De ce trebuie să demisioneze Biriş. Precedentele Baconschi şi Barbu şi trei decizii ale CCR

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Gabriel Biriş, secretar de stat în Ministerul de Finanţe   FOTO Mediafax
Gabriel Biriş, secretar de stat în Ministerul de Finanţe   FOTO Mediafax

Un primar al cărui oraş are în vecinătate o tabără de oameni foarte săraci îmi istorisea că din ce în ce mai mulţi locuitori i se plâng că le dispare din bucătărie mâncarea gătită. Rezolvarea misterului a fost simplă: cei de la periferia oraşului furau, ca să nu moară de foame, farfuriile cu supă, într-atât erau de săraci. Această poveste este dovada că unii oameni trăiesc în această ţară săpând, la propriu, după rădăcini.

Cinismul domnului Gabriel Biriş, numit de curând secretar de stat în Ministerul de Finanţe, nu poate fi ameliorat de scuzele oficiale personale sau ale instituţiei din care face parte. Este adevărat că măsura plăţii contribuţiei pentru sănătate la salariul minim sau impusă persoanelor fără venit a fost luată de guvernul Ponta, dar modul în care Biriş a explicat aplicarea ei dovedeşte că nu trăieşte în realitate şi, în consecinţă, nu e potrivit pentru funcţia publică pe care o ocupă. În plus, revista Kamikaze a dovedit că acest Robespierre al taxelor eludează sistemul pe care vrea să-l impună, cu dispreţ, săracilor, ca acţionar într-un offshore. Ce legitimitate mai are Gabriel Biriş, în aceste condiţii? Niciuna.

„Cum poţi să zici «am trăit fără nici un venit» timp de şase luni? Ce ai făcut? Ai vânat, ai săpat după rădăcini? Cum ai putut să trăieşti şase luni fără să câştigi nimic? Nu cumva vorbim nu de faptul că nu ai câştigat, ci de faptul că nu ai declarat?“- Gabriel Biriş, secretar de stat Ministerul Finanţelor (interviu pentru republica.ro)

Gabriel Biriş, consultant pe taxe şi impozite pentru companiile care încearcă să găsească soluţii de optimizare fiscală, concept care se traduce prin evitarea taxelor şi impozitelor, face parte din categoria celor pentru care sărăcia nu există pentru că nu o vede. Şi asta i se întâmplă nu doar lui ci tuturor celor din pătura de sus a clasei mijlocii care trăiesc în Nord, în cartiere în care nu intri decât însoţit de un riveran, iar Parcul Herestrău este graniţa pe care nu o depăşesc niciodată mergând pe jos. Iar în Herăstrău probabil că Biriş nu a văzut oameni săpând după rădăcini ca să se hrănească.

Gabriel Biriş este obligat să demisioneze pentru opinia exprimată, care mai e şi ipocrită pe deasupra din moment ce el însuşi e evazionist. Declaraţia lui se înscrie în seria opiniilor cinice exprimate şi de alţi demnitari în trecut, care au dus la demiteri şi demisii.

Ministrul de Externe Teodor Baconschi a fost demis în 2012, după ce i-a insultat pe blogul său pe manifestanţii din Piaţa Universităţii:

Opţiunea e simplă: reformă, responsabilitate, siguranţă sau regres, populism, domnia bâtei. Alegerea o va face însă România vrednică, România care munceşte, România însetată de viitor, nu mahalaua violentă şi ineptă încolonată, ca minerii odinioară, în spatele moştenitorilor Securităţii (Teodor Baconschi, 2012)

Un alt ministru, Daniel Barbu, a demisionat din poziţia de ministru al Culturii după ce a făcut o declaraţie scandaloasă referitoare la suma mare alocată pentru programul de prevenire şi combatere HIV/SIDA:

Credeţi-mă, nu vreau să par cinic în faţa dumneavoastră, cu tot respectul pentru respectiva categorie de concetăţeni ai noştri. Bugetul, programul naţional pentru prevenirea şi tratarea HIV/SIDA este jumătate ca buget din toate programele Ministerului Culturii. (...) Am fost cutremurat când mi-am dat seama câte Festivaluri Shakespeare sau cât de amplu am putea face evenimentul, Festivalul Shakespeare de la Craiova, dacă nu am avea acel program sau dacă acel program ar fi la jumătate (Daniel Barbu, 2013)

Impunerea CASS pentru persoanele care au venituri mai mici decat salariu minim sau nu au deloc,  neconstituţională

Ar fi fost mai degrabă de aşteptat ca Gabriel Biriş, ca un mare legalist ce se pretinde a fi, să atragă atenţia că măsura guvernului Ponta contravine unor decizii ale Curţii Constituţionale care au şi condus la amnistia de anul trecut a plăţii CASS pentru unele categorii de persoane. 

Trei decizii ale Curţii Constituţionale (1993, 2006 şi 2010) stabilesc că legiuitorul a greşit prin stabilirea unei obligaţii fiscale minime pe care orice persoană care realizează venituri să o aibă pentru că vine în contradicţie  cu respectarea principiului constituţional al justei aşezări a sarcinilor fiscale. Justa aşezare a sarcinilor fiscale trebuie să reflecte principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, prin impunerea unui tratament identic pentru situaţii identice, dar impune să se ţină cont, în acelaşi timp, de capacitatea contributivă a contribuabililor, luând în considerare elementele ce caracterizează situaţia individuală şi sarcinile sociale ale acestora. În deciziile din 2006 şi 2010 CCR atrage atenţia că

datorită solidarităţii celor care contribuie, acest sistem îşi poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistenţă medicală pentru populaţie, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se află în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurări de sănătate şi că toate acestea reprezintă, de fapt, o expresie a prevederilor constituţionale care reglementează ocrotirea sănătăţii şi a celor care consacră obligaţia statului de a asigura protecţia socială a cetăţenilor (CCR, 2006 şi 2010).

De altfel aşa cum relatează profit.ro, într-o conferinţă de presă din ianuarie 2015, de la sediul Ministerului Finanţelor, reprezentanţii instituţiei susţineau că plata CASS la salariul minim de către persoane care au venituri mai mici sau deloc este o anomalie legislativă, că deciziile de impunere fuseseră emise de un soft, în baza cadrului legal de la acea vreme şi că legislaţia va fi modificată.

De ce a menţinut guvernul Ponta obligativitatea plăţii CASS pentru aceste categorii de persoane şi altele este neclar, din moment ce CCR a spus că e neconstituţional. Sigur este că în virtutea deciziilor Curţii Constituţionale noul guvern Cioloş va fi şi el obligat să le amnistieze. Deci să le amnistieze, că aşa spun judecătorii Curţii Constituţionale, nu să le vâneze prin pungile de sărăcie care s-au întins prin ţară,  aşa cum îşi imaginează Gabriel Biriş că i-ar fi menirea în noul cabinet. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite