai spele ruşinea membrilor CNATCDU, ministrul Educaţiei Mircea Dumitru spunea în conferinţă de presă că nu i-ar fi dat titlul de doctor), şefa DNA a continuat să se bucure de privilegiile poziţiei sale cu ajutorul unei vaste campanii de imagine menite să astupe vocile critice. Poate că acum, dacă iese rău, ar fi mai greu să fie apărată sau, în orice caz, ar presupune noi mobilizări şi costuri însemnate.

În concluzie, dacă oameni mai de preţ decât Laura Codruţa Kövesi au fost deja la Comisie, ea de ce ar face excepţie? Aceasta este întrebarea.

Horaţiu Pepine - Deutsche Welle

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite